Dumitru Visternicean: „Dacă judecătorul nu acceptă, el nu poate fi influențat”
Interviu cu Dumitru Visternicean, judecător în demisie onorabilă
Dumitru Visternicean a fost judecător în anii 1982-2018. Și-a început cariera la Drochia, apoi a activat la Dubăsari și Chișinău, iar din 1996 și până în momentul în care și-a prezentat demisia a făcut justiție la Curtea Supremă de Justiție (CSJ). În anii 2009-2017, Dumitru Visternicean a fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) și președinte al instituției în anii 2010- 2011, dar și președinte interimar din noiembrie 2013 până în iunie 2014. A demisionat din funcția de judecător în noiembrie 2018, după 36 de ani de activitate în sistem.
— Aveți aproape un an de când nu mai sunteți un actor al actului de justiție, ci un simplu spectator. Între timp, ați sesizat cumva care sunt diferențele dintre justiția văzută din interior și cea văzută pe din afară?
— Mare diferență nu-i. Totuși, de la o parte, sigur că te uiți cu alți ochi. Nu uitați, însă, că-s tot ochii unui judecător. Da, eu văd alte nuanțe, alte momente… Multe nu le-aș fi acceptat, fiind în funcție. Sigur, sistemul judiciar nu poate fi văzut decât așa cum este. Nu pot să neg că, în cei 36 de ani câți am activat în sistem, lucrurile s-au schimbat. Nu mai este acel proces viu, bazat pe principiul de contradicție. Acum, procesul s-a automatizat. S-a introdus procedura în scris, se examinează dosare în absența participanților la proces și se spune că asta este justiție. Eu nu prea accept astfel de justiție, pentru că mai cred că justiția trebuie să fie pe viu, iar judecătorul trebuie să vadă participanții la proces în fața sa. Facilitatea asta care a fost introdusă, ca judecătorii să aibă asistenți, este binevenită, dar acum parcă s-a denaturat. Când a fost introdusă noțiunea de asistent judiciar la CSJ, funcția se numea de judecător asistent. Atunci, în calitate de asistent era un judecător. Eu am fost judecător asistent la CSJ având legitimația nr. 2. Noi aveam niște competențe importante, responsabile, doar că nu aveam dreptul să semnăm deciziile adoptate de colegiu. Atunci, și judecătorul asistent, și judecătorul studiau dosarele, iar tu trebuia să aduci argumente în favoarea poziției tale. Acum s-a introdus funcția de asistent judiciar. Ideea e bună, dar, în principiu, drepturile și obligațiunile lor, mai ales în prima instanță, sunt greu de realizat. Noi, fiind judecători asistenți la CSJ, puteam sta și în camera de deliberare, dar acum, asistentul nu are acest drept. Acolo, însă, soluția pe care tu ai pregătit-o poate fi răsturnată.
— Ați înțeles, în perioada în care nu mai sunteți judecător, de ce oamenii nu au încredere în justiție?
— Percepția că oamenii nu au încredere în sistemul judecătoresc este reală. Credibilitatea este redusă. Chiar dacă unii dau vina pe factori din exterior, care denaturează informația, eu cred că de vină este, în primul rând, însăși justiția. Atunci când justiția acceptă și face injustiție, cum te vor înțelege pe tine cetățenii? Când tu îți permiți în sala de ședințe un comportament care nu este conform Codului de Etică, aceste aspecte se răspândesc foarte repede. Este suficient să fie un caz- două de acestea… Pe urmă, toți în jurul tău pot munci ca ceasul, dar, oricum, credibilitatea va fi greu de recupăerat. Da, și factorul extern contează în crearea acestei percepții, pentru că, știți vorba aia, dacă îi spui unui om că el mănâncă dulce în fiecare zi, într-o zi, când nu va mai avea dulce, el tot va crede că mănâncă dulce. Totuși, justiția e primul responsabil. Eu, venind la CSM în 2010, când ne întâlneam cu reprezentanții celorlalte puteri, toți ziceau că justiția este a treia putere în stat. Atunci le spuneam că justiția nu e a treia putere, ci una dintre cele trei puteri. Până la urmă, s-a acceptat asta, dar văd că iarăși s-a revenit la faptul că justiția este a treia putere în stat și ea trebuie pusă la punct și ea trebuie să fie așa cum vrem noi, nu așa cum vor ei.
— Ați fost judecător în perioada sovietică, în perioada de după independență, în perioada guvernării comuniste, în perioada guvernării pro-europene, chiar și pe timpul guvernării PDM, în care s-a spus că justiția era subordonată total. Când a fost justiția mai independentă?
— Numai nu în ultima vreme. În orice timp, contează persoana judecătorului. Eu am lucrat și în perioada sovietică, și în anii de după independență, dar nu am avut probleme de independență profesională. Nu am avut probleme de influență. Eu am lucrat la Dubăsari, pe când își făceau de cap separatiștii.
— Păi, și nu a venit niciodată cineva la dvs să vă zică, uite, trebuie de luat decizia asta și nu alta?
— Vă spun sincer. Nu a fost așa ceva. Singura problemă a fost atunci când s-au format organele autoadministrării din stânga Nistrului. Atunci ne-au propus să trecem de partea lor, cu garanții extraordinare. Fără vorbă, am refuzat. În rest, să-mi spună cineva cum să examinez, în special ce decizii să iau, personal, la mine, nu a venit nimeni. Și acum, când aud că președintele de instanță vine și îi spune unui judecător ce să facă, nu știu ce să cred. E simplu, îi spui celui care vine cu o astfel de propunere că, dacă vrea să facă așa ceva, să ia dosarul și să facă, dar să nu te implice pe tine. Dacă el a promis ceva cuiva ca să ajungă în funcția respectivă, că nu exclud că și așa variante au fost, să facă ce vrea, dar să nu-și onoreze promisiunile cu mâna ta. Ieșire din situație tot timpul este. Nu vrei să accepți ceva, ai dreptul să ai opinie separată. Eu am avut astfel de cazuri, inclusiv dintre cele în care sunt învinuit că am participat în complete care au pierdut dosare la CtEDO. Nimeni nu a verificat că eu am avut atunci opinii separate. În concluzie, dacă judecătorul nu acceptă, el nu poate fi influențat.
— Mai sus spuneați că, în ultimii ani, a fost perioada în care justiția a fost cea mai dependentă politic. Corect am înțeles?
— În principiu, da. De când au venit comuniștii la putere, asta se întâmplă. Ulterior, lucrurile s-au amplificat, potrivit informațiilor de care dispunem, mai ales la aspecte ce țin de cadre, de numiri în funcții. Am spus-o și anterior că, în ultimii ani, numirile la nivel înalt nu se decideau în incinta CSM. Nimeni nu m-a convins că eu nu am avut dreptate.
— Ați fost președinte al CSM și membru al CSM timp de opt ani. Cum pot fi influențați membrii CSM?
— După observațiile mele, s-a trecut la o metodă de a lucra cu fiecare în parte. Se știa că, pentru a obține o decizie favorabilă la CSM, era nevoie de 7 voturi. Pe cei care scriau opinii separate, nici nu-i deranjau. Era, cum ziceam noi, „золотая семёрка” (cei 7 de aur – traducere din rusă, n.r.) care asigura toate procedurile. A doua variantă la care se recurgea era că, în concursuri, lipsea orice concurență. Metode de a dicta regulile ca să pară că ele erau reguli adevărate erau destul de multe. Cum se clarificau cu fiecare în parte, puteți să-i întrebați pe ei, dar n-o să vă spună nimeni.
— Erau șantajați sau, pur și simplu, li se dădeau bani, funcții, alte facilități?
— Metode sunt multe. Eu, de exemplu, când a fost cazul cu cei 14 judecători acuzați de implicare în spălarea de miliarde, am avut opinie separată. În prima zi când s-a examinat chestiunea de a acorda dreptul inițierii urmăririi penale, nu s-au acumulat șapte voturi. Eram sigur că argumentele invocate nu vor permite să fie dat acordul. S-a făcut întrerupere pentru a doua zi. În acea zi, dintre toți care erau în Consiliu, cu opinia din ziua precedentă am rămas doar eu. M-am uitat în stânga, în dreapta și nu înțelegeam.
— Până la urmă, ați înțeles sau nu cum au fost convinși?
— M-am uitat la dânșii în ochi. Unii au dat ochii în jos și nu au zis nimic. Eu nu am insistat, pentru că am înțeles că s-a lucrat bine cu dânșii. Atunci m-am așezat și am scris opinie separată. Atât. Nu, de mine nimeni nu s-a apropiat nici atunci să-mi propună ceva. Cumva, în sistem, se știe de cine poți să te apropii și de cine nu. Poate de asta, de mine nimeni nu s-a apropiat niciodată.
— Credeți că atunci s-a acționat printr-o comandă politică, pentru a demonstra că se combate corupția?
— Ați nimerit în țintă.
— Poate sau nu un judecător cu avere de milioane, cu case luxoase, cu mașini, cu integritate dubioasă să facă justiție corectă, echidistantă, independentă, în folosul oamenilor?
— O să vă surprindă răspunsul meu. Eu consider că poate, pentru că toate astea nu au nicio importanță atunci când examinezi un dosar. Dar, poate un judecător să adopte o hotărâre obiectivă când e sărac, când nu are apartament, când are la întreținere copii? Cum veți răspunde la această întrebare?
— Dar de ce unii judecători acceptă să ia mită, să îndeplinească unele comenzi politice?
— Trebuie să-i întrebați pe ei. Eu tot aș vrea să aud de la ei răspunsuri la aceste întrebări.
— După ce s-a schimbat guvernarea, mai mulți judecători au început să vorbească despre presiuni exercitate asupra lor. Ce credeți despre aceste dezvăluiri?
— Mă puneți într-o situație dificilă, pentru că eu sunt obișnuit să lucrez cu probe. Ca atare, după situațiile pe care ei le-au enunțat, nu pot să infirm categoric că au fost așa situații. Problema e că am auzit și alte variante, că totul a fost organizat de cineva, pentru a arăta că avem și astfel de judecători în sistem. La fel și în cazul dezvăluirilor judecătorului Murguleț, care au generat „înlăturarea” conducerii Judecătoriei Chișinău și a CSJ, au fost multe discuții. Eu pe mulți, pe foarte mulți îi cunosc, inclusiv de la Institutul Național al Justiției și mai știu că, mai ales tinerii, nu au capacitatea de a tăcea. Stau și mă gândesc că e greu să-i pui la punct pe cei care au trecut prin Institutul Național al Justiției sau pe cei care au lucrat 5-7 ani cu un judecător „ca lumea”.
— Apropo, cum vi se pare decizia CSM de a „înlătura” conducerea Judecătoriei Chișinău și a CSJ, or, un astfel de termen nu există în legislație, recent, aceștia fiind restabiliți?
— Decizia asta vorbește despre un lucru extrem de neplăcut din sistemul judecătoresc. Soluții de a suspenda pe cineva sunt, dar așa cum a procedat CSM, cu astfel de încălcări, nu am mai văzut. De ce a făcut asta Consiliul? Cred că pentru „conformare” la noua situație din țară și pentru a arăta că „noi, cei vechi, putem fi alții”. Iar asta, în viziunea mea, e cel mai periculos lucru pe care-l fac, acomodarea la noua situație. De fapt, pentru justiție, e strașnic.
— Dar pot membri care au slujit un regim, brusc, peste noapte, să se schimbe, să fie corecți, să ia decizii independente?
— Vă aduc un exemplu din istorie. Un împărat a cucerit o cetate care era de necucerit. El a reușit asta pentru că cineva, care era în acea cetate, a trădat. El a intrat în cetate și, desigur, s-a răfuit cu cei din interior. Primul care a fost executat a fost trădătorul. Un înțelept care era alături i-a spus împăratului că nu a procedat corect, pentru că acel om l-a ajutat. Împăratul a zis atunci: Dacă el i-a trădat pe dânșii, și pe mine mă va trăda. Eu cred că sistemul judiciar nu ar trebui să fie direct proporțional ideilor guvernării, pentru că ea vine și se duce, dar sistemul judiciar rămâne.
— Deciziile Curții Constituționale (CC) din zilele de 7-9 iunie cum le putem încadra?
— Acele decizii, categoric, nu fac cinste sistemului nostru judecătoresc.
— Dar de ce dl Poalelungi, care era un judecător respectat, până într-un anumit moment, s-a pretat la asemenea lucruri?
— Presupun că nu a făcut-o singur. Da, el putea să nu accepte și, vă spun sincer, eu mă așteptam ca el să facă lucrul acesta. Din păcate, m-a dezamăgit. Și, în principiu, perioadele președinției sale de la CSJ și CC nu le pot califica drept rezultative, chiar dacă a modificat legea, a promovat niște idei și a făcut ceva pentru judecători, mă refer la salarii. Dar, dacă ne uităm în ansamblu, anume această perioadă e cea mai dificilă pentru sistemul judecătoresc, generând scăderea drastică a credibilității.
— Perioada asta a coincis cu perioada în care la guvernare era PDM. Și, în această perioadă se spunea că Plahotniuc controlează justiția. Dvs ați simțit asta, fiind la CSM, că Plahotniuc controlează justiția?
— Nu știu, Plahotniuc sau însuși partidul, dar că justiția era administrată prin intermediul cuiva, sunt sigur. Din păcate, în prezent, se întâmplă niște lucruri care n-ar trebui să se întâmple. Deloc. Vreau să vă dau un singur exemplu. În 2010-2011, s-a reformat CSJ. O parte din judecători s-au dus, au venit alții. Care-i ideea noului ministru al Justiției? Reformarea Curții Supreme de Justiție. Voi credeți că în asemenea situație, CSJ va fi acea instanță care să aibă credibilitate, autoritate și calitate? Cât de bună ar fi reforma, dar ceea ce se propune acum să se facă la CSJ e categoric negativ, n-o să aducă niciun efect. Mai mult ca atât, atâta timp cât noi facem reforme pe sectoare, în ansamblu, sistemul judecătoresc se distruge.
— Numirea judecătorilor în funcție pentru o perioadă de cinci ani. Trebuie sau nu modificată legislația în acest sens?
— Categoric trebuie să dispară această prevedere.
— Reprezintă această lege o metodă de a influența judecătorii?
— Cel puțin nu se exclude acest aspect. Judecătorul, timp ce cinci ani, are o independență limitată, pentru că după asta, CSM și șeful statului trebuie să-i decidă soarta. Iar judecătorul, în acești cinci ani, trebuie să se gândească la ce-l așteaptă. Dacă era voință politică, această prevedere ar fi fost anulată demult.
— Judecătorii tineri pot schimba sistemul și starea de lucruri din justiție?
— Ei pot, dar acești judecători pot accede doar în primele instanțe. La Apel sau la CSJ pot ajunge doar după o perioadă. Eu văd în judecătorii tineri doar o șuviță de posibilitate. Dar, una e că ei trebuie să fie susținuți de cei de sus, de toți din sistem, dar și de societate.
— Dar Rodica Berdilo este sau nu un exemplu pentru judecătorii tineri? Exemplul ei arată oare că tinerii pot schimba sistemul?
— Am citit hotărârea ei, dar pe ea o acoperă toate hotărârile ulterioare, adoptate pe caz de instanțele ierarhic superioare. În acest caz, eu nici nu am dreptul să zic că ea nu a procedat corect.
— Personal, cu ce impresie ați rămas după acel lanț de hotărâri cu privire la validarea alegerilor locale?
— Cu aceeași impresie cu care ați rămas și dvs.
— Credeți că judecătorii CC ar trebui pedepsiți penal?
— Eu nu exclud această variantă. Sunt multe articole din Codul Penal în care ar putea fi încadrate acțiunile lor, inclusiv abuz în serviciu sau neglijență. Doar că asta trebuie de demonstrat.
— Dvs ați executat vreodată comenzi politice?
— Nuu. V-am mai spus. Când ți se pune ștampila că ești așa sau altfel, nimeni nici nu se apropie de tine. Dar dacă stau acum și analizez, vă zic că sunt multe variante de a denunța că ești presat.
— Este sau nu adevărată percepția că dacă ești un judecător mai principial, la tine nu ajung dosare importante, ele ducându-se la alții, care acceptă să lucreze la comandă.
— Eu m-am gândit la lucrul ăsta și, în principiu, nu exclud această variantă. Da, sistemul aleatoriu de distribuire a dosarelor este unul bun, care ușurează lucrul, dar el nu garantează o repartizare absolut aleatorie, pentru că sunt foarte multe nuanțe. Eu încă nici până acum nu am primit o dovadă că securitatea acestui program este absolută și că nimeni nu poate influența. Când eram la CSM, am fost într-o instanță. Președintele acelei instanțe mă întrebase dacă vreau să-mi arate ceva. Lângă el era un băiat de vreo 18 ani, care se descurca în tehnologii informaționale la perfecție. În trei secunde, mi-a desecretizat tot sistemul. Putea introduce orice acolo.
— Dvs, în cei 36 de ani de muncă în funcțai de judecător, ați făcut mereu justiție sau au fost și excepții?
— Sincer, tot timpul când am luat o hotărâre, am luat-o în baza legii. Am avut multe cazuri când, omenește, te uitai că trebuie să iau o anumită decizie, dar, legal, luai alta. Eu am procedat doar în conformitate cu legea.
— Ce credeți că ar trebui să se întâmple ca sistemul judecătoresc să se reformeze cu adevărat? Or, e clar că toți politicienii își vor dori să-l subordoneze.
— Cred că, atâta timp cât politicienii nu vor fi sinceri cu sistemul judecătoresc și cât timp vor spune una, dar vor face alta, acest sistem nu va fi niciodată independent.
— Vă mulțumim.