INTERVIU VIDEO Filippo Grandi, Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați: „Ceea ce face Moldova este atât de important pentru rezistența poporului ucrainean. Și dacă îmi permiteți să spun, pentru întreaga Europă”

Filippo Grandi, Înaltul Comisar ONU pentru Refugiați, a vorbit într-un interviu pentru Ziarul de Gardă despre Moldova, Ucraina, despre modul în care cetățenii noștri rămân implicați în integrarea vecinilor aflați în dificultate și despre ce fel de sprijin ne oferă comunitatea internațională. Grandi a fost săptămâna trecută la mai multe instituții din R. Moldova, dar Ziarul de Gardă a fost singura redacție pe care a ales să o viziteze și să-i ofere un interviu.

— Domnule comisar, bine ați venit la Ziarul de Gardă. Este a treia oară când vizitați R. Moldova. Cum vedeți evoluția lucrurilor? 

— Am venit aici pentru prima dată în martie 2022, imediat după ce a început războiul din Ucraina, după ce invazia rusă a declanșat acest flux masiv de refugiați. În timpul primei mele vizite, am mers la Palanca, unde refugiații veneau în număr foarte mare, era o situație de criză. Am revenit aici acum un an și acum m-am întors pentru a treia oară. Văd evoluția – situația refugiaților s-a stabilizat. Cred că asta se datorează cel puțin următorilor trei factori: conducerea guvernului, sprijinul comunității internaționale și, cel mai important, ospitalitatea extraordinară a poporului moldovean. Acum nu mai vorbim de asistență de urgență, ci despre cum să ne asigurăm că refugiații au acces la serviciile necesare: merg la școală, beneficiază de servicii de sănătate, au acces la locuri de muncă și în același timp, să ne asigurăm că poporul moldovean nu are de suferit din această cauză. Așa că vorbim, de fapt, despre un ajutor pentru toată lumea. Dar, ceea ce nu s-a schimbat este faptul că avem în continuare un război teribil chiar alături, iar acest lucru este extrem de îngrijorător.

Am venit aici în timpul unei urgențe catastrofale. Și permiteți-mi să fiu foarte sincer, îmi amintesc că exista chiar sentimentul că existența țării, supraviețuirea țării, era amenințată. Acum simt că există mai multă încredere. Există provocări uriașe – economice, sociale, politice, legate de energie. Sunteți cea mai apropiată țară de război dintre toate țările. Dar, probabil, această criză a sporit sentimentul de încredere că există, de asemenea, sprijin european pentru Moldova. Vrem să consolidăm acest sprijin pentru a face Moldova și mai încrezătoare. Apoi, mai sunt multe de făcut în instituții, în combaterea corupției, în eficientizarea protecției sociale pentru persoanele vulnerabile și așa mai departe. Dar cred că pot vedea mult mai mult premisele acestei mișcări decât am văzut acum doi ani. Iar acesta este, în această situație devastatoare a războiului din Ucraina, un mic semn pozitiv, dar foarte important pentru țara dumneavoastră. Ați fost un popor extraordinar și un partener real în acest efort umanitar.

— A fost pentru prima dată când Moldova a avut un adevărat val de refugiați, fiind ea însăși o țară foarte mică, săracă și fără experiență în acest domeniu. Pot statele să se pregătească de așa ceva?

— Nimeni nu a fost cu adevărat pregătit pentru acel flux enorm de refugiați. Sunt în acest domeniu de activitate de 40 de ani, dar nu am văzut niciodată un val atât de mare de oameni. Desigur, alte țări care primeau anterior refugiați erau membre ale Uniunii Europene și aveau sisteme mai dezvoltate și mai multe resurse decât Moldova. Așa că a trebuit să investim mult mai mult aici pentru a ne asigura că această țară poate rezista șocului. Și nu au fost doar cei care au rămas aici, o sută douăzeci de mii, ci toți cei care au trecut spre România și alte țări. Moldova era o zonă de tranzit pentru sute de mii de oameni, a fost o povară enormă. Dar guvernul a identificat destul de rapid prioritățile, noi am mobilizat resurse pentru a-i sprijini și în cele din urmă, cred că am reușit să rezolvăm situația. A fost perfect? Cu siguranță, nu. Dar ar fi putut fi mult mai rău dacă nu ar fi existat cooperare între comunitatea din Moldova și cea internațională. Iată o țară care nu este bogată, este mică, este în afara Uniunii Europene și nu este ostilă refugiaților. Voi înțelegeți că acești oameni suferă în țara lor, sunt victimele unei invazii și ale unui război pe care nu ei l-au început și, prin urmare, au nevoie de solidaritate. Știți, eu spun mereu că Moldova este un exemplu pentru Europa și pentru comunitatea internațională. Acum, bineînțeles, putem face mai mult și suntem aici pentru a ajuta. Acesta a fost mesajul meu adresat în cadrul acestei vizite președintei Sandu. Suntem aici pentru a vă ajuta să construiți structuri care vor fi utile și în contextul aderării la Uniunea Europeană.

