Vin vaccinurile baltice
Timp de două zile, joi și vineri, 13-14 mai, în R. Moldova se va afla într-o vizită oficială președintele Lituaniei, Gitanas Nauseda. După vizita de la sfârșit de februarie a ministrului lituanian de Externe, Gabrielius Landsbergis, care a promis sprijin pentru R. Moldova în realizarea reformelor pro-europene, dar și o donație de vaccinuri anti-COVID, această vizită a șefului statului lituanian ne răvășește amintirile și aspirațiile în contextul în care, ori de câte ori vorbim de Țările Baltice, recunoaștem că, după 1990, căile noastre s-au despărțit, se pare, ireversibil. Unde, când am greșit atât de tare, încât ne-am poziționat atât de departe de Statele Baltice, apropiate altă dată? De ce căile noastre s-au dispersat?
Desprinse în aceeași perioadă de URSS, Lituania fiind prima republică ex-sovietică care și-a proclamat independența, astăzi aceasta este membră a Uniunii Europene, a Consiliului Europei, membră cu drepturi depline a Spațiului Schengen și NATO, membră a zonei Euro. Indicele Dezvoltării Umane, calculat de ONU, poziționează Lituania drept țara cu „dezvoltare umană foarte ridicată”.
Unde suntem noi? Nici măcar la mijloc de drum către aceste obiective europene și asta pentru că autoritățile de la Chișinău mai mult au mimat eforturile depuse în sensul integrării europene a R. Moldova, decât le-au depus cu-adevărat. Bunăoară, Acordul de Parteneriat şi Cooperare cu UE, semnat în noiembrie 1994, a intrat în vigoare abia la 1 iulie 1998. Acesta nu presupunea integrarea R. Moldova în UE, dar lăsa loc suficient pentru o cooperare eficientă cu statele UE. Dar, era perioada guvernării agrariene la Chișinău, care nu recunoștea decât Rusia în calitate de partener sigur. În 1996, pe când Lituania scăpase deja de trei ani de forțele armate rusești de pe teritoriul său, desfășurase alegeri parlamentare în cadrul cărora dreapta politică în frunte cu Vytautas Landsbergis ieșise învingătoare, iar UE și NATO admiteau că acest stat li s-ar putea asocia în curând, R. Moldova, prin preşedintele său de atunci, Petru Lucinschi, abia transmitea un mesaj (atenție, mesaj, nu cerere) preşedintelui Comisiei Europene, Jacques Santer, exprimând astfel prima intenție a R. Moldova de a deveni către anul 2000 membru asociat al UE. Solicitarea lui Lucinschi a rămas fără răspuns din partea UE, motiv din care, în octombrie 1997, R. Moldova a cerut inițierea negocierilor de semnare a Acordului de Asociere. Și această solicitare, dar și adresarea lui Lucinschi către şefii statelor membre ale UE privind inițierea discuțiilor despre Acordul de Asociere au fost respinse de instituțiile europene, din cauza incertitudinilor, inconsecvenței și a incapacităților politice de la Chișinău.
Lituania însă, a fost mult mai fermă în a-și demonstra aspirațiile europene. În 1994, după ce trupele sovietice părăsiseră definitiv teritoriul acestui stat, Lituania a cerut Occidentului aderarea la NATO, iar în 2004 a și devenit membră a NATO și a UE, din decembrie 2007, făcând parte și din Spațiul Schengen.
În prezent, peste 60% din exporturile Lituaniei se efectuează în UE și doar 14% – către Rusia. Lituania se numără printre economiile UE cu cea mai rapidă creștere, aflându-se pe locul 24 în lume la acest capitol.
În ultimele trei decenii, atât pentru Lituania, cât și pentru R. Moldova a contat fiecare zi în care politicienii și diplomații au făcut sau au trebuit să facă niște eforturi clare, legate de viitorul celor două state.
Gitanas Nauseda vine în R. Moldova ca să reconfirme sprijinul țării sale pentru R. Moldova. Da, el va discuta cu autoritățile de la Chișinău despre politică, despre democrație, despre drepturile omului, despre pandemie și, bineînțeles, despre apropiatele alegeri parlamentare anticipate.
Neîndoielnic, Lituania ne va oferi și lotul de vaccinuri anti-COVID promis R. Moldova. Dar, până a primi orice fel de donații, ar trebui să luăm aminte de experiențele acestui stat, pentru a nu regreta și în continuare că ei au avansat atât de mult, iar noi…
P.S. Sprijinul statelor baltice pentru noi a fost unul constant. Și R. Moldova are un merit special în fața Lituaniei, ea fiind prima ţară din lume care a recunoscut independenţa acestui stat. Ulterior, la 8 iulie 1992, R. Moldova și Lituania au stabilit relații diplomatice, semnând primele din cele peste 50 de acorduri bilaterale în diverse domenii, funcționale în prezent.
