Principală  —  Interviuri   —   Chişinău–Bucureşti: ecartament european

Chişinău–Bucureşti: ecartament european

289-renitaInterviu cu Iurie Reniţă, Ambasador al R. Moldova
în România

 

— Aţi fost acreditat într-o misiune care, până nu demult, părea imposibilă… Mă refer la misiunea diplomatică a R. Moldova în România. Cum e acest început pentru dvs.?

— Plin de semnificaţii şi evenimente importante, atât pentru pentru mine personal, cât şi pentru ţara pe care o reprezint, chiar dacă, acum un an, părea a fi un „mission impossible”. Sunt extrem de onorat de modul în care autorităţile române au tratat „dosarul” meu de la solicitarea agrementului până la prezentarea scrisorilor de acreditare. De fapt, acest mod caracterizează noua relaţie Chişinău—Bucureşti, odată cu venirea la putere în R. Moldova a Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE). Voi evoca două detalii importante din ziua prezentării scrisorilor de acreditare domnului preşedinte Traian Băsescu (21 iulie). Am venit la Palatul Cotroceni însoţit de noua echipă a ambasadei – trei doamne diplomate şi un copilaş, în straie naţionale. Conform uzanţelor diplomatice, i-am prezentat preşedintelui României echipa nouă, specificând că ea reprezintă, într-un fel, imaginea actuală a R. Moldova. Preşedintele Băsescu m-a întrebat de ce n-am inclus în echipă şi copilaşul prezent la ceremonie. Am justificat această omitere prin faptul că ea reprezintă „viitorul european al R. Moldova” şi merită a fi prezentată separat. Excelenţa Sa a intervenit prompt şi a replicat: „Atunci e de datoria noastră comună să avem grijă de viitorul european al R. Moldova!”, la care am subscris cu profundă mândrie.

Am rămas impresionat şi de modul în care preşedintele Băsescu a prezentat, în cadrul aceleiaşi întrevederi protocolare, nevoile sinistraţilor din R. Moldova. Cunoştea exact câte case au fost inundate la Nemţeni, Obileni şi Cotul Morii, care sunt necesităţile şi – cel mai important – care va fi contribuţia frăţească a României în sprijinirea sinistraţilor.

— Ce veţi realiza prioritar în relaţiile Chişinău—Bucureşti?

— Evident, priorităţile ambasadorului şi ale misiunii pe care o conduce derivă din cele ale Programului de guvernare al AIE. Nu pot exista diferenţe. Priorităţile, odată stabilite, rămân nemodificate: valorificarea potenţialului existent în relaţiile bilaterale moldo-române; negocierea în spirit modern şi încheierea acordurilor care reglementează relaţiile interstatale, inclusiv în domeniul regimului frontierei, care ar corespunde intereselor ambelor state; stabilirea unor mecanisme de consultări în domeniul integrării europene, valorificând experienţa României, inclusiv în armonizarea legislaţiei şi implementarea acquis-ului comunitar; semnarea în termene cât mai restrânse a Convenţiei privind micul trafic la frontiera moldo-română. Constatăm cu satisfacţie că am avansat la toate compartimentele, iar cel din urmă deja este implementat cu succes.

— Cum este pregătită misiunea diplomatică din România pentru referendum?

Iurie Reniţă, 52 de ani, ziarist şi diplomat de profesie. Face parte din prima promoţie a studenţilor basarabeni de la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti (1990—1992), Facultatea Relaţii Internaţionale. În 1992, după absolvire, revine la Chişinău şi contribuie, împreună cu alţi colegi de studii de la Bucureşti, la edificarea MAE, în cadrul căruia, ulterior, deţine diverse funcţii. În perioada 1996—1999, este consilier la Ambasada R. Moldova în SUA. A fost consilier al ministrului de Externe. A activat în cadrul Misiunii OSCE din Croaţia (1999—2003). La revenirea la MAE, regimul Voronin, reprezentat de ministrul de Externe de atunci, Andrei Stratan, i-a interzis activitatea în diplomaţie. Pănă la numirea în calitate de Ambasador al R. Moldova în România, a fost manager la compania internaţională „British American Tobacco” Moldova.

