Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Ghici, ce creşte în Moldova?

Ghici, ce creşte în Moldova?

„Să întâmpini victoriile şi înfrângerile cu aceeaş linişte”, asta am învăţat dintr-un interviu cu Maia Simionescu, vice-preşedinta Academiei Române, urmărit la TVR. De unde linişte atunci când ai o înfrângere? De ce linişte, atunci când ai o victorie?

Încerc. Atunci când simt că se apropie o înfrângere, încerc să îmi fac rezerva de linişte. Aşa am făcut în decembrie 2018, în perioada campaniei de abonare. Nu speram, căci au fost prea multe semne de eşec: oamenii în Moldova sunt tot mai săraci, presa dezamăgeşte tot mai mult, cultura citirii ziarelor e tot mai redusă, poştaşi sunt tot mai puţini, oficii poştale – la fel. Deci, nu speram, şi acumulasem o găleată mare de linişte, pentru ziua în care voi afla eşecul, voi afla că ZdG nu a mai fost abonat.

Azi avem o veste contrară, o victorie, pe care încerc să o comunic în linişte. Vestea este că oamenii nu s-au abonat pur şi simplu, ei s-au abonat mai mulţi. Nu doar mai mulţi decât anul trecut, deşi avem o creştere de 13% a numărului de abonaţi comparativ cu ianuarie 2018. Dar, avem mai mulţi abonaţi şi decât în anul 2017 sau 2016. În anul 2019, ZdG are mai mulţi abonaţi decât în oricare dintre cei 14 ani de până acum.

Sacul cu linişte s-a consumat repede, căci există elemente care implică semne de întrebare, semne de reflecţie. Apoi apar semnele de exclamare şi de bucurie.

Urmăresc, an de an, ceea ce se întâmplă prin ziarele lumii, nu doar ştirile, dar cum se face managementul. Ce fac alţii ca să menţină ziarele? Ce fac echipele redacţionale ca să crească, să se dezvolte sau cel puţin, să nu scadă tirajele? Se fac multe. Ziarele bune implică multă muncă onestă, obositoare, în interes public. Dar apariţia şi dezvoltarea fulminantă a presei on-line muşcă nemilos, an de an, zi de zi, din tirajele celor mai reputate ziare. O cercetare recentă a Pew Research Center din SUA arată că presa scrisă americană a înregistrat o scădere a tirajelor de peste 10 la sută în ultimii ani. Asta a implicat o reducere cu 15 la sută a veniturilor. Apoi a urmat o reducere cu o pătrime a numărului de angajaţi. Tăvălugul descreşterilor, odată pornit, ia turaţii. La fel şi în Europa. În Marea Britanie, unul din 10 ziare şi-a redus dramatic tirajele. Iar în statele UE 23% dintre toate ziarele au înregistrat dificultăţi şi limitări de dezvoltare.

De ce compar SUA, UE cu situaţia din Moldova? Comparaţia pare imposibilă. SUA are presă puternică. Săptămânal pe continentul american sunt create şi distribuite peste 30 milioane de ziare. Aşa un tiraj Moldova nu are nici pentru un an. În Germania există 14 milioane de abonaţi la ziare cotidiene, care citesc ziare în fiecare zi. Tocmai de asta, am adus Moldova în acest context. Moldova, statul cu cea mai înaltă rată de migraţie, cu cea mai înaltă rată de sărăcie şi corupţie, statul în care presa e tot mai concentrată de clanuri politice, statul care are o populaţie tot mai îmbătrânită, să aibă ziare independente ale căror tiraje să crească? E greu să privesc la această creştere în linişte. Pentru că, în 15 ani, ca un grup de jurnalişti de investigaţie, care au criticat guvernele şi corupţii, am avut parte doar de răfuieli, descurajări, atacuri şi admonestări.

Azi, acest ziar urmează să ajungă în 8094 de case. Peste 8000 de familii şi instituţii vor să consume jurnalism critic. Noi ne bucurăm în linişte şi continuăm să muncim. Ca în februarie să fim şi mai mulţi.