— Ați putea menționa câteva bune practici din Moldova pe care le-ați multiplica la nivel internațional sau pe care ați vrea să le cunoască și alții?

— O să vă dau un exemplu mic, dar foarte grăitor. Imediat ce am sosit în R. Moldova, am mers cu ministrul Muncii și Protecției Sociale, Buzu, să vizităm un cămin pentru persoane cu dizabilități. Atunci când a avut loc afluxul de refugiați, acest cămin și-a deschis ușile și pentru  refugiații care aveau aceleași probleme de sănătate. În primul rând, e o mare generozitate, pentru că azilul nu este o instituție bogată. Există un avantaj pentru ei acum, pentru că am putut investi unele resurse în îmbunătățirea infrastructurii, pentru a ajuta la îngrijirea nu doar a refugiaților, ci și a cetățenilor Moldovei – toată lumea beneficiază. Și dacă într-o zi, sperăm, refugiații se vor întoarce în țara lor, aceasta va rămâne o investiție pentru Moldova. Acesta este un exemplu bun, o bună practică din care beneficiază toți pe termen scurt și lung.  Și mai sunt multe altele. 

— Ce fel de ajutor oferă UNHCR societății moldovenești, refugiaților, dar și țării noastre în prezent?

— UNHCR este organizația Națiunilor Unite pentru refugiați. Când a început războiul în Ucraina și oamenii au venit aici, cred că aveam o singură persoană aici, nu exista niciun birou. Împreună cu alte organizații ale ONU, cu guvernul, bineînțeles, cu donatorii, am ajutat la crearea unui sistem de coordonare a ajutoarelor. La acea vreme, vă amintiți, era nevoie de orice: pături, alimente, medicamente. A fost cu adevărat o operațiune umanitară. Acum ajutorul nostru se referă mai mult la școlarizarea copiilor ucraineni, la accesarea serviciilor și locurilor de muncă. Majoritatea refugiaților sunt femei ce au copii și vârstnici. Pentru ei, ocuparea forței de muncă este mai complicată din multe puncte de vedere. Într-o zi, probabil, se vor întoarce, nu vor dori să rămână aici pentru totdeauna. Incluziunea este cuvântul-cheie aici – în educație, servicii de sănătate și locuri de muncă. Acestea sunt cele trei domenii principale pe care le analizăm împreună cu guvernul.

Bineînțeles, cu toții suntem dornici să vedem cum se instaurează pacea în Ucraina, o pace dreaptă în Ucraina, astfel încât oamenii să se poată întoarce. Dar nu știm cât timp va dura acest lucru. Sunt îngrijorat de situația de acolo. Președinta Sandu ne-a împărtășit propriile sale îngrijorări. S-ar putea să mai dureze ceva timp, așa că trebuie să fim organizați. De la Chișinău plec la Odesa și voi petrece câteva zile în Ucraina, avem o operațiune uriașă acolo. Vreau să reamintim lumii că războiul nu s-a terminat și că atât efortul umanitar, cât și în general, sprijinul acordat Ucrainei pentru ca oamenii să rămână puternici trebuie să continue. Sunt foarte îngrijorat că va veni oboseala, că politicienii vor spune «Gata, am făcut destul». Nu, nu am făcut destul, este responsabilitatea întregii comunități internaționale să continue să sprijine oamenii din Ucraina.

Am venit la redacția Dvs. de la o întâlnire cu donatorii-cheie, ambasadele, dar și cu Banca Mondială. Banca Mondială are un fond special pentru țările care găzduiesc un număr mare de refugiați. Moldova este eligibilă pentru acest fond încă de anul trecut și a mobilizat deja 40 de milioane de dolari americani. Nu este o sumă enormă, dar sperăm să devină un ajutor substanțial pentru Moldova.

