Revine Plahotniuc?
Dacă timpul ar putea fi dat înapoi, poate că Vlad Plahotniuc ar fi guvernat altfel, cât a fost în politica mare și poate că azi R. Moldova era altceva decât este. Plahotniuc însă nu a putut rezista marilor ispite ale puterii de dragul banilor și asta l-a omorât. Pe el, posibil și pe PDM.
Încă nu s-a întâmplat, dar e foarte posibil să se întâmple. PDM a intrat, odată cu plecarea „grupului Candu”, într-o riscantă curbă politică. Cu și sub guvernarea lui Pavel Filip (chiar și în această „epocă nouă”, de după plecarea lui V. Plahotniuc, după cum susține D. Diacov), PDM riscă să dispară ca partid parlamentar de pe arena politică moldovenească: fie că se va compromite sau va fi compromis (prin îngemănarea cu socialiștii lui Igor Dodon), fie că va fi rupt în bucăți de către fostul său lider, Vlad Plahotniuc. Nu este exclus ca democrații să repete, în acest an electoral, soarta Partidului Popular Creștin Democrat (PPCD) – motorul Mișcării de Eliberare Națională și al „dreptei” politice, care, în toți anii de la 1990 și până în 2009, nu a lipsit niciodată din ecuația partidelor parlamentare. Fatalitatea a survenit în 2005, când mai mulți lideri și organizații teritoriale, consternați de apropierea și cooperarea la guvernare a PPCD-ului cu PCRM-ul, au părăsit formațiunea și au aderat masiv, începând cu 2007, la PLDM, pe atunci o formațiune nouă, în creștere, cu Vlad Filat la cârma partidului, care se rupsese, ca și Andrian Candu acum, de la PDM-ul lui Diacov și se declarase formațiune tot de „centru-dreapta” (ca și grupul parlamentar „Pro Moldova” al lui Candu), preluând controlul asupra electoratului „frontist”. De altfel, scenariul pare să se repete. Andrian Candu, din câte a declarat, s-a rupt și a plecat cu grupul său din PDM, invocând aceleași sau aproape aceleași motive din care se rupeau, după 2005, PPCD-iștii de Iurie Roșca: trădarea electoratului, schimbarea orientării politice și geopolitice a formațiunii, tranzacții ascunse și negocierea cu Dodon a unui acord comun de guvernare a democraților cu socialiștii. Motiv sau pretext? A fost altfel până acum? Au avut cumva ori au probleme serioase de relație PSRM cu PDM? Faptul că PDM cu Vlad Plahotniuc a fost un altfel de partid decât cu Pavel Filip, puțin cine pune la îndoială. Și lucrurile deveniseră clare încă de pe când fusese „pensionat” din partid Marian Lupu. Da, are dreptate D. Diacov când spune că Plahotniuc a instituit în partid un cult al personalității, că în PDM nu mai exista democrație internă, că întreg sistemul decizional din partid trecuse pe mâna „unui grup restrâns de persoane” etc. Bine, dar cine i-a inspirat această stare de cult, dle Diacov? Să ne amintim de mitingurile PDM de anul trecut din Piața Marii Adunări Naționale. Cine-l ovaționa din scenă și l-a declarat public cel mai puternic lider de partid, dacă nu Pavel Filip, care ulterior s-a dezis de el? Cine dacă nu Monica Babuc și alții, au făcut la fel? Ați crescut din el un mare narcisist, i-ați încurajat poftele și orgoliile, l-ați destrăbălat, ați profitat, alături de el, de toate plăcerile și favorurile puterii, iar acum îl blamați și căutați „argumente” pentru a vă justifica o nouă trădare: împerecherea și revenirea la guvernare alături de Dodon și de socialiști. E clar: în R. Moldova banii se fac la guvernare, nu în opoziție.
Nu pot înțelege de ce atâta zarvă (este aproape o lună) în jurul Acordului de guvernare PSRM-PDM, din care este clar că nu ar avea de câștigat decât Igor Dodon, socialiștii, Pavel Filip și, evident, anturajul, pentru că, până la urmă, acest Acord nu va fi mai mult nimic decât un angajament electoral camuflat al PDM față de PSRM și personal față de Igor Dodon, care le cere democraților, potrivit unor surse, două lucruri. Unu: să renunțe, ca în 2016, la propriul candidat pentru alegerile prezidențiale din toamnă. Doi: să promoveze în teritoriu candidatura sa. Că vor primi, drept recompensă, democrații trei sau patru ori chiar cinci locuri în guvern sau câteva mandate de ambasadori, asta este mai mult de ochii lumii. Ca și amenințările lui Dodon cu anticipatele, în cazul în care PDM ar refuza oferta socialiștilor. Să fie clar: oficializați sau neoficializați, legați prin Acord ori fără el, PSRM și PDM, oricum, vor face așa cum au făcut mereu, același joc al stângii politice în R. Moldova. Cine l-a făcut pe Dodon președinte în 2016? Democrații. La cine a mers Dodon cu propunerea de a guverna împreună după alegerile din februarie 2019? Tot la democrați. Cine a demis Guvernul Maia Sandu (pe 14 noiembrie 2019)? Cu votul cui, dacă nu a socialiștilor și a democraților, a fost schimbată componența nominală a tuturor delegațiilor parlamentare ale R. Moldova? Cine a hăcuit Legea privind indexarea pensiilor sau salariilor pentru bugetari? Cine a dat politica externă pe mâna analfabeților? Cine și-a șters picioarele de Ziua de 2 Martie? Exemplificați, dle Diacov sau Filip, măcar cu un proiect de lege, inițiat de socialiști și nevotat, în ultimă instanță, de către democrați. Și atunci, unde-i problema care ar complica legalizarea concubinajului politic PSRM-PDM, care, de jure, nu-i, dar, de facto, este? Electoratul, „trădarea electoratului”, ceea ce zice dl Candu? Dar când nu și-a trădat PDM electoratul? Toate înțelegerile dubioase, discutate departe de ochii lumii și care nu au nimic în comun cu interesul public, sunt trădare.
După plecarea lui Vlad Plahotniuc, ați promis, domnilor Filip și Diacov, că PDM va fi altul, că vă schimbați, vă primeniți, deveniți altfel… Și, de fapt, deveniți. Doar că în cârdășie cu Dodon, făcând jocul și interesele lui Dodon, nu înseamnă „alții”. Nu vreți? Nu puteți? E adevărat că Dodon a pus Procuratura să vă numere pașii?
Ruperea „grupului Candu” de la PDM e un semn. Bun? Rău? Devreme de spus. În tot cazul, e un semn că Plahotniuc nu a plecat din politică și că e posibil să revină în Moldova. Întrebarea e: pentru a-și regla conturile cu Dodon și Filip (Diacov) sau pentru a face front comun cu ei, încă o dată, împotriva Maiei Sandu. Că aceasta nu convine lui Dodon, Năstase, Filip, e clar. Dar dl Candu de ce o fi luat-o, din primele zile, și el la ochi?
