Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Ziua Democrației false

Ziua Democrației false

Marți, 15 septembrie, omenirea a consemnat Ziua Internațională a Democrației. Da, a fost o zi dificilă la Minsk, unde sute de promotori ai democrației zac în închisori. La fel de dificil a fost și în Rusia, unde regimul autoritar nu doar își încarcerează oponenții, ci îi și otrăvește cu substanțe interzise în întreaga lume. Nu a fost o zi foarte festivă nici în Azerbaijan, unde activiștii sau jurnaliștii de investigație sunt intimidați, reținuți, condamnați în baza unor dosare fabricate de putere. Merită să menționăm că Ziua Democrației a fost una neagră și în Turcia, unde mii de militanți pentru drepturile omului sunt încarcerați fără condamnări legale, iar alți incomozi regimului au dispărut fără urmă. Adică au rămas ceva urme, dar sunt de sânge.

De ce ne referim anume la aceste state: Rusia, Belarus, Azerbaijan, Turcia? Pentru că sunt statele preferate ale președintelui R.Moldova, și nivelul de democrație din aceste țări vorbește despre modelul de democrație ales și preferat de Igor Dodon. 

Dar cum a fost marcată Ziua Democrației în statul R.Moldova? A fost un eveniment oficial, lansat pe prim-ministrul ion Chicu, în cadrul căruia a organizat prima ședință a Consiliului Național pentru Drepturile Omului. La prima vedere pare minunat și foarte diferit de modul în care s-au comportat în această zi autoritățile de la Minsk, Moscova, Baku sua Ankara. Dar în esență, a fost o zi tristă pentru democrația regională și moldovenească.

Prima ședință a Consiliului Național pentru Drepturile Omului a fost organizată de guvern, cu o agendă pe care au fost incluși să vorbească un premier și doi miniștri. Premierul a stat în biroul său de zoom: o sală largă, cu un pod oval plin de lumini, cu un birou alb, rotund, cu un ecran mare ca de cinema și cu o serie de angajați care au pus totul în mișcare – cei din serviciul tehnic au avut grijă de conexiune și bună funcționare, cei din secretariat au avut grijă de agendă, speech și intervenții, cei de la serviciul de presă au avut grijă de poze bune și de comunicat. 

Dar unde era democrația? Democrație înseamnă participare și voci. Personal, aș fi vrut să transmit niște mesaje acestui consiliu, niște îngrijorări serioase privind drepturile omului în R.Moldova. Întreaga societate ar fi vrut, de exemplu, să întrebe ce e de făcut când organele de stat intră dimineața în casă, te răpesc, te pun în avion și te transportă într-o închisoare străină fără proces, sentință și acces la justiție? Ce e de făcut cu funcționarii care procedează așa? Ce e de făcut cu încrederea decadentă în drepturile omului, în justiție, în statul garant al punității pentru violarea drepturilor umane? Ce e de făcut cu violatorii democrației? 

Dacă un cetățean de rând ar fi vrut să fie reprezentat la prima ședință a acestui Consiliu Național pentru Drepturile Omului, i-ar fi fost foarte greu sau chiar imposibil să reușească. Da, ar fi aflat că există un asemenea consiliu încă din februarie 2019, că a fost creată entitatea pe pagina Cancelariei de Stat, că există și o pagină de Facebook a acestui Consiliu, dar toate demonstrează că e un consiliu mort. Pe pagina de Facebook postările despre activitatea organizației nu au nici măcar o apreciere, nici măcar un comentariu, nimic. 

Vreți să cunoașteți cine face parte din marele Consiliu Național pentru Drepturile Omului? Miniștrii. Șeful sindicatelor obediente. Șeful Procuraturii care pierde dosarele privind încălcarea drepturilor omului. Și câteva ONG-uri. Care anume? Nu se știe. Câte anume? Nu se știe. Când va fi următoarea ședință? Nu se știe? Care va fi agenda? Nu se știe. Vor vorbi iar doar miniștrii sau ei vor răspunde la întrebări? Nu se știe. Ce să facem cu drepturile încălcate? Nu se știe.  Asta e democrație? Se știe că nu. Rămânem de Gardă.