— Ați văzut o poveste care v-a emoționat în timpul vizitelor din Moldova, a discuțiilor cu refugiați și gazde?

— Vă dau două exemple. Unul este de la prima mea vizită și unul este de acum. La prima mea vizită, am fost sfâșiat de ceea ce am văzut la Palanca. Vă amintiți, acela era locul în care se despărțeau familiile. Am mers pe jos până la partea ucraineană a frontierei, unde familiile se separau, pentru că bărbații trebuiau să rămână și să lupte, iar femeile, copiii și vârstnicii plecau. Nu voi uita niciodată acele familii îmbrățișându-se în tăcere, fără să știe ce se va întâmpla în continuare. Era o perioadă de incertitudine enormă, nu știam cât de departe va merge acest război. Acum, am trăit cumva aceeași experiență, dar doi ani mai târziu, dintr-o altă perspectivă. În azilul din Moldova pe care l-am vizitat, am întâlnit un cuplu de refugiați ucraineni în vârstă. Mi-au spus că fiul lor luptă la Bahmut, unul dintre cele mai grele fronturi. I-am întrebat dacă țin contactul cu el. Iar ei au spus că fiul lor nu vrea să le spună unde e și ce face, ca să nu-și facă griji. Aceste lucruri readuc în discuție dimensiunea umană, tragedia unei familii de a nu ști unde este fiul tău și dacă este viu sau mort. Este devastator și nu voi uita asta niciodată.

Refugiații nu luptă ei înșiși, dar sunt victime ale luptelor, ale invaziei, ale bombardării infrastructurii civile, ale uciderii civililor. Și din acest motiv, ceea ce face Moldova este atât de important pentru rezistența poporului ucrainean. Și dacă îmi permiteți să spun, pentru întreaga Europă. Nu ne putem permite oboseala, căci ne va aduce multe daune. Asistența umanitară este, de asemenea, o parte a menținerii oamenilor să fie puternici în această situație foarte dificilă.

Până în luna ianuarie 2024, circa 116 mii de refugiați ucraineni au ales R. Moldova pentru a locui –  59% sunt femei, 44% – copii și 18% – alte persoane, arată datele UNHCR. Circa 182 de mii de refugiați au beneficiat de asistență juridică. Circa 126 de mii de refugiați au primit ajutor bănesc în R. Moldova, bani veniți de la UNHCR, în sumă totală de circa 146,3 milioane de dolari, începând cu luna martie 2022, când programul a fost lansat. În această perioadă, UNHCR a oferit un suport financiar direct Guvernului R. Moldova în sumă de 16 milioane de dolari americani.  

— Să vorbim despre aspectul mai larg al acestui război și despre posibile moduri de prevenire. Cum am putea noi, ca societate, ca structuri ale ONU, să facem ceva pentru a preveni războaiele? 

— Când m-am întâlnit cu președintele Zelenski anul trecut, acesta a lăudat efortul umanitar și ne-a încurajat să continuăm, în special să lucrăm cu refugiații, dar a spus că „în tot ceea ce faceți, nu vă gândiți doar să ajutați oamenii pe termen scurt. Gândiți-vă la viitor. Iar eu vreau ca viitorul țării mele să fie un viitor al păcii.” Așa că toți cei care oferă acest ajutor trebuie să se gândească la asta. Deci, dați-le oamenilor o pătură sau un cort, pentru că le-a fost distrusă casa, dar dați-le în același timp și lucrurile necesare pentru a-și reconstrui casa. Îmi place această abordare. Nu doar pentru Ucraina, ci pentru orice război, trebuie să te gândești deja la construirea păcii. De foarte multe ori, comunitatea internațională este destul de bună în ceea ce privește partea umanitară, dar foarte proastă în ceea ce privește construirea păcii. Acum sperăm cu toții că în Ucraina va veni pacea, într-un mod care să respecte suveranitatea sa, drepturile sale și drepturile poporului său. În acel moment, construirea păcii va fi crucială, iar construirea păcii înseamnă multe lucruri.

