Opinie: Ostaticii „Gazprom”-ului
Putin ne-a pus la perete cu gazele. Am mai trecut prin scumpiri la gaze – nu e nou, dar Rusia nu și-a făcut de cap niciodată în halul în care a făcut-o de data asta. Și nu e vorba de economia de piață, după cum încearcă să explice lucrurile unii lideri de opinie, ci e vorba de economia politică. Plătim Rusiei preț politic la gaze și…
Rusia nu se poate lăsa de R. Moldova. Și nici de războaiele cu ea.
În vara anului 1992, președinții R. Moldova și Rusiei, Mircea Snegur și Boris Elțin, semnau la Moscova Acordul de încetare a focului în războiul de la Nistru. Focul a încetat, războiul – nu. La Chișinău nimeni încă nu știa și nici nu bănuia, cel puțin, că Rusia ar avea în arsenalul ei o serie întreagă de alte războaie de uzură împotriva R. Moldova, pentru a o determina să renunțe la idealurile ei de libertate de la începutul anilor ‘90 și s-o reîntoarcă în Răsărit. Ani mai încoace, ori de câte ori Moscovei nu i-a convenit dispoziția politică a Chișinăului, s-a întâmplat să trecem și prin războiul merelor, și al conservelor, poamei, vinurilor, gastarbaiterilor și, mai nou, să fim luați pe sus cu un nou război, mai cinic și sadic decât toate celelalte – războiul gazelor, care ne ține în alertă de două luni la rând. Putin ne-a pus la perete cu gazele. Am mai trecut prin scumpiri la gaze – nu e nou, dar Rusia nu și-a făcut de cap niciodată în halul în care a făcut-o de data asta. Și nu e vorba de economia de piață, după cum încearcă să explice lucrurile unii lideri de opinie, ci e vorba de economia politică. Plătim Rusiei preț politic la gaze și preț mare, dacă „MoldovaGaz” se văicărește că nu reușește să plătească în avans, cu o lună înainte, costul volumelor de gaze importate.
Rusia ne-a prins la strâmtoare. Negocierile cu Gazprom s-au făcut, potrivit experților, fără prea multă pregătire și cu destulă întârziere, când iarna bătea deja la ușă, iar Rusia a profitat de situație și și-a făcut damblaua. Problema, de fapt, e și mai gravă. Grație crizei gazelor (provocată de Rusia), am ajuns să ne dăm seama (abia peste ani buni) că Moscova, încă 25 de ani în urmă (ce înseamnă vizionarism politic!), și-a pregătit terenul pentru un război al gazelor împotriva R. Moldova. Nu era clar doar când va începe. În 1998, cu complicitatea guvernării agro-comuniste de atunci, Rusia pune mâna pe pachetul majoritar de acțiuni de la MoldovaGaz, sub pretextul reducerii datoriilor R. Moldova la gaze și transformă Moldova în ostaticul Gazpromului. Ceea ce se întâmplă cu noi