Articolul 13, articol, cu ghinion. De 27 de ani, Parlamentul nu a reușit modificarea denumirii limbii de stat pentru a fi în concordanță cu Declarația de Independență
În R. Moldova, problema corelaţiei glotonimelor “limba moldovenească” şi “limba română” rămâne una nerezolvată deși Curtea Constituțională (CC) s-a expus la subiect, subliniind că prevederea inclusă în Declaraţia de Independenţă referitoare la limba română ca limbă de stat a R. Moldova prevalează asupra prevederii referitoare la limba moldovenească, din articolul 13 al Constituţiei.
„În cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează”.
Indiferent de glotonimele utilizate în legislaţia de până la proclamarea independenţei, Declaraţia de Independenţă a operat o distincţie clară optând expres pentru termenul de „limba română”, menționează CC.
Chiar dacă CC a constatat o contradicţie existentă între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul articolului 13 aliniatul 1 din Constituţie, potrivit legislației, CC nu poate anula o normă a Constituţiei, revizuirea acesteia fiind prerogativa exclusivă a Parlamentului.
Parlamentul poate adopta o lege cu privire la modificarea Constituţiei cu votul a două treimi din deputaţi, după cel puţin șase luni de la data prezentării iniţiativei legislative în cauză.
CC susține că niciun act juridic, indiferent de forţa acestuia, inclusiv Constituția, nu poate veni în contradicţie cu textul Declaraţiei de Independenţă. Atât timp cât R. Moldova se află în aceeaşi ordine politică creată prin Declaraţia de Independenţă de la 27 august 1991, legiuitorul constituant nu poate adopta reglementări ce contravin acesteia. În cazul în care legiuitorul constituant a admis în Constituție anumite contradicţii faţă de textul Declaraţiei de Independenţă, textul autentic rămâne a fi cel din Declaraţia de Independenţă.
Pe 23 iunie 1990 a fost adoptată hotărârea cu privire la declararea sărbătorii naționale „Limba noastră”. Pe 31 august 1990, „Limba noastră” a fost celebrată pentru prima dată drept sărbătoare oficială.
La adoptare, în 1991, a Declarației de Independență, organul legislativ suprem a recunoscut că denumirea oficială a limbii vorbite pe teritoriul R.Moldova este limba română.
Limba română drept limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin sunt primele elemente din Declaraţia de Independenţă, considerate esenţiale în definirea identităţii constituţionale a noului stat şi a populaţiei acestuia. Ele sunt alături de drapelul, stema şi denumirea oficială a statului, având un rol cheie în sistemul valoric creat prin proclamarea Independenţei R. Moldova, menționează CC.
Mircea Snegur a intrat în conflict cu conducerea Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM), după ce în aprilie 1995 a venit cu o inițiativă legislativă prin care se dorea revenirea la „limba română”, adică modificarea Constituției adoptate în 1994, care menţionează până în prezent „limba moldovenească” ca limbă oficială în R. Moldova.
Partidul Socialiștilor, în frunte cu fostul președinte al R.Moldova, dar și Partidul Comuniștilor, condus de Vladimir Voronic, au pledat permanent pentru păstrarea în Constituție a denumirii limbii moldovenești în calitate de limbă de stat. Astfel s-au opus categoric modificării articolului 13 din Constituția R. Moldova, care proclamă limba moldovenească ca limbă de stat a R. Moldova, și legalizării limbii române în această calitate.
„Limba moldovenească este denumirea istorică a limbii noastre. Așa o numeau bunicii și străbunicii, mamele și tații noștri. Locuitorii acestui pământ au vorbit secole întregi limba moldovenească (…) „Poporul moldovenesc” și glotonimul ”limba moldovenească” au apărut cu câteva secole mai devreme decât definițiile „popor român” și „limba română” Pentru noi, denumirile „popor moldovenesc” și „limba moldovenească”, cuprinse în cronici și monumente istorice antice, sunt noțiuni sacre. Vom apăra dreptul moldovenilor de a-și numi limba moldovenească și vom împiedica în orice mod în Parlament excluderea conceptului de “limbă moldovenească” din Legea fundamentală a statului nostru” , potrivit PSRM.
Mai nou, președintele Parlamentului, Igor Grosu, a menționat recent că ar urma să se facă tot posibilul pentru „a găsi” voturile necesare pentru modificarea Articolului 13 aliniatul 1 din Constituție.