Va fi vorba de reconstrucție, dar și de o bună guvernare, de instituții democratice. Și, într-un fel, mă gândesc și la Moldova. Moldova se află, de asemenea, într-o fază de construcție națională. Sper să nu par ofensator când spun asta. Sunteți acum țară candidată  pentru aderarea la Uniunea Europeană, așadar, haideți să folosim această criză și pentru a ne dezvolta. Este important să folosim această fereastră pentru a construi un viitor durabil pentru toate aceste țări. Un ultim punct, pentru că întrebarea dumneavoastră este cea mai importantă dintre toate. Pacea. Consolidarea păcii poate fi realizată în mod pozitiv doar dacă există unitate. Este lucrul care mă îngrijorează cel mai mult. Războiul din Ucraina a divizat și mai mult comunitatea internațională. Iar acum avem o altă mare criză în Orientul Mijlociu. Dacă comunitatea internațională nu găsește unitatea pentru a aborda această problemă, pentru a împăca corect părțile, atunci șansele noastre de succes vor fi limitate.

— Sunteți italian, iar moldovenii sunt foarte legați de Italia. Noi nu am fost refugiați, dar mii și mii de concetățeni au migrat în Italia, așa cum mii de italieni, cu mulți ani în urmă, au migrat în alte părți ale lumii. Vreau să știu opinia dumneavoastră despre o posibilă parte pozitivă a migrației. Oamenii se integrează, oamenii dobândesc cunoștințe, iar unii dintre ei se întorc. De aceea, ar trebui poate să o vedem ca pe o parte a dezvoltării. Atunci când migrăm sau când suntem refugiați, învățăm, împărtășim și apoi ne întoarcem cu noi experiențe.

— Da, sunt de acord cu dumneavoastră. Bineînțeles, în țara mea, Italia, sunt mulți moldoveni. Eu însumi cunosc moldoveni care au migrat și au lucrat acolo. Și aș spune că în marea lor majoritate, erau povești de succes. Moldova are o imagine foarte pozitivă în Italia. Venim din aceleași rădăcini latine, limba. Cred că migrația a sporit acest sentiment de afinitate între țările noastre. Și cred că trebuie să folosim mai mult aceste povești pozitive pentru a spune: Vedeți, migrația înseamnă și îmbogățirea reciprocă. Nu mă refer la bogăția materială. Desigur, există îmbogățire economică, dar și socială, și culturală. Trebuie să folosim mai mult acest lucru pentru a contracara narațiunea că migrația este o amenințare. Statele trebuie să o gestioneze în mod organizat. Apropo, știți, înțeleg că Moldova are multe provocări economice, dar aveți și o anumită nevoie de forță de muncă aici pe care nu o aveți voi înșivă. Ucrainenii, aici și în multe alte țări din Europa, pot fi un avantaj. Poate fi un mod pozitiv de incluziune, nu doar ca un semn de caritate.   Ei pot aduce o contribuție semnificativă țării și societății, la fel ca și moldovenii care au plecat în Italia din cu totul alte motive, din motive economice, dar au contribuit la societatea, cultura și economia din țara mea.

— Ziarul de Gardă are o comunitate numeroasă de cititori, pe mai multe platforme – avem un ziar, avem o pagină web, un canal de YouTube, pagini pe diverse rețele sociale. Aveți un mesaj pentru acești cititori, dar și pentru toți cetățenii Republicii Moldova?

— Mesajul este rezumarea a ceea ce am discutat. Mulțumesc, oameni din Moldova, tuturor, pentru că ați fost o gazdă atât de generoasă pentru zeci de mii, sute de mii de ucraineni. Vă mulțumesc pentru că înțelegeți, și poate că înțelegeți mai bine decât mulți alții prin ce trece poporul ucrainean și pentru că ați permis ca această solidaritate să dureze. S-ar putea să dureze mai mult timp, nu știm, așa că vă rog să continuați să fiți deschiși, să fiți generoși și vă pot asigura că și comunitatea internațională va continua să vă sprijine în acest efort. Mă aflu aici din acest motiv și voi continua cu organizația mea, cu Națiunile Unite, să lupt pentru ca acest sprijin pentru Moldova să continue.

Filippo Grandi (66 de ani) s-a născut la Milano, Italia. Deține funcția de Înalt Comisar al ONU pentru Refugiați din ianuarie 2016. Este implicat în cooperarea internațională de 33 de ani, în principal, în cadrul Organizației Națiunilor Unite. A participat la operațiuni pe teren în multe dintre cele mai importante crize umanitare și de refugiați din ultimele trei decenii. În calitate de Înalt Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați, conduce Agenția ONU pentru Refugiați (UNHCR), care gestionează crizele de refugiați din întreaga lume, colaborând cu guvernele pentru a se asigura că refugiații au acces la protecție și sprijin.