Principală  —  Ediţia PRINT  —  Ştiri vechi   —   Opinie: Păziţi-ne de gripă, ca…

Opinie: Păziţi-ne de gripă, ca să murim de cancer

Gripa este o boală glamour prin excelenţă… Frivolă şi uşuratică. Călătoare. Mereu în căutare de noi aventuri. Instabilă. Ipocrită. Nu poartă decît rareori aceleaşi veşminte şi accesorii de la un sezon la altul. Infidelă. Îşi schimbă partenerii după cum adie vîntul. Îşi schimbă într-una avatarul şi poreclele, scrie Vitalie Vovc pe blogul său.

Gripa are ceva din Bo-Bo-ul parizian: azi îi abate să fie grosolană şi se porceşte, mîine vrea să fie gingaşa şi aeriană ca o pasăre, poimîine o apucă depresia şi devine una cenuşie, obişnuită. Dar de fiecare dată îşi revendică cu ostentaţie statutul. Despre gripă vorbeşte presa. Vorbeşte într-una. Presa îi urmăreşte cu atenţie fiecare capriciu. Azi starul a căscat, mîine starul a ieşit la night-club, poimîine starul a băut o cafeluţă, răspoimîine a plecat într-un mic turneu internaţional, etc., etc.

Gripa are nevoie de bani, dar nu-i cere singură niciodată. Banii îi accepta, însă, ca o evidenţă naturală, cu aceeaşi uşurinţa cu care îi cheltuie. Fără a-i fi ruşine să-i primească, fără a regreta că-i cheltuie şi nici nu are de gînd să dea socoteală cuiva cum i-a irosit… Fiecare din noi i-a dat bani şi am rămas fericiţi pentru că i-a acceptat.

Gripa are prieteni peste tot şi bine plasaţi. Are prieteni în marele business: laboratoarele farmaceutice o îmbracă gratis şi o invită la recepţii mondene. Are prieteni printre politicieni: despre ea se vorbeşte şi în guvern. Are prieteni şi din acei foarte utili: PR manageri, medici, televiziune, farmacişti. Cu gripa nu mergi decît în locuri private, selecte… Te primeşte cineva într-un spital public cu gripa de mină?

Eu nu cunosc pe nimeni care să fi murit de gripă… Eu nu cunosc pe nimeni care să cunoască pe cineva care să fi murit de gripă…

Publicitate
Publicitate

Cancerul este o boală proletară… Un cosaş. Infatigabil. Zelos. Constant. Sever. Fără simţul umorului. Fără fiorituri. Aproape de pamînt. Rebrenesc. Cancerul îşi ia ce-i al lui cu tenacitatea unui scarabeu. Cancerul nu cunoaşte ce-i asta Week-End, el nu cunoaşte ce-i asta „oră normată de muncă”, el nu cunoaşte ce-i asta „criză”, el nu are dreptul la vacanţă şi nici nu vrea să ştie că există aşa ceva. Cancerul este încăpăţînat: din moment ce ia o decizie, o duce pînă la capăt.

Cancerul este sărac… fiecare leţcaie o rupe cu sînge, cu carne, cu suferinţă. Cancerul nu cere bani sau atenţie. El ştie că nimic nu-i este predestinat. El ştie ce înseamnă chinurile (des)facerii. I s-a spus de mic copil că-şi va cîştiga (ne)existenţa cu sudoare… Cancerul este alcoolizat, îşi îneacă amarul în substanţe psihotropice. Cancerul cunoaşte mizeria. El este mizeria!

Cancerul este omniprezent, dar invizibil. Nimeni nu-l salută, nimeni nu-şi bate capul de el. Politicienii, presa, marele business, tot „beau monde”-ul ştie că el este irecuperabil, necioplit, fără fineţe. Este evitat pînă şi de statistici: redus mereu la medii naţionale, creşteri sau descreşteri de procentaje, etc. etc.

Eu nu cunosc decît foarte puţini oameni care nu au pierdut un membru al familiei, sau pe cineva din apropiaţi din cauza Cancerului…

Păziţi-ne, Măriile Voastre, de Gripă! Căci de murit – vom muri de Cancer…

Sursa: vitalie.vovc.over-blog.com

Publicitate
Publicitate