Luni, 18 decembrie, instanta de judecata a sectorului Centru urma sa pronunte decizia in cazul fostilor angajati ai Companiei Teleradio–Moldova. Acestia au actionat in judecata conducerea companiei pe motiv ca, in 2004, au fost disponibilizati ilegal, cerand sa le fie restituite pagubele materiale si morale si sa fie restabiliti in functii.

Dupa ce au fost purtati pe drumuri mai bine de doi ani, nici la 18 decembrie nu au aflat un raspuns clar.

Jurnalistii sunt indignati de faptul ca instantele de judecata tergiverseaza rezolvarea dosarului, fara a invoca motive intemeiate.

"Suntem convinsi ca, in 2004, nu s–a facut nimic altceva decat un act de rafuiala politica", a declarat, pentru Ziarul de Garda, Sezont Podoprigor, fost redactor–prezentator al emisiunii "Telematinal" la Moldova 1. "Cred ca au fost intocmite liste speciale, pentru a arunca afara toti jurnalistii care nu doreau sa fie sluga cuiva. Am indurat si greva foamei, am fost si batuti. Realizam ca revolta noastra a fost fara rost, pentru ca justitia din R. Moldova cum a fost calcata in picioare, asa a si ramas."

Amintim ca, saptamana trecuta, actualii angajati ai IPNA "Teleradio–Moldova" au organizat o conferinta de presa in aer liber, in cadrul careia s–au aratat nemultumiti de salariile pe care le primesc, cerand conducerii sa revizuiasca modul de salarizare a angajatilor. Potrivit lor, conditiile in care muncesc sunt insuportabile. Spre exemplu, daca un angajat al companiei vorbeste mai mult de trei minute la telefon, acesta trebuie sa plateasca surplusul din salariul pe care il primeste la sfarsitul lunii. Daca in cadrul emisiunii unul dintre invitati solicita mai mult decat un pahar cu apa, acesta trebuie achitat din buzunarul jurnalistului responsabil de realizarea emisiunii.

Ziarul de Garda i–a intrebat pe fostii angajati ai TVM, cei care au indurat acum doi ani greva foamei pe Dealul Schinoasei si care nici pana in prezent nu s–au putut restabili in functii, ce parere au despre actiunile fostilor colegi.

"Atunci cand noi ne intindeam ca ramele si faceam greva foamei, cand incasam batai si eram scuipati in fata, trebuiau sa fie alaturi de noi", ne–a declarat indignat Sezont Podoprigor. "Atunci le–am zis: alaturati–va, ca sa formam un singur pumn, care sa loveasca o data si pentru totdeauna in blestemata de cenzura. Uite ca nu s–au incumetat sa ni se alature. Drama poporului nostru e ca nu putem sa ne unim. Fiecare se gandeste cum sa–si salveze propria piele. Din cauza asta am fost dispersati. Cei care au luptat au fost goniti. Au ramas conformistii, pentru ca la urma tot ei sa protesteze din cauza unor salarii mizere si a conditiilor de munca oribile."

Printre cei care au indurat greva foamei se numara si Elena Tamazlacaru, jurnalista TV care timp de mai multi ani la rand a popularizat in cadrul emisiunilor valorile basarabene. "Imi pare bine ca s–au trezit, dar imi pare rau ca au facut–o prea tarziu si ca au doar revendicari economice. Noi am avut cu mult mai multe, am avut si o atitudine fata de romanism, deoarece nu puteam pronunta cuvantul ROMAN in cadrul emisiunilor pe care le realizam. Ne erau impuse limitari care ne strangulau. Atunci trebuia sa fie alaturi de noi. Daca ne–ar fi sustinut, Telescu astazi nu s–ar mai afla pe podium. Imi pare rau ca a fost cocotat sus cu ajutorul fostilor mei colegi. Si imi pare rau ca nu s–au gandit atunci ca maine poate veni randul lor."

"Daca atunci ar fi protestat 100 de jurnalisti, Telescu nu ar fi avut incotro, pentru ca ar fi ramas fara angajati", ne–a declarat Lidia Marcu, fost–regizor la departamentul artistic "Olimp". "Acum imi pare rau de colegii de la Antena C si Euro TV, pentru ca ei au fost cei care ne–au sustinut cu adevarat atunci cand ne era mai greu, atunci cand induram greva foamei in Dealul Schinoasei. Regret ca au aplicat acelasi scenariu de lichidare. I–au scos din cladire sub pretextul unei alerte cu bomba, la fel ca si in cazul nostru."

In ceea ce priveste nemultumirile actualilor angajati ai TVM, Lidia Marcu a opinat: "Sa dea Domnul sa castige ei ceva, dar am inteles ca apele sunt atat de tulburi, incat nu cred sa aiba sorti de izbanda. Ar fi fost mai bine sa ni se alature atunci — poate nu ajungeam acum in aceasta situatie, ei intr–o stare foarte proasta, iar noi in saracie."

Diana RAILEAN