Editorial Un an de război. Vine altul?

Două zile la rând, pe 23 și 24 februarie, la Chișinău vor fi iluminate în galben și albastru (culorile drapelului Ucrainei) mai multe alei și edificii din centrul capitalei, inclusiv Arcul de Triumf, în semn de solidaritate anti-război cu Ucraina. Inițiativa și decizia aparține Primăriei Chișinău. E un gest, în esența lui, simbolic, dar care contează foarte mult și poartă o încărcătură aparte, pentru că vine în momente de grele încercări pentru Ucraina. Niciodată, în cei 31 de ani de la independență încoace, Chișinăul și Kievul nu au fost în relații mai strânse ca din momentul agresării Ucrainei de către Rusia.
Pe 24 februarie avem un an de la intrarea trupelor ruse în Ucraina. „Operațiunea militară specială” a Kremlinului împotriva Ucrainei, proiectată de Putin și generalii săi, ca în maxim 10 zile să aibă la picioare Kievul, să dea jos „regimul neonazist” al lui Zelenski și să refacă starea de spirit a Ucrainei și națiunii ucrainene, a degenerat, până la urmă, într-un război de uzură, care a transformat Ucraina în ruine, Rusia – în agresor, iar pe ucraineni – în pribegi. Oricât ar fi de regretabil pentru suita lui Putin, calculele Kremlinului vizavi de rezultativitatea „operațiunii” au dat eroare, și eroare gravă, dacă în loc de o săptămână și jumătate, războiul s-a extins pe 365 de zile (și nu se știe pe câte încă), fiind catalogat de experții în materie de război drept cea mai violentă și sinistră incursiune militară în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial.
De la începutul invaziei ruse, pagubele materiale pricinuite Ucrainei se cifrează la 600 – 750 mld. de dolari. Războiul, la un an de la intervenția militară rusă, s-a soldat, potrivit unor comunicate ale comandamentelor militare, cu circa 400 de mii de soldați morţi şi răniţi de ambele părți, alți circa 30 de mii de civili morți (de partea ucraineană) și aproape 1000 de copii uciși și răniți, plus masacrele de la Bucea și Irpin, calvarul de la Mariupol și Herson, lagărele de filtrare de la Olenovka și Makiivka, infernul de la Azovstal, plus peste 8 milioane de refugiați (90% dintre care femei cu copii) și alți circa 8 milioane redislocați în interiorul țării, plus… „Războiul din Ucraina a dus la cea mai mare mișcare de refugiați de la cel de-al Doilea Război Mondial” – este declarația subsecretarului general al ONU pentru afaceri umanitare și coordonator al ajutorului de urgență, Martin Griffiths. „Și războiul – susține Griffiths, nu dă nici un semn de oprire, el continuă să provoace moarte, distrugeri și strămutări la o scară uluitoare”, ca să nu mai vorbim și de alte costuri. Cheltuielile de război ale Rusiei se ridică la peste 150 mld. de dolari. Nu a avut cheltuieli mai mici și Ucraina: 42 mld. de euro (57% din buget) – cheltuieli pentru securitate și apărare, plus 150 mld. de euro – suport din partea partenerilor europeni și occidentali, sub formă de cele mai moderne arme, echipamente și tehnică de război. Și războiul nu s-a terminat. Iar atrocitățile continuă.
Aici, la această linie de bilanț, s-a ajuns cu acest război din Ucraina la un an de la declanșarea lui. Și totul riscă să rămână și mai departe pe picior de război. Nici cea mai mică mișcare spre pace nu s-a reușit în 365 de zile. Pacea nu mai figurează, a decăzut total de pe ordinea de zi a războiului din Ucraina, cu excepția faptului că Moscova și Kievul apelează periodic la un schimb reciproc de replici vizavi de un eventual acord de pace. Moscova, la nivelul Președinției sau Externelor ruse, face declarații că ar fi gata să se așeze la masa negocierilor, condiționând însă, ca Kievul sau partenerii lui occidentali (se are în vedere SUA) să ia în calcul realitățile la zi din teren, adică să recunoască după Rusia teritoriile ocupate de ea, la care Kievul reacționează mereu cu același răspuns: Ucraina nu are pământuri de cedat. La asta, deocamdată, se reduc toate discuțiile despre pace. S-au făcut, ce-i drept, săptămâna trecută, în cercuri mai restrânse, câteva aluzii la faptul că Rusia și SUA ar putea renunța la retorica pro-război în schimbul celei de pace și accepta anumite compromisuri. Miza se punea pe discursul lui Vladimir Putin despre starea națiunii și pe vizita lui Joe Biden în Ucraina și Polonia. Ce a urmat? Luni, în contextul unui an de la declanșarea războiului, președintele SUA a vizitat Kievul, după care marți a ajuns în Polonia. „Ucraina stă în picioare”, a fost concluzia liderului american după întrevederea cu Volodimir Zelenski. Adică, rezistă. Și la Kiev, și din Varșovia, Biden și-a reafirmat sprijinul total pentru Ucraina. Și SUA, și NATO „vom sta alături de Ucraina astăzi, mâine și întotdeauna. Brutalitatea nu va câștiga împotriva dorinței de libertate”, a remarcat șeful Casei Albe și a promis Ucrainei un nou pachet de sprijin militar de 500 de milioane de dolari într-un moment în care aliații occidentali caută să consolideze un front unit împotriva Rusiei, care ar urma să lanseze o nouă ofensivă în următoarele săptămâni.

Într-o adresare specială către poporul rus, Biden a subliniat faptul că terminarea acestui război depinde de V. Putin. „Acest război nu a fost niciodată necesar. Putin l-a ales. Dacă Rusia oprește războiul din Ucraina, totul se încheie”, zice liderul american. Marți, în timp ce Biden se afla în Polonia, la Moscova, Vladimir Putin prezenta deputaților Adunării Federale a Rusiei discursul său anual despre starea națiunii, în care acuza Ucraina și Occidentul că vor să provoace un conflict global. „Ei au început războiul, iar noi folosim forța pentru a-l opri”, spune Putin. În altă ordine de idei, Putin susține că, deși „se confruntă în acest moment cu o perioadă foarte dificilă” din cauza războiului, „Rusia e imposibil de învins pe câmpul de luptă… Noi ne menținem pozițiile”.

În concluzie: poziția celor două mari puteri în problema războiului din Ucraina așa și nu se intersectează nici după un an de agresiune militară și atrocități. Războiul continuă?