Dosarul violurilor de la Internatul Psihoneurologic din Bălţi: Doi martori decedaţi, unul dispărut şi avorturi (i)legale
Bănuitul este cercetat în stare de libertate, iar martorii dispar în circumstanţe suspecte. Două decese şi o persoană dispărută – acestea sunt rezultatele investigării cazurilor de viol de la Internatul Psihoneurologic din Bălţi. Dosarul stagnează, iar victimele se tem că pot ajunge şi ele pe lista neagră.
La patru săptămâni de la dispariţie, locul aflării uneia dintre beneficiarele Internatului Psihoneurologic rămâne necunoscut. Ultima oară, când şi-a sunat avocata, se temea că va fi închisă în blocul II, după care a dispărut fără urmă. Ulterior, cu semne de lovituri pe faţă, aceasta a fost văzută în compania unor persoane care ar practica cerşitul.
Internat vs închisoare
Aurelia (nume schimbat), 33 de ani, una dintre victimele care susţine că a fost supusă agresiunilor sexuale de către medicul Stanislav Florea, istoria căreia ZdG o relata în numărul din 3 aprilie 2014, a dispărut. S-a întâmplat într-o zi de sâmbătă, pe 17 mai, atunci când a fost ameninţată de colaboratorii instituţiei că va fi internată în blocul II. Deşi Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei susţinea anterior că „plasarea în blocul II se efectuează de către personalul de serviciu în cazul acutizării bolii de bază: agitări psihomotorii, agresivitate, acutizarea sindromului halucinator paranoid, alcoolizare sistematică, deoarece prezintă pericol pentru sine şi pentru cei din jur”, mai mulţi beneficiari ai internatului susţin că, în această instituţie, blocul II reprezintă, de fapt, o formă de pedeapsă. Fiind deseori închisă acolo, Aurelia, speriată, a preferat să fugă din internat.
Aceasta a reuşit să-şi sune avocata, anunţând-o despre ameninţări şi despre decizia sa de a se ascunde. Ulterior, telefonul mobil pe care-l deţinea nu a mai răspuns. Nici tânăra nu a mai revenit cu vreun apel. Cauza acestei tăceri rămâne, deocamdată, necunoscută. „Fie i s-a descărcat bateria, fie telefonul nu mai este la ea”, presupune Violeta Gaşiţoi, avocată. Alte beneficiare, care, de asemenea, au dreptul să iasă din internat, susţin că ar fi văzut-o pe Aurelia în oraş, cerşind. Mai mult, acestea afirmă că tânăra ar avea urme de lovituri pe faţă, echimoză sub ochi şi că ar arăta rău, aflându-se în compania unor persoane care ar sili-o să cerşească. Datele par veridice din moment ce aceste informaţii vin de la mai multe persoane. Tânăra, însă, nu cerşeşte în acelaşi loc şi înnoptează pe adrese necunoscute.
Astfel, căutarea Aureliei, deocamdată, a eşuat. „Dacă este într-adevăr căutată”, presupune Violeta Gaşiţoi. „Ea este prin Bălţi. Singura adresă pe care o cunoaşte e cea a internatului. Rude nu are şi nu are la cine apela. E posibil ca cineva să-i exploateze munca. Poate că vrea să fugă de la ei şi nu poate. Nu ştiu”, adaugă aceasta. Aurelia visa să plece de la internat. Ultima oară când ne-am văzut m-a îmbrăţişat, spunând că nu mai poate rămâne acolo. Spunea că vrea să muncească. „Pot să frizez. Pot să fiu paznic. Pot să lucrez pământul, pot să fac curat. Fac orice. Nu mă tem de lucru. Toţi ştiu că sunt muncitoare, doar luaţi-mă de aici. Sunt pregătită să ies la libertate”, repeta tânăra, asociind internatul cu închisoarea. Nici procurorul Oleg Reaboi n-a putut să ne ofere date despre locul aflării Aureliei. „Nu vă pot spune nimic deocamdată”, a fost răspunsul acestuia despre tânăra dispărută.
Concediată pentru că a fost violată
Pe 15 mai, ZdG relata despre Veronica (nume schimbat), o altă presupusă victimă a medicului terapeut, care însă nu figura în dosar. Acum, aflăm că, de facto, Veronica le este cunoscută organelor de urmărire penală. „Poliţiştii mi-au spus că ea a fost vătămată, dar expertiza a arătat că nu se poate prezenta în instanţă”, spune indignată avocata. Drept urmare, cazul acestei victime a fost clasat. Avocata insistă să o includă iarăşi în lista celor care figurează în dosar. În prezent, Violeta Gaşiţoi, împreună cu echipa care munceşte la acest caz, încearcă să scoată din internat câteva dintre victimele care figurează în dosar, ca să le plaseze în apartamente protejate, la fel ca în cazul Mihaelei, fostă beneficiară, care a reuşit să se rupă din internat. Anastasia (nume schimbat) este prima pe lista tinerelor care ar urma să fie plasate într-o locuinţă similară.
Până a depune plângere pe faptul că a fost violată, aceasta deretica în internat, având şi un salariu de circa 200-300 de lei pe lună. Imediat ce s-a plâns de cele petrecute cu ea, a fost concediată. „Fata este adecvată şi foarte muncitoare. Se va descurca de minune în afara internatului”, consideră Violeta Gaşiţoi. Totuşi, plasarea acesteia şi a altor beneficiare în apartamente protejate nu este o procedură facilă. „Dacă ele pleacă de aici, li se oferă un apartament în folosinţă, însă ele trebuie să lucreze, ca să poată achita serviciile. Totodată, trebuie să fie adecvate: să nu fure, să se îngrijească singure etc.”, explică avocata.
Beneficiari fără drepturi
Dacă, anterior, fostul director al Internatului Psihoneurologic din Bălţi, Vasile Petic, susţinea că nu cunoaşte nimic despre avorturi, aflăm că există acte care demonstrează că victimele au spus adevărul. Astfel, cel puţin 16 beneficiare ale Internatului Psihoneurologic au avortat la Centrul Perinatal din Bălţi în perioada 2007-2013. Potrivit avocatei Violeta Gaşiţoi, în 2007, unei beneficiare i-a fost întreruptă sarcina la termenul de 18-19 săptămâni; în 2008, mai multe beneficiare au avortat, termenul de sarcină variind de la 5—6 săptămâni până la 18—19 săptămâni. În 2010, i s-a întrerupt sarcina unei persoane care avea termenul de 21-22 de săptămâni, iar în 2013 – la termenul de 20—22 de săptămâni.
Cu toate acestea, Centrul a refuzat să prezinte vreun act care să ateste că aceste femei şi-au dat consimţământul la avort, motivând că „sunt date cu caracter personal”. Avocata Gaşiţoi este suspicioasă, considerând că „aceste acorduri fie nu există, fie ele o să apară peste noapte. E o nimica toată să pui beneficiarii să semneze ceva. Nici măcar nu trebuie să le dea vreo explicaţie. Pe urmă, o să ne prezinte aceste fişe drept acorduri existente şi valabile”, consideră aceasta. Pe de altă parte, angajaţii Centrului Perinatal fac referire la art. 6 al Legii Nr. 263 din 27.10.2005 (Limitarea drepturilor pacientului), susţinând că instituţia putea decide în locul beneficiarelor. Le scapă, însă, faptul că acest articol se raportează la persoanele declarate incapabile, în mod stabilit de lege. Nu toţi beneficiarii internatului, însă, sunt declaraţi incapabili, ceea ce înseamnă că administraţia instituţiei nu putea să ia decizii în locul acestor femei.
Avorturi (i)legale
Chiar şi în cazul în care vor fi prezentate documentele ce atestă acordul acestor persoane să-şi întrerupă sarcina, ele trebuie să fi avut un motiv întemeiat să avorteze. Conform Ordinului Nr. 647 din 21.09.2010 cu privire la efectuarea întreruperii voluntare a cursului sarcinii în condiţii de siguranţă, punctul 37, „întreruperea voluntară a cursului sarcinii după primele 12 săptămâni şi până la sfârşitul săptămânii a 21-a de sarcină se efectuează la indicaţii medicale şi sociale”. Amintim că, în cazul unora dintre beneficiare, avortul s-a efectuat la un termen de 20-22 de săptămâni. În acest caz, potrivit Ministerului Sănătăţii, trebuia să fie formată o comisie specială care să ia decizia efectuării avortului. „După 21 de săptămâni este permisă întreruperea sarcinii doar în cazul în care există risc pentru viaţa mamei. Se face o comisie teritorială, care cercetează acest caz. Rezultatele sunt transmise la medicina primară din teritoriu şi la spitalul raional”, explică procedura Ministerul Sănătăţii.
În componenţa comisiei medical-consultative intră directorul medical al instituţiei medico-sanitare publice, medicul curant specialist obstetrician-ginecolog, medicul specialist în medicina internă, şeful secţiei obstetrică, juristul din cadrul instituţiei medico-sanitare publice. Conform Ordinului Nr. 647 din 21.09.2010, punctul 39, comisia medical-consultativă „selectează indicaţiile medicale sau sociale pentru fiecare caz aparte, în baza cererii femeii gravide, documentaţiei juridice şi/sau medicale prezentate şi consimţământul femeii gravide prin semnarea acordului informat”. Dacă aceste indicaţii lipsesc, întreruperea sarcinii la un termen mai mare de 21 de săptămâni este ilegală.
„Am vrut acest copil…”
Şi în acest caz, nu vor putea fi prezentate acordurile tuturor victimelor, două fiind decedate, localizarea Aureliei fiind necunoscută, iar Mihaela locuind într-un apartament protejat. Întrebată de ZdG, ea a admis că cei de la centru i-ar fi putut falsifica semnătura. Ea însă aştepta naşterea micuţului. „Nu am semnat nimic. Am vrut acest copil. L-am ţinut în braţe”, îşi aminteşte Mihaela, istoria căreia a fost relatată anterior în ZdG. Astăzi, femeia vine cu regularitate la mormântul fiului, rămânându-i vie doar amintirea despre el şi frica faţă de medicul terapeut. Stanislav Florea, medicul învinuit de viol de mai multe beneficiare ale Internatului Psihoneurologic din Bălţi, rămâne cercetat în stare de libertate.
„La şedinţa precedentă, avocata Gaşiţoi a înaintat un demers de schimbare a măsurii preventive. Acest fapt urmează să-l hotărască instanţa de judecată”, spune procurorul Oleg Reaboi. Astfel, decizia va fi luată la următoarea şedinţă de judecată, însă când va avea loc această şedinţă rămâne o întrebare deschisă. „Următoarea şedinţă nu este stabilită din simplul motiv că a expirat mandatul unui judecător”, explică procurorul. Între timp, la mai bine de o lună după decesul Laurei (nume schimbat), una dintre victime, care s-ar fi asfixiat pe 29 aprilie, încă nu a fost eliberată expertiza medico-legală, familia acesteia rămânând, până în prezent, în neştire.
