Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Regula celor 30 de minute…

Regula celor 30 de minute de fericire

Fiecare femeie ştie de ce are nevoie, la fel şi piatra ştie cine ar trebui să o poarte. „Piatra îşi alege omul, iar omul îşi alege piatra. Există un fel de atracţie între ei”, susţine Oxana Bureac, meşteriţă populară care confecţionează bijuterii din piatră şi piele.

Oxana Bureac confecționează bijuterii de mai bine de 9 ani

Oxana Bureac este originară din Moscova, Rusia. În urmă cu câţiva ani, a venit în R. Moldova, împreună cu soţul său. Aici s-a stabilit şi aici vrea să rămână.

Piatra şi pielea – două materiale vii

„M-am stabilit cu traiul în R. Moldova. Însă, la începutul anului 2000, am fost nevoită să plec la Moscova, ca să câştig nişte bani. Lucram câte cinci zile pe săptămână, iar weekendurile îmi erau libere. Mi-am zis atunci că nu vreau să lenevesc, dar să încerc să fac ceva util pentru inima mea”, îşi aminteşte Oxana. Astfel, plimbându-se pe la tot felul de expoziţii handmade, a descoperit o femeie care confecţiona bijuterii din piatră şi piele naturală. „Lucrările ei mi-au plăcut foarte mult. Simţeam cum mi se tăie respiraţia. Am întrebat-o dacă pot învăţa şi eu să fac aşa ceva”, povesteşte femeia. Ulterior, a deprins tehnica de prelucrare artistică a pielii. „Timp de câţiva ani doar experimentam: greşeam, refăceam, lipeam şi, în 2008, am venit cu o colecţie personală de bijuterii”, spune Oxana. În acelaşi an, a devenit membră a Uniunii Meşterilor Populari din Moldova.

Femeia recunoaşte că, în fiecare zi, lucrează la confecţionarea bijuteriilor. „Îmi place mult să le fac. Aşa mă relaxez şi mă simt împlinită. Acesta este hobby-ul meu. De fapt, sunt psiholog. Mai mulţi ani am fost programator şi croitor. Acum, de doi ani deja, fac şi vocal. Îmi place să mă descopăr, să fac ceva nou”, zâmbeşte meşteriţa.

Confecţionarea unei bijuterii îi ia trei zile. „Desenez schiţa, după care încep să lucrez cu pielea. E o muncă meticuloasă, care necesită multă răbdare şi atenţie, dar ai nevoie şi de bună dispoziţie. Am o regulă: nu lucrez niciodată când mă simt rău sau sunt indispusă, pentru că piatra şi pielea sunt materiale vii, care se încarcă cu energia celui care lucrează cu ele”, explică femeia, care recunoaşte că, în fiecare an, observă tot mai mult cum lumea e afectată de sărăcie. „Oamenii se apropie, le admiră, spun că le place, dar pleacă, pentru că nu-şi pot permite să le cumpere”, constată Oxana.

„Contează să ne ascultăm inima”

Anual, meşteriţa confecţionează circa 200 de bijuterii, 70 dintre care le face cadou. „Le ofer în dar, atunci când simt cum omul este atras de bijuterie, iar bijuteria i se potriveşte de minune. Aşa simt eu şi asta consider că trebuie să fac”, recunoaşte artista rebelă, care, la 40 de ani, s-a înscris la Facultatea de Psihologie a Universităţii din Bălţi.

„Mulţi mă întreabă de ce am început să studiez psihologia la 40 de ani? De ce învăţ să cânt şi de ce încerc să fac multe alte lucruri, pentru că s-ar putea să nu le reuşesc pe toate? Le explic că fac ceea ce îmi place, ceea ce mă face fericită. Vreau să mă descopăr, să văd care-mi sunt limitele. Consider că nu trebuie să renunţi să faci ceva nou doar din cauza stereotipurilor şi fricii unui posibil eşec. Adesea, văd femei ajunse la vârsta de pensionare care se simt rătăcite atunci când copiii pleacă de acasă şi nu mai trebuie să meargă zilnic la lucru. Atunci le spun despre regula celor 30 de minute – timp în care trebuie să se dedice în totalitate lucrurilor/ocupaţiilor care le inspiră, care le fac să se relaxeze, să se simtă bine şi să fie împlinite. Astfel, unii încep să croşeteze, alţii pictează, alţii se plimbă şi admiră natura, alţii ascultă muzică etc. Contează să ne ascultăm inima şi să-i oferim şansa să se manifeste. Doar atunci nu ne vom plictisi şi nici nu vom fi depresivi sau trişti”, explică Oxana Bureac.

Oxana mai spune că admiră tinerii pasionaţi de cultură. „Mă bucur să văd tot mai mulţi tineri la evenimentele culturale. Mă încântă să-i văd curioşi, însetaţi de muzică bună, artă. Ne plângem că ei sunt legaţi doar de calculator, dar nu este chiar aşa. Tinerii folosesc internetul ca o sursă deschisă de informaţie, după care ies din carapacea lor ca să se dezvolte şi să descopere lumea”, adaugă meşteriţa populară.