„Eu văd apelurile care au apărut în spaţiul public (…) Întrebarea întrebătoare este dacă sunt voturile necesare pentru a schimba. Credeţi-mă pentru mine limba română e română şi decizia Curţii Constituţionale prin care s-a decis că limba română e română rămâne în vigoare. Acum, ca să facem un exerciţiu, neavând certitudinea că există numărul necesar de voturi, eu mă întreb, dacă nu am da apă la moara celor care au alergie de la limba română şi să le dăm un prilej să jubileze iar. Eu zic ca noi să facem tot posibilul ca să încercăm să găsim aceste voturi. Acum, cât e de real lucrul acesta e altă întrebare şi să creăm condiţii pentru a promova limba română, inclusiv pentru a o studia, să fie studiată de alolingvi, asta e sensul adevărat, prin asta va deveni limba română mai acceptată, mai iubită, mai înţeleasă şi pusă în valoare”, a declarat recent președintele Parlamentulu, Igor Grosu, la emisiunea „Punctul pe AZi” de la TVR Moldova.
Academia de Științe a Moldovei solicită primelor trei persoane în stat – președinte, președinte al parlamentului și premier, să inițieze procedura de modificare a articolului 13 din Constituția R. Moldova, astfel încât actuala sintagmă, care spune că limba de stat este „moldoveneasca”, să fie înlocuită cu sintagma „limba română”.
Consiliul Național al Românilor din Ucraina susține inițiativa lansată de Academia de Științe a Moldovei privind modificarea articolului din Constituție care se referă la denumirea limbii de stat și cere demnitarilor să pună capăt „speculațiilor pe tema denumirii limbii oficiale a R. Moldova”.
Scurt istoric:
Pe 27 august 1989, la prima Mare Adunare Națională la care, potrivit datelor oficiale, au participat 750 de mii de oameni, s-a cerut declararea limbii române ca limbă de stat în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM), precum și trecerea la grafia latină.
Pe 29 august, la sesiunea a XIII-a a Sovietului Suprem al RSSM sub președinția lui Mircea Snegur a fost votată limba moldovenească pe baza grafiei latine, drept limbă oficială.
Pe 31 august 1989 a fost adoptată Legea nr. 3462-XI cu privire la revenirea limbii moldovenești la grafia latină, după ce pe 10 februarie 1941 a fost adoptată Legea RSS Moldovenești cu privire la trecerea de la alfabetul latin la alfabetul rus
Legea cu privire la revenirea limbii moldovenești la grafia latină 
Emblema sărbătorii Limba noastră româna, 31 august, Republica Moldova
Pe 31 august 1989 a fost aprobată hotărârea despre modul de punere în aplicare a Legii RSS Moldoveneşti „cu privire la revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină”.
În legătură cu adoptarea Legii RSS Moldoveneşti „Cu privire la revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină” Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti
h o t ă r ă ş t e :
1. A pune în aplicare Legea RSS Moldoveneşti „Cu privire la revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină” din momentul publicării ei, pe etape:
Etapa întîi – anii 1989-1993 – trecerea la grafia latină în sferele vieţii politice, economice, sociale şi culturale a republicii. Începutul creării bazei tehnico-materiale a poligrafiei, a complexelor de calcul şi întărirea ei, dotarea lor cu mijloace de imprimat, reutilarea şi adaptarea mijloacelor de imprimat existente pentru tipărirea ziarelor, revistelor şi a altor materiale în limba moldovenească cu caractere latine; precizarea şi revizuirea comenzilor pentru utilagele şi materialelor corespunzătoare pe anii următori; trecerea la scrisul latin a tuturor verigilor din sistemului învăţămîntului public; pregătirea şi reciclarea învăţătorilor şi lectorilor, a cadrelor de la întreprinderile poligrafice, din ramurile de deservire în scopul însuşirii scrisului latin; editarea documentelor oficiale, a literaturii de referinţă şi metodice privitoare la ortografia limbii moldoveneşti, a literaturii prevăzute în plan, a manualelor, a materialelor didactice şi ilustrative pentru şcolile moldoveneşti de cultură generală, pentru cele tehnico-profesionale, pentru instituţiile de învăţămînt mediu de specialitate şi superior, a manualelor şi materialelor intuitive la limba moldovenească pentru şcolile cu predare în limba rusă şi pentru alte şcoli şi instituţii de învăţămînt; folosirea grafiei latine în mijloacele de informare vizuală.
Etapa a doua – anii 1994-1995 – încheierea trecerii la grafia latină în sferele vieţii politice, economice, sociale şi culturale ale republicii, inclusiv în activitatea organelor puterii de stat şi administraţiei de stat, efectuarea procedurii judiciare, ţinerea lucrărilor interne de secretariat, a documentaţiei de evidenţă, de dare de seamă şi financiare de la întreprinderi, instituţii şi organizaţii, realizarea legăturii poştale şi telegrafice pe teritoriul republicii Moldoveneşti pe baza grafiei latine, eliberarea către populaţie a noilor buletine de identitate.
2. Ziarele şi revistele republicane, ziarele orăşeneşti , raionale, de întreprinderi şi instituţii, alte publicaţii, care se distribuie numai abonaţilor, literatura artistică, ştiinţifică, de popularizare a ştiinţei, scrise în limba moldovenească, pot fi editate în perioada de tranziţie, la solicitarea autorilor, abonaţilor şi cu caractere slave.
3. Lucrările ştiinţifice, operele artistice, materialele oficiale, cele metodico-informative şi alte materiale, editate în limba moldovenească cu caractere slave, rămîn în tezaurul spiritual al poporului moldovenesc.
4. A da ca însărcinare Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti să pună legislaţia în vigoare a RSS Moldoveneşti în corespundere cu Legea RSS Moldoveneşti „Cu privire la revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină„.
5. Consiliul de Miniştri al RSS Moldoveneşti urmează să înfăptuiască măsuri pentru trecerea pe etape a scrisului limbii moldoveneşti la grafia latină.
Pe 31 august 1989 a fost promulgată și legea cu privire la statutul limbii de stat a RSS Moldoveneşti. În regiunea transnistreană „limba moldovenească” continuă să fie scrisă cu literele chirilice, la fel ca în perioada sovietică.
În scopul lichidării deformărilor survenite în construcţia lingvistică din RSS Moldovenească, al luării sub protecţia statului a limbii moldoveneşti – una dintre premizele fundamentale ale existenţei naţiunii moldoveneşti în cadrul formaţiei sale naţional-statale suverane al asigurării funcţionării ei în toate sferele pe teritoriul RSS Moldoveneşti şi al reglementării relaţiilor lingvo-naţionale în republică Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti
h o t ă r ă ş t e :
A completa Constituţia (Legea Fundamentală) a RSS Moldoveneşti cu articolul 701, avînd următorul conţinut:
Articolul 701. Limba de stat a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti este limba moldovenească. Limba de stat este folosită în viaţa politică, economică, socială şi culturală şi funcţionează pe baza grafiei latine.
Din 1994 „limba moldovenească” a fost decretată ca limbă de stat de Constituţie. Din interpretarea istorico-teleologică a Preambulului Constituţiei, Curtea reţine că Declaraţia de Independenţă a stat la baza adoptării Constituţiei în 1994.
Constituţia a păstrat în vigoare însă Legea din 1 septembrie 1989 cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti. În respectiva lege, care este în vigoare conform Constituţiei R.Moldova, se menţionează despre „identitatea lingvistică moldo-română realmente existentă”.
La scurt timp după ce Constituția R. Moldova, adoptată pe 29 iulie 1994 și publicată în Monitorul Oficial pe 12 august stipula la Articolul 13, aliniatul 1 că limba de stat este limba moldovenească, pe 9 septembrie 1994, în ședință, Prezidiul Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AȘM) a emis o hotărâre.
„Convingerea noastră este aceea că Articolul 13 din Constituţie trebuie să fie revăzut în conformitate cu adevărul ştiinţific, urmând a fi formulat în felul următor: „Limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba română”, se arată în documentul emis de AȘM.
În 1996, Adunarea Generală Anuală a AȘM a confirmat opinia ştiinţifică argumentată a specialiştilor filologi din țară şi din străinătate, aprobată prin hotărârea Prezidiului AŞM în 1994, potrivit căreia denumirea corectă a limbii de stat (oficiale) a R. Moldova este limba română.
În octombrie 2017, CC a avizat pozitiv inițiativa de modificare a articolului 13 din Constituție, prin înlocuirea textului „limba moldovenească, funcționând pe baza grafiei latine” cu textul „limba română”.
Curtea a reținut că inițiativa de modificare a Articolului 13 din Constituție nu constituie o inițiativă ordinară de modificare a Legii Supreme, ci una tehnică care rezultă din obligativitatea executării hotărârii CC din 5 decembrie 2013 care dispune de puterea lucrului judecat, astfel fiind executorie pentru toate autorităţile publice şi pentru toate persoanele juridice şi fizice.
Hotărârea CC nr. 36 din 5 decembrie 2013, prin care s-a statuat că prevederea conţinută în Declaraţia de Independenţă referitoare la limba română ca limbă de stat a R. Moldova prevalează asupra prevederii referitoare la limba moldovenească conţinute în articolul 13 al Constituţiei, nu încetează să-și producă efectele juridice, aceasta aplicându-se direct, fără nicio altă condiţie de formă.
Culegem roadele unei ideologii perfide, diseminate pe parcursul a zeci de ani, care se bazează pe conceptul „existenţei a două naţiuni, a două limbi, a două istorii diferite“. Afirmaţiile așa-numiţilor patrioţi că prin renunţarea la denumirea de „limba și naţiunea moldovenească“ se renunţă la stat nu au niciun suport știinţific, se arată într-un comentariu la Constituția R. Moldova editat de CC.
