Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Preocuparea lui Dodon, între fascism…

Preocuparea lui Dodon, între fascism și totalitarism

E august. Diaspora a venit din nou acasă, pe șoselele R. Moldova se văd sute de mașini cu numere de Italia, Marea Britanie, Germania, Irlanda, etc. Pe străzile Chișinăului se perindă familii relaxate, care discută în mai toate limbile Europei. Toate aceste familii vor avea în curând parte de o mare distracție, de un concert tradițional de-al lui Dodon care, deocamdată, nu se știe cât costă și probabil nu vom ști degrabă, reieșind din tradițiile concertistice și de opacitate ale lui Igor Dodon. Dar să vedem dacă acest concert îi unește pe toți cetățenii la o sărbătoare comună.

La acest final de săptămână, R. Moldova urmează să fie scăldată în festivități prilejuite de 75 de ani de victorie asupra fascismului. E o dată importantă. Dar există un șir de întrebări, răspunsul la care ar trebui să justifice mega-concertele. Dacă fascismul a fost învins cu prețul a milioane de vieți, este cazul de cheltuit milioane pentru dansuri, chiote și veselie?

Dacă după învingerea fascismului am ajuns în capcana unui regim totalitar care a cauzat uciderea prin înfometare și „însiberizare” a altor milioane de oameni, este acesta un prilej de sărbătoare? Dacă condamnarea fascismului nu a fost urmată de condamnarea stalinismului și a totalitarismului, este acesta un gen de comemorare selectivă? Dacă nu toate regimurile sunt condamnate, cine decide care regim anume trebuie sărbătorit și care anume trebuie condamnat? În enciclopedii și manuale de istorie, comunismul, nazismul și fascismul sunt calificate drept regimuri totalitare. Deci ar trebui condamnate toate.

Igor Dodon nu s-a arătat capabil vreodată să privească independent și echidistant la lucruri. Toate deciziile sale favorizează relația lui cu Moscova. Autoritățile Ruse, ca inițiatoare și succesoare de drept a URSS, au vrut mereu să își etaleze rolul de învingători și în asta i-a susținut mereu Igor Dodon. Cum Moscova n-a vrut nicicând să-și asume crimele comunismului, foametea organizată, deportările, elitocidul, genocidul împotriva minorităților etnice, Igor Dodon nu a făcut nimic pentru a comemora aceste victime în R. Moldova.

Să admitem că fascismul german și italian a fost învins de URSS în anii 40 ai secolului trecut. De la înălțimea celor 75 de ani trecuți de atunci, marii învingători asupra fascismului sunt, de departe, germanii, italienii și toți foștii lor aliați. După acea înfrângere, Germania și toate statele europene s-au reinventat, s-au reconstruit, s-au re-aliat în numele unor valori comune care au dus la o victorie reală asupra fascismului, totalitarismului și a altor regimuri criminale.

În R. Moldova, victoria asupra fascismului a născut o clasă criminală, care poate fi descrisă generic printr-un personaj al lui Aureliu Busuioc: soldatul care a învins fascismul, apoi și-a deportat părinții în Siberia și și-a condamnat prietenii și vecinii la moarte. Metamorfoza de la antifascist la anti-umanist se vede bine și în numele lui, țăranul Ion Tărăbonțu, devenind kgb-istul Ivan Verdikurov.

Igor Dodon s-a întâlnit recent cu emigranții moldoveni la inaugurarea Zilelor Diasporei. Ar putea să se întâlnească încă o dată și să discute în mod special despre concertul de la 24 august. Ar putea să discute cu diaspora din Germania sau Italia și să afle cum e sărbătorită victoria asupra fascismului în aceste țări? Cu concerte din bani publici și artiști plătiți din plic? Sau prin comemorarea tuturor victimelor și, mai mult, prin asigurarea drepturilor tuturor cetățenilor? Trebuie oare să menționăm că actualmente cetățenii R. Moldova se simt cu mult mai respectați și mai împliniți în străinătate, decât acasă? Că drepturile românilor, evreilor, romilor din R. Moldova sunt mai bine respectate în Italia, Germania, Franța sau Canada decât acasă?

Sărbătorile și comemorările selective dăunează. Ele creează antagonisme și radicalizează societatea. Acesta nu poate fi obiectivul unui președinte. Cu atât mai mult, pe asemenea „sărbători” nu ar trebui cheltuiți bani publici. În niciun caz cu artiști plătiți din plicuri opace. E ilegal, incorect și injust.