— Dorim foarte mult ca cetăţenii, indiferent că deţin doar cetăţeania R. Moldova sau cetăţenie dublă/triplă, să vină şi să voteze la referendum. Actuala guvernare are o abordare diferită de cea anterioară. Dacă, pe timpuri, erau deschise doar două secţii de votare, exclusiv la Bucureşti, pentru referendumul din 5 septembrie au fost deschise 6 – două la Bucureşti şi câte o secţie la Iaşi, Galaţi, Cluj şi la Timişoara. Am procedat astfel luând în calcul lipsa unei impunătoare categorii de cetăţeni –  studenţi în Romania – aflaţi în vacanţă. Pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale vom examina şi vom „detecta” suplimentar concentrarea cetăţenilor noştri pe zonele geografice din România pentru a oferi tuturor posibilitatea să-şi exercite dreptul la vot. Indiferent că deţin o cetăţenie sau mai multe, e un drept constituţional şi este de obligaţia autorităţilor să asigure cetăţenilor exercitarea acestui drept. Pentru o familiarizare mai detaliată cu desfăşurarea referendumului constituţional pe teritoriul României, am creat o rubrică specială – VOTEAZĂ, pe site-ul Ambasadei noastre în România (www.romania.mfa.md/noutati).

— Cum a fost recenta vizită, despre care s-a anunţat că e privată, a preşedintelui Mihai Ghimpu în România?

— Îngăduită să-mi fie sinceritatea, dar trebuie să recunosc că, probabil, sunteţi mai bine documentată decât mine la acest subiect, de vreme ce aţi specificat că a fost una privată. Conform rigorilor diplomatice, suntem responsabili de vizitele înalţilor demnitari în România, în acest sens existând indicaţii clare de la Chişinău. În lipsa lor – lipseşte şi implicarea noastră.

— În condiţiile în care inundaţiile nu au ocolit România, cum percep românii ajutorul acordat sinistraţilor din R. Moldova?

— Voi anticipa răspunsul, exprimându-mi gratitudinea pentru asistenţa acordată – cei 100 mil. de euro. E firesc că percepţiile ar putea fi diferite, dar, cu certitudine, există o majoritate covârşitoare care a sprijinit şi susţine necesitatea ajutorării R. Moldova în cele mai diverse domenii, pentru a parcurge cu demnitate itinerarul revenirii ţării noastre în cadrul familiei europene. Şi prin această abordare confirmăm o dată în plus că suntem fraţi, iar fraţii trebuie să se ajute.

R. Moldova a parcurs deja toate etapele interne pentru punerea în aplicare a acestui acord. Suma respectivă este acordată pentru patru ani, în tranşe de câte 25 mil. Recent, la Bucureşti, a fost adoptată o decizie de Guvern care prevede construirea şi reconstruirea mai multor case la Nemţeni, Obileni şi la Cotul Morii, în valoare de 7 mil. de euro. Partenerii noştri de la Bucureşti au identificat cele mai eficiente soluţii – locuinţe cu două-trei camere, pentru care, în cel mai scurt timp, vor fi transportate materialele de construcţie.

— De obicei, cu ce probleme vin cetăţenii la Ambasada de la Bucureşti?

— Cu cele mai diverse. Am fost abordat în repetate rânduri de cetăţeni care sunt în treacăt prin Bucureşti sau care s-au stabilit cu traiul în România. Unii au intrat pe la ambasadă ca să-mi transmită mesaje de încurajare, alţii au venit cu propuneri în diverse domenii – economie, comerţ, construcţii, căi ferate, cultură. Oricum, să fie clar: ambasada este o structură de stat, menirea ei fiind protejarea şi promovarea intereselor cetăţenilor noştri. Deci, ea aparţine cetăţenilor R. Moldova şi nu doar ambasadorului sau echipei misiunii.

M-am bucurat să aud propuneri de acţiuni concrete pentru revigorarea raporturilor culturale bilaterale. Actualmente identificăm cele mai bune soluţii pentru implementarea lor. Mai există solicitări din partea cetăţenilor noştri ce nu ţin de competenţa ambasadei: asistenţă pentru obţinerea vizelor de intrare în România sau chiar pentru obţinerea cetăţeniei române. Ei sunt redirecţionaţi către structurile abilitate ale statului român.

— Cum se văd de la Bucureşti efectele introducerii permiselor de mic trafic la frontieră?

— E o realizare extrem de importantă. Acordul oferă posibilitate cetăţenilor de pe ambele maluri ale Prutului să circule liber pe o anumită distanţă, până la 50 km. E altceva că nu am reuşit încă să valorificăm potenţialul şi oportunităţile create în cele mai diverse domenii: economic, comercial, cultural. Dar, cu certitudine, e un proces continuu, iar „fructele” acestui acord urmează să le „culegem” de curând.

— Ce şanse există ca în Euroregiunea „Dunărea de Jos” să fie reluată colaborarea transfrontalieră?

— Din păcate, în virtutea unor factori politici, nu au fost valorificate toate posibilităţile existente. Drept exemplu pozitiv pot servi, totuşi, autorităţile de la Galaţi şi Cahul, care au ştiut să valorifice posibilităţile din Euroregiunea «Dunărea de Jos». Cred că ar trebui organizate traininguri cu autorităţile publice incluse în euroregiuni pentru a fi informate despre şansele pe care le au. Cred că şi partenerii noştri din România ar trebui să se implice mai activ, pentru identificarea avantajelor ambelor state. E bine să armonizăm şi să sincronizăm acţiunile în beneficiul tuturor participanţilor acestor euroregiuni, inclusiv Ucraina, eliminând factorul politic.

— Circulaţi cu trenul, cu avionul sau cu automobilul spre Bucureşti? Eventual, ce faceţi în tren atunci când este schimbat ecartamentul?

— Până acum, nu doar cu automobilul de serviciu, ci şi cu cel personal. Mi-aş dori mult să călătoresc şi cu trenul, pe un ecartament european. Ca să dau frâu liber imaginaţiei, mi-aş dori ca, de la Bucureşti spre Iaşi, să citesc din Blaga, Coşbuc sau Stănescu. Aproape de Iaşi, să mă închin geniului poeziei româneşti, Mihai Eminescu, iar la Ungheni să nu mai fiu întrerupt din lecturi, astfel încât, până la Chişinău, să rememorez din tezaurul lui Grigore Vieru, Ion Vatamanu, Nicolae Dabija şi al altor scriitori basarabeni. Vedeţi ce frumos e pe un ecartament european!

— România s-a angajat să fie ambasadoarea integrării R. Moldova în UE. Corupţia ar fi unul dintre cele mai complicate impedimente pe calea integrării. Ce am putea învăţa noi, legat de felul în care e combătută corupţia în România?

— Acest flagel nu are culoare naţională. El distruge speranţele fireşti ale oamenilor de a se integra în sistemul de valori europene. Vă asigur, în cazul respectării obligaţiunilor asumate pentru parcursul nostru european, corupţia se va diminua considerabil. E necesar un efort comun pe interior. Modernizarea şi europenizarea R. Moldova sunt nişte remedii foarte eficiente pentru eliminarea corupţiei din structurile statului, iar România, precum şi alte state din UE, prin experienţa şi expertiza lor, ne-ar putea ajuta mult, inclusiv în domeniul combaterii corupţiei.

— Colaborarea România – R. Moldova este axată preponderent pe proiecte cultural-spirituale, foarte importante, de altfel. Din ce cauză nu reuşesc nişte proiecte economice mai serioase?

— În ultimii ani, care au coincis cu perioada guvernării PCRM, dimensiunea culturală bilaterală a fost complet ignorată la nivel oficial, şi acest lucru s-a făcut cu bună ştiinţă. Doar intelectualitatea, preponderent, a fost forţa care a promovat relaţii bune şi foarte apropiate cu Bucureştiul. Mai mult: reprezentanţii intelectualităţii au fost pilonii promovării valorilor naţionale, care au menţinut şi au consolidat fundamentul ce ne leagă. În general, relaţiile cu România, inclusiv cele culturale, au fost intoxicate şi ideologizate de o manieră bolşevică. După 2009, deopotrivă cu alte domenii, relaţiile culturale au fost supuse procesului de oxigenare. Sunt în curs de semnare acorduri în domeniul culturii, au fost restabilite relaţiile în învăţământ. Dimensiunea economică este „top priority” pentru R. Moldova. Intenţionăm să identificăm şi să diversificăm sursele energetice, conectarea la gazoducte europene, să realizăm interconectarea sistemelor de asigurare cu energie electrică şi gaze naturale dintre cele două ţări. Nu poate fi neglijat proiectul de modificare a ecartamentului de cale ferată Iaşi-Chişinău. Sunt proiecte de importanţă strategică pentru prezentul şi viitorul european al R. Moldova.

— Pe timpul Guvernului Sangheli, R. Moldova a avut şansa să participe la proiectul energetic de la Cernavodă. Dacă Chişinăul nu ar fi refuzat, care ar fi fost beneficiile pentru R. Moldova?

— Imense, atât economice, cât şi politice. Dar, vedeţi dvs., ne-a lipsit acel „karandaş” al lui Sangheli (care trebuia să fie oferit de România) pentru a-şi pune semnătura pe documentele proiectului.

— Schimbul de studenţi dintre R. Moldova şi România a fost întotdeauna inegal. Cum e în acest an, de când avem o guvernare democratică la Chişinău, care nu mai constituie un impediment în calea relaţiilor moldo-române?

— Astăzi situaţia e puţin diferită. Am rămas plăcut surprins să aflu că, în prezent, câteva zeci de mii de studenţi români îşi fac studiile, în diverse forme, la instituţiile educaţionale din R. Moldova.

— De ani de zile, investiţia României în studiile tinerilor din R. Moldova este una substanţială. Este sau nu îndreptăţită această investiţie în condiţiile în care, de obicei, tinerii nu revin în R. Moldova ?

— Categoric este una justificată. Atunci cu cine vom face integrarea în UE?

— Dacă ar reveni, cum ar putea evolua lucrurile aici, în R. Moldova?

— Mult mai bine, dar pentru asta e necesar ca R. Moldova să devină atractivă sub toate aspectele. Avem nevoie de o stabilitate politică de durată, care ne-ar permite să avansăm pe două domenii primordiale – modernizarea şi europenizarea R. Moldova.

— Presa străină revine periodic la subiectul cetăţeniei române, acordate cetăţenilor R. Moldova. Ce le-aţi răspunde europenilor, supăraţi pe faptul că România încearcă „să introducă basarabenii pe uşa din spate a Europei”?

— Mai întâi de toate, aş dori să remarc, la acest subiect vehiculat în presa occidentală, că R. Moldova este prin excelenţă o ţară europeană. În R. Moldova, circa 75—80% dintre cetăţeni îşi văd viitorul în UE. Aceste detalii sunt extrem de importante atunci când abordăm subiectele invocate de prestigioasele publicaţii occidentale. Ar trebui să pornim de la un fapt real şi concret – cetăţenii R. Moldova care ajung în UE sunt cetăţeni europeni. În al doilea rând, există un cadru legal, atât la Bucureşti, cât şi la Chişinău, care prevede acordarea cetăţeniei. Aşadar, nu este ceva care nu ar cadra, care ar contraveni prevederilor legale din ambele ţări. Atât în R. Moldova, cât şi în România Constituţia permite dubla cetăţenie.  Sunt sigur că cei care au abordat acest subiect, sensibil la prima vedere, s-au documentat insuficient. Le-aş fi solicitat respectuos să ajungă la Chişinău sau în oricare altă parte a R. Moldova, pentru a se documenta şi a constata care sunt stările de spirit acolo. Atunci abordările ar fi fost diferite de cele care au apărut. Pe de altă parte, prezenţa unor elemente comune înclină spre opinia că ar fi o campanie orchestrată. Articolele au apărut unul după altul şi există bănuieli că cineva, din umbră, dirijează apariţia lor. N-aş fi tentat să cred că anume în acest mod se procedează, dar nu este de neglijat implicarea unor forţe ce nu doresc să ne vadă în Europa.

— Ce şanse sunt ca România să participe la soluţionarea dosarului transnistrean?

— România deja participă la acest proces prin intermediul a două mecanisme internaţionale importante – OSCE şi UE. Experienţa ultimilor ani reclamă imperios necesitatea reexaminării rolului actorilor implicaţi în mecanismul 5+2. După mine, ar fi cazul ca aceste două prestigioase structuri internaţionale, OSCE şi UE, să fie plasate pe o treaptă mai avansată în cadrul actualului mecanism.

— Campania electorală pentru fotoliul de preşedinte al R. Moldova a început destul de scandalos la Chişinău. Care ar fi miza României pentru următoarele alegeri din R. Moldova?

— Privesc cu optimism alegerile din toamnă, pornind de la constatarea că spiritul proeuropean, democratic de la Chişinău este suficient de puternic ca să deviem de la acest parcurs european. Doresc ca procesul de integrare europeană să devină cu adevărat unul ireversibil. Dar reiterez, este un proces democratic firesc, sunt elemente indispensabile ale democraţiei: diversitatea de opinii sau opţiunile politice diferite ale alegătorilor. E tocmai ceea ce se înscrie perfect în actualul context democratic din R. Moldova.

Miza României pentru următoarele alegeri din R. Moldova a fost recent foarte clar expusă într-un interviu acordat de preşedintele Traian Băsescu – o R. Moldova europeană, ferm stabilită pe valorile europene şi avansată în procesul de integrare europeană.

— Pe unde vă plimbaţi la Bucureşti?

— Nu am reuşit încă să mă plimb prin „micul Paris”, având o agendă extrem de încărcată. Mai degrabă, îmi amintesc de parcurile şi localurile din perioada studenţiei de la Bucureşti, anii 1990—1992, o perioadă extrem de frumoasă. Incredibil, aceasta se întâmpla tocmai 20 de ani în urmă! Făcând o „ochire retrospectivă”, constat cu satisfacţie că Bucureştiul s-a schimbat în bine – străzi bune, asfaltate, parcuri verzi şi îngrijite, clădiri şi edificii noi, pe care, deocamdată, le admir preponderent din automobil.

— Ce şanse are R. Moldova să devină o zonă turistică pentru toţi românii?

— Ea deja este pentru o parte dintre ei, dar percepţia mea incipientă de aflare la Bucureşti (abia de o lună!) e că R. Moldova continuă a fi o ţară nedescoperită, inclusiv de către cetăţenii României. Turiştii români, şi nu doar ei, ar putea să ne viziteze, începând de la nord, unde sunt amplasate cetăţile ridicate de Voievodul Ştefan cel Mare şi de alţi domnitori. Avem mănăstiri frumoase, cum ar fi Căpriana, Hâncu, Ţipova. Avem turism ecologic, agroturism – la Orhei şi în alte localităţi. Avem, de asemenea, renumitele beciuri de la Cricova, Mileştii Mici, Cojuşna şi altele.

Trebuie să recunoaştem că nu reuşim să promovăm suficient aceste valori. În acest sens, ne-ar prinde bine experienţa şi expertiza românească. O soluţie ar fi şi elaborarea unor aşa-zise proiecte „twinning”, cu finanţare europeană. De altfel, urmează ca, în viitorul apropiat, să am o întrevedere cu ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea. Vom încerca să identificăm soluţii de colaborare. Bunăoară, după turul faimoaselor mănăstiri bucovinene, de ce turiştii nu ar trece Prutul, la Cetatea Soroca sau la Mănăstirea Saharna, precum şi în alte locuri-unicat din R. Moldova?

— Care sunt relaţiile Ambasadorului Iurie Reniţă cu ministrul de Externe, Iurie Leancă? Cum apreciaţi politica de personal promovată de actuala conducere a MAEIE? Cum vi se pare componenţa echipei Ambasadei R. Moldova la Bucureşti?

— Deoarece presa are dreptul şi chiar obligaţia să se pronunţe asupra oricăror subiecte de interes naţional, iar politica externă face parte din acest domeniu, am să vă răspund foarte succint: nu mi-aş dori să existe vreo discrepanţă între excelenta politică externă promovată de actuala conducere a MAEIE şi politica de personal pe interior, or, o politică externă bună se face cu profesionişti. Să vă evoc un caz cât se poate de concludent: desemnarea ambasadorilor a fost, după mine, una corectă, responsabilă şi colegială şi a demonstrat că e posibilă o colaborare eficientă între cele patru componente ale AIE. E o veritabilă lecţie de comportament european – responsabilitate şi competenţă.

Ei bine, să ştiţi că mă „împingeţi la păcat”, consideraţi că e atât de simplu să critici un ministru în a cărui subordonare eşti? Oricum, îmi asum această responsabilitate, dar sub altă formă, evocând o remarcă a unui distins ambasador dintr-o ţară a UE, acreditat la Bucureşti şi Chişinău, care spunea următoarele: „Dl ministru Leancă e pe cal alb în Europa”. După astfel de aprecieri, îl mai poţi critica? Poate, doar, culoarea calului putea fi alta (cineva a sugerat că verdele ar fi mai indicat!). Este un fapt incontestabil: actuala politică externă a R. Moldova are un pronunţat „chip” european, ea a devenit energică şi pragmatică. Vizavi de relaţiile mele cu dl ministru Leancă, vă confirm cu toată responsabilitatea că avem foarte bune, chiar excelente, relaţii diplomatice, adică de serviciu. De altă natură, ce să vă zic: am fi noi ambii de la porţile Bugeacului, dar nu suntem şi neamuri (respectăm restricţiile în serviciul public). Am activat împreună în MAE, dar şi în afară. Întotdeauna m-am bucurat de sprijinul şi înţelegerea sa. Sper că a fost reciprocă. Chiar zilele trecute, ministrul Leancă a făcut o referire la umila mea persoană într-o prestigioasă ediţie periodică de la Chişinău. Mesajul a fost unul încurajator, ceea ce mă onorează.

Cât despre componenţa ambasadei… Nu am niciun motiv să fiu nemulţumit de actuala componenţă a Ambasadei de la Bucureşti. Aş dori să-mi finalizez mandatul cu aceeaşi echipă, deoarece activitatea în cadrul ambasadei presupune un efort comun, de echipă. Ambasadorul, ca şi oricare alt funcţionar al ambasadei, este membru egal în obligaţiuni, doar că are mai multe responsabilităţi, acesta fiind avantajul său.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Aneta grosu