„Culisele puterii”, o ficțiune care te face să meditezi asupra realității (Recenzie)

„Nu respectul, ci teama îi motivează pe oameni; așa se construiesc imperii și așa încep revoluțiile. Este secretul marilor oameni. Când un om se teme că îl vei strivi, că îl vei distruge complet, atunci urmează și respectul. Frica josnică e amețitoare, copleșitoare, eliberatoare. Întotdeauna e mai puternică decât respectul. Întotdeauna…”

Puterea, bazată pe cunoașterea unor secrete, pe frică, înjosire, stă la baza fiecărei guvernări. Chiar dacă pornim de la gândul că „puterea, pentru orice societate, rezultă din necesitatea de a lupta contra entropiei, care amenință cu haosul”, cum explica sociologul și antropologul Georges Balandier, aceasta, deseori, se transformă în una obsedantă și distrugătoare. În acest sens, Max Weber, unul dintre cei trei fondatori ai sociologiei, afirma că „puterea este șansa de a face să triumfe, în sânul unei relații sociale, propria voință, chiar în ciuda rezistențelor”. Anume acest fenomen urmărim în cartea „Culisele puterii”, primul volum din trilogia „House of Cards”, un thriller politic, care a stat la baza serialului cu acelaşi nume.

Autorul Michael Dobbs, de origine engleză, a fost șef de cabinet al Partidului Conservator sub Margaret Thatcher. Politician fiind, acesta știe, din interior, toate intrigile și comploturile care stau în spatele (in)succesului unei campanii electorale. Aceste secrete, dar și cunoscuți din lumea politică au stat la baza creării trilogiei. Nu putem ști dacă, printre evenimentele descrise, sunt și fapte reale. Autorul susține însă că este o ficțiune.

Totuși, setea de putere nu e ceva fictiv. E un sentiment cunoscut de fiecare om, într-o măsură mai mare sau mai mică, fie din propria experiență, fie urmărind evenimentele politice din țară, dar și din întreaga lume. Dorința de putere îl copleșește și pe eroul central, politicianul Francis Urquhart, care este și „deținătorul” de secrete:

„Puterea lui Urquhart nu provenea direct din funcția publică. Rolul de Chief Whip nu-i aducea și o poziție în Cabinet… Era un om al umbrelor… Era ministrul cu cele mai ascuțite antene politice din guvern. Pentru a câștiga voturi, zi de zi, noapte de noapte, trebuia să știe unde puteau fi găsiți parlamentarii, ceea ce însemna că trebuia să le și cunoască secretele – cu cine complotau, cu cine se culcau, dacă nu erau prea amețiți de băutură, ca să voteze, dacă puneau cumva mâna în buzunarul sau pe soția altcuiva. Toate aceste secrete, cu marginile lor ascuțite, erau adunate la un loc și păstrate într-un carnet cu coperte negre, închis într-un seif la care nici măcar prim-ministrul nu avea chei”.

De cealaltă parte, Mattie Storin, este o tânără ziaristă ambițioasă, mereu în căutarea senzaționalului, gata să-și jertfească timpul, tinerețea, „libertatea” pentru carieră:

„În ciuda vârstei oarecum fragede și a sosirii recente, Mattie era încrezătoare în judecata ei, lucru pe care bărbații neadecvați îl luau drept încăpățânare. Era obișnuită să se strige la ea și nu se dădea înapoi de la a striga, la rândul ei… Hărțuirea din partea bărbaților scunzi cu bretele roșii urâte era prețul pe care alesese să-l plătească venind în Sud. Dacă supraviețuia acolo, putea să-și construiască o carieră oriunde”.

Doi poli opuși se întâlnesc, fiecare încercând să obțină ceea ce-și dorește, folosindu-se de celălalt. Cât de departe sunt dispuși să meargă aceștia, ca să-și atingă scopul propus? Va reuși Urquhart să capete „puterea absolută” la care aspiră? Va reuși Mattie să înțeleagă „puterea și compromisurile pe care le cere”? Care este prețul pe care vor trebui să-l plătească?

„Culisele puterii” este o ficțiune care, totodată, te face să meditezi asupra acțiunilor reale ale celor care se află la guvernare, care au fost sau râvnesc acolo, dar și la tainele care rămân după culise în această goană după PUTERE.