Editorial Întrebarea zilei pentru PAS: De ce?
Duminică, pentru prima oară de la provocarea protestelor antiguvernamentale din partea „Partidului Șor”, mi-am făcut timp și am mers și eu în centrul Chișinăului. Fusesem intrigat de furiile din ajun ale lui Șor, care tuna și fulgera că la protestele de duminică, în Piața Marii Adunări Naționale (PMAN) va fi pusă la vot alegerea unui „guvern popular provizoriu și a unui tribunal al poporului”, care ar urma să se ia de capul PAS-ului. De s-ar mânca tot ce zboară…
Mi-am făcut loc și m-am aciuat printre lumea care se vedea de la o parte că nu are nimic cu protestele și că venise pentru un schimb de opinii la ceea ce se întâmplă. M-am concentrat să aud ce vorbesc și din câte am prins cu urechea, am reținut că unii sunt supărați pe lumea care lasă casă, masă în zi de duminică și se cară de la sute de kilometri pentru a-i face hatârul unui escroc, alții regretă că s-a ajuns la ce s-a ajuns, că viața e tot mai scumpă și că, strânsă la perete de nevoi, lumea se ia cu „grămada”, ademenită de mesajul, aparent protestatar, a lui Șor și ortacilor lui Șor.
Cineva (un bărbat de vreo 50 de ani) răbufnește: „încep a mă dezgusta protestele astea și toată isteria asta provocată de Șor-iști cu „Noi suntem poporul”, „Jos Maia Sandu”, „Victorie”, dar și a mă supăra și pe PAS, pentru acest joc de-a democrația („lumea are dreptul să protesteze și noi nu putem să le interzicem, dacă o fac în limitele legii) care nu poate continua la nesfârșit. Toate au o limită, iar ceea ce își permite Șor și partidul depășesc aceste limite… Miroase a praf de pușcă. Și a lovitură de stat. A recunoscut-o până și președintele. Să așteptăm chiar până se va trage?”, – se „înfierbânta” bărbatul.
Ne-am retras la o parte ca să putem discuta mai în voie. „Nu sunt încântat de ce face PAS, deși trăim timpuri grele și nesigure din cauza războiului din Ucraina. Dar nici s-o schimbi pe Maia Sandu cu Șor… Iar un al treilea nu există. Nu pledez – să fiu corect înțeles, nici pentru restrângerea dreptului la întruniri”, – îmi vorbea omul, dar „din momentul în care lumea asta oropsită, care de două luni iese în stradă pentru că are niște revendicări motivate (nu vorbesc de eshibițiile politice ale lui Șor) trebuie să urmeze și o reacție de „sus”, cineva – în afară de țipălăii ăștia ai lui Șor, care le exploatează nevoile, trebuie să comunice cu ei. Nu numaidecât aici în stradă, că aici „antenele” sunt pe altă undă și nu o să-i audă nimeni, dar, fie de la Radio sau Moldova 1.
Dodon la vremea lui, avea „Ora președintelui”, așa cum era, dar avea o comunicare constantă cu lumea. Fie și de la distanță. Dar acum cine comunică cu lumea? A făcut Maia Sandu câteva încercări astă vară de a merge în teritoriu, dar după ce a luat-o lumea din scurt cu prețurile, a renunțat. Și a greșit.
La Moldova 1, pe un timp ca ăsta, trebuie să existe nu una, dar câteva emisiuni interactive pe teme de actualitate, iar miniștrii și deputații să nu încapă la microfoane. E situație de război. Altfel decât în Ucraina, dar război. Unde-i Parlamentul? Unde-i Guvernul? Ce face aparatul de consilieri ai Maiei Sandu?
La proteste, atât Șor cât și „aprozii lui” bat în Maia Sandu mai mult decât în oricine de la PAS. Cu „Jos Maia” încep protestele și cu „Jos Maia” se încheie. De ce? Pentru că, cred eu, este singura, care mai contează la PAS. Pentru că Șor nu se teme azi de nimeni în R. Moldova, așa ca de Maia Sandu. Șor bate în Maia, deși știe că problemele care i le impută la proteste, sunt ale guvernului (salariile, pensiile, gazele, lumina, prețurile, tarifele…) nu ale președintelui. Dar Șor nu va striga niciodată „Jos Guvernul” sau „Jos Gavrilița”, pentru că pe patronii lui Șor nu-i deranjează ce mănâncă și cum se vor încălzi moldovenii la iarnă. Pe Putin îl deranjează că Sandu a reproiectat cursul R. Moldova spre Vest, iar pentru asta trebuie compromisă și dată jos.
De aici și principalul refren la proteste „Jos Maia Sandu” și nu „Jos Guvernul”. Așa sau altfel, indiferent ce strigă, Șor și partidul, oricum sunt năimiți de Moscova „să pună foc” sub PAS și să readucă R. Moldova sub umbrela Rusiei. Mă uit la lumea asta din stradă, – continuă bărbatul, chinuită și disperată, gata să meargă la orice. Nu e glumă ce zice Șor. Și nu e vorba de Șor, e vorba de cine stă în spatele lui Șor. Protestele nu trebuie scăpate de sub control și lucrurile urmărite ca să nu degenereze într-un nou 7 Aprilie – 2009, Kazahstan 2 Ianuarie – 2022 sau Crimeea – 2014…
Greul abia vine. Primele facturi pentru sezonul rece s-ar putea să agite lumea și mai mult. Și teamă-mi e că Guvernul nu va fi în stare la mai mult decât a fost”, – devenea tot mai insistent în discuție interlocutorul meu.
Îl ascultam și ascultându-l mă întrebam câți din cei ieșiți la proteste sau rămași încă acasă gândesc ca și el sau aproape ca el. Și cât e de conștient Guvernul de riscul acestor proteste în cazul în care situația se complică odată cu venirea iernii?
Săptămâna trecută, prim-ministra Natalia Gavrilița anunța la Radio Moldova, că „anumite lucruri pot fi, totuși, îmbunătățite”, ca urmare a unor „remanieri la guvern”, – zicea ea. Vor fi? E gata Gavrilița să cedeze și să accepte schimbări în echipă? De ce atât de târziu, dna Gavrilița, când era clar și s-a scris încă la 100 de zile de guvernare că nu toți miniștrii vor face față crizelor care pornise să pună la perete R. Moldova, când personal președinta Maia Sandu s-a exprimat public, în două rânduri, că sunt miniștri care nu fac față situației și trebuie înlocuiți.
De ce această decizie (dacă cumva există), abia acum, când prețurile au ieșit de sub control, când lumea a ieșit cu zecile de mii în stradă, când PAS nu mai reușește să cuprindă, de unul singur, toată avalanșa de probleme cu care se confruntă zilnic societatea: scumpirile în lanț, criza energetică, socială, economică, politică, războiul din Ucraina, protestele…, când sunteți încolțiți de toate liftele politice, când agentura rusă sub acoperire se regrupează la Chișinău și la Comrat în noi partide și alianțe politice și amenință cu alegeri anticipate sau lovitură de stat. De ce? Vom avea altfel de Guvern?
