Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Editorial/ E gata guvernul Recean…

Editorial E gata guvernul Recean să recupereze?

Lucrurile se complică. Și nu doar în Ucraina, măcinată zi și noapte, de război… Duminică, Partidul Șor (Mișcarea pentru Popor nu e decât un camuflaj politic) a scos lumea la Chișinău, la un nou marș antiguvernamental. Deși „maica” protestelor, Marina Tauber, declara în ajun că acestea vor fi pașnice, oamenii legii anunțau în dimineața aceleiași zile despre o amplă operațiune de destructurare a 10 grupări criminale, care pregăteau provocări și dezordini în masă în cadrul protestelor.

Potrivit Inspectoratului General al Poliției (IGP), au fost reținute 25 de persoane (parte dintre ele cu cetățenie dublă – moldovenească și rusă), racolate sau care se ocupau de racolarea altor persoane, în special recidiviști și sportivi, bine plătiți (până la 10.000 $) și pregătiți să participe la acțiuni de destabilizare. Iar două zile mai devreme, în urma mai multor percheziții, oamenii legii au ridicat 4,2 milioane de lei, care urmau să fie utilizați în aceleași scopuri destabilizatoare. Toate aceste acțiuni subversive erau coordonate de „servicii specializate din Federația Rusă, implicate în acțiuni de destabilizare în R. Moldova în timpul protestelor”. Declarația vine din partea șefului IGP, Viorel Cernăuțeanu.
Avem pe față, așadar, situația asupra căreia avertiza acum o lună președinta Maia Sandu, că Rusia plănuiește o lovitură de stat în R. Moldova, în care sunt atrase grupuri de diversioniști cu pregătire militară, camuflați în civil, care „să atace instituții ale statului și să ia ostatici. Prin acțiuni violente, mascate sub proteste ale așa-numitei opoziții, ar urma să se forțeze schimbarea puterii la Chișinău”, estima Sandu. Avertismentul Maiei Sandu și declarațiile reprezentanților organelor de drept deconspiră partea invizibilă a acestor proteste, pentru care ele, de fapt, și se fac. Partea vizibilă a lor? Partea lor vizibilă sunt lozincile, în esența lor revanșarde, strigătele de la megafon ale lui Tauber pentru a incita mulțimea: „Jos Maia Sandu”, „Maia pleacă în America”, „Jos dictatura”, „Demisia”, „Nu, România”, „Noi vorbim moldovenește”, „Noi suntem Moldova”, „Noi suntem poporul”…. Și în zarea asta de lozinci, o singură revendicare socială la câteva mii de oameni: „Jos dictatura, Maia plătește factura”. Și aceea, probabil, pentru a crea vizibilitatea (și aceea falsă) a unui protest social. Am avut impresia, la un moment dat, că asist la unul din mitingurile Interfrontului de la sfârșitul anilor ’80, începutul anilor ’90. Aceeași stare șovină de spirit.

Duminică forțele de ordine au reușit să-și facă datoria pe cinste. Dar tentativele Rusiei de destabilizare a Republicii Moldova nu se încheie aici. Și nu știu dacă stabilizarea situației trebuie să rămână doar pe seama structurilor de forță…


Nu știu câtă naivitate trebuie să ai, ca să crezi în palavrele Marinei Tauber că guvernul ar trebui să plătească consumatorilor, integral, facturile la căldură, gaze și curent pentru lunile de iarnă. E o gogoașă. Nu a existat încă în R. Moldova caz și guvern care să fi făcut asta. Nu am auzit să existe practici similare nici prin alte părți. Că guvernul Gavrilița a rămas îndatorat până în gât față de cetățeni este adevărat. Că a abuzat cu tarifele – e adevărat și asta. Că a negociat prost contractele cu Gazprom – da. Că a gestionat netransparent fondurile externe pentru diminuarea crizelor – a gafat și aici, că miniștrii și-au mărit salariile, iar pensionarilor le-au redus în jumătate compensațiile – minus și aici…
Așadar, există destule pricini pentru care membrii fostului guvern (care e și actualul, cu excepția câtorva miniștri) ar merita să fie puși la centrifugă și storși bine, ca să-i scoatem de acolo mai miniștri decât sunt. Deci, dacă vrem să protestăm real pentru niște drepturi, avem o mie și unul de motive s-o facem și nu trebuie (mă refer la Partidul Șor) să sugem din deget revendicări care nu pot fi revendicate. E lucrul pe care, de fapt, trebuie să îl înțeleagă nu atât Șor, Tauber ori alții ca ei, acest lucru trebuie să-l înțeleagă cei pentru care fiecare bănuț contează. Pentru că altfel e bătaie de joc pentru cei scoși în stradă. Mi-amintesc, cu ani în urmă, un caz șocant, în acest context. Erau anii când Chișinăul, prin piețe și în toate locurile aglomerate, era plin de tot felul de „jocuri de noroc” în aer liber. De fapt, erau niște escrocherii.

Mă aflam într-o zi în piață și văd nu departe de o masă de asta „de joc” o biată femeie mântuită de plâns. O întreb ce s-a întâmplat și zice că a pierdut toți banii. A venit să facă cumpărături copiilor pentru școală și, trecând pe lângă masă, a fost oprită și i s-a zis să joace că poate câștiga de două ori mai mulți bani decât are. A acceptat și în câteva minute au lăsat-o mută. I-am întrebat de ce s-au legat de ea, nu au văzut că e o femeie necăjită, care cine știe cum a adunat un ban, la care unu-mi zice: „Dacă cei care nu-s necăjiți nu se opresc să joace”. Mă gândesc acum, oare sunt și de cei care nu-s necăjiți în miile cărate duminicile de Tauber la Chișinău? Câți? Și câți dintre ei înțeleg că nu sunt decât o umplutură pentru protestele lui Șor, care sunt și ele un joc de noroc, dar nu pentru dânșii, ci pentru Șor, Tauber etc.
Faptul că la Chișinău Partidul Șor și alte mișcări proruse au reușit să reia protestele din toamna anului trecut explică clar că noi rămânem în planurile de război ale Rusiei, indiferent de formula în care figurăm. Moscova are nevoie de un al doilea Belarus în cazul R. Moldova, pentru: a) a ne izola de „răul” occidental și b) pentru a ne implica în războiul din Ucraina. Kremlinul „buxuie” în Ucraina și-i trebuie R. Moldova pentru a deschide un al doilea front în Ucraina pe direcția Odesa și ieșirea la Dunăre. Iar pentru asta are nevoie de un altfel de regim politic la Chișinău și asta încearcă să facă prin protestele lui Șor.
Duminică forțele de ordine au reușit să-și facă datoria pe cinste. Dar tentativele Rusiei de destabilizare a R. Moldova nu se încheie aici. Și nu știu dacă stabilizarea situației trebuie să rămână doar pe seama structurilor de forță. Mai degrabă, ar trebui eliminați factorii care provoacă și întrețin aceste proteste. Unul ar fi banii pentru proteste, care așa și rămâne neclar cum ajung în R. Moldova. Și doi: considerentele sociale care antagonizează relația societate – guvern (guvernare). Guvernul Gavrilița a eșuat în acest sens. Guvernul Recean e gata să recupereze?