Anul 2006 pleaca, lasandu–ne cu mai multe semne de intrebare decat ni le aducea la venire. Explicatii ar exista destul de multe, raspunsuri — mai putine. Regimul comunist, strain preceptelor de politica moderna, nu mai rezista provocarilor timpului. Anesteziile nu mai tin. Prohodul electoral de duminica, pe care l–au organizat gagauzii comunistilor, este cel mai prost semnal pentru o guvernare: pierderea influentei in teritoriu. Se anunta schimbari. Dar cresc si incertitudinile care depasesc cu mult certitudinile — si in politica externa de la Chisinau, dar si in cea interna. Nimic pragmatic, nimic plauzibil. Nici pronosticurile pentru 2007 nu sunt mai apoteotice: viata oamenilor, ca si viata politica, degradeaza constant si sigur, in relatiile cu vecinii — lipsa de claritate, in relatiile est–vest — joc la doua porti.

2006 a facut absolut clar faptul ca politica de guvernare a comunistilor este tot mai mult un act de sabotaj decat unul de guvernare. Comunistii se razbuna pe tot ce nu inteleg, pe tot ce li–i strain, pe toti ce nu–i ca ei. Astea ar fi explicatiile din care regimul politic de la Chisinau insista, metodic si brutal, sa se suprapuna statului, sa saboteze Constitutia, sa dicteze justitiei, sa condamne fara sentinte, sa discrediteze valorile fundamentale, sa tina lumea in saracie pentru a o umili, sa protejeze traficul de femei pentru a lasa Moldova fara mostenitori, sa mearga la biserici pentru a desconsidera canoanele, sa faca istorii care n–au nimic cu istoria, sa nasca "sarbatori" care n–au nimic cu traditia, sa faca monumente calailor pentru a umili jertvele, sa curteze ierarhi straini pentru a dezonora biserica neamului, sa mearga la Stefan cel Mare si la Lenin pentru a ne jigni demnitatea, sa sarbatoreasca Ziua Biruintei pentru a neglija Ziua Europei, sa toarne zoaie in capul Bucurestiului pentru a contraria Europa, sa vorbeasca in institutiile statului rusa pentru a sfida romana, sa fure deschis pentru a–si demonstra puterea... Marasm. Total si absolut.

Vine 2007. Ce ne facem, domnilor tarani? Ce ne facem cu acesti ne–domni comunisti pe care dumneavoastra vi i–ati dorit atat de mult? Mai rezistati, mai aveti speranta, va mai tin puterile, mai aveti ce manca, cu ce respira?

Ce ne facem, domnilor intelectuali? Continuam sa meditam, sa visam frumos, sa ne complacem in ceea ce–am reusit dupa 1987 si pierdem treptat dupa 2000? Renuntam la vis, ori punem punct si o luam de la inceput?

Ce ne facem, domnilor ONG–isti? Continuam sa ne castigam granturile, fiecare in parte, sa ramanem separati si obsedati de gandul ca suntem si noi cineva in viata asta, sau incercam o regandire si reasezare a lucrurilor astfel incat sectorul non–guvernamental sa devina o forta plauzibila, care sa–si revendice si dreptul de "veto", nu numai de "iure" in viata acestui stat?

Ce ne facem, domnilor businessmeni? Punem punct sau continuam sa ne revoltam tacit impotriva jafului "bland", randuit de putere? Va mai tin bateriile sa finantati, ilegal si imoral, afacerile "filantropice" sau campaniile politice ale puterii?

Ce ne facem, domnilor lideri de partide? Ca vine, dupa cum vestesc alegerile din regiunea gagauza si plecarea Romaniei in UE, o noua primavara politica. Cum ne pregatim de ea? Tot plini de ambitii, tot cate 2–3 partide pe acelasi segment doctrinar, tot cu miza pe alegatorul disperat, tot cu schimbarea polilor politici?

Valul de complimente dinspre Occident care s–a abatut in ultimul timp asupra Chisinaului a contrariat mai multa lume. Sa fie occidentalii atat de naivi ca sa nu–si da seama ca incearca sa imblanzeasca neimblanzitii? Evident, nu. Pur si simplu, occidentalii nu au alternative. Nu exista deocamdata un alt Voronin, de alta factura si mentalitate, care sa poata tine in frau un partid politic cu putere exclusiva de decizie, ori o alta alianta politica mai sigura decat cea de dupa 04.04.2005. Iu. Rosca, voit sau nu, dar a ratat aceasta sansa si acum nu poate decat sa astepte una noua (daca va urma), Urecheanu a fost compromis din start de colegii de Alianta, Braghis intarzie sa se manifeste, Diacov a jucat pe mai multe porti ca sa poata deveni credibil in masura in care o cer imprejurarile, desi devine mai rezonabil, liberalii lui Serebrian sunt tari, dar nu au inca greutate electorala, liberalii lui Chirtoaca au greutate electorala, dar nu au inca experienta luptei politice, Actiunea Europeana e inca prea tanara si isi asteapta randul botezului "de foc". Ce va urma?

Daca se doreste o schimbare a regimului de guvernare, trebuie sa fim gata sa propunem alternative, ori, cel putin, sa cream situatii postelectorale prin care am diminua ponderea PCRM in clasament — ceea ce pare sa fie mult mai real. Deocamdata ramane evident un singur lucru: comunistii au compromis mai multe angajamente. Ei, ca si predecesorii lor, nu au avut curajul sa mearga pana la urma in cea mai importanta problema interna si externa: reintegrarea R. Moldova si eliminarea riscurilor de stabilitate in regiune.

Desi Voronin incearca sa stea tot mai in preajma lui Saakasvili pe la tot felul de intruniri, Voronin nu poate fi un Saakasvili. Nu e gata moral pentru aceasta. Nu are curaj, pregatire si nici predispunere. E omul altui timp. Si asta il face intarziat in multe porniri bune.

Petru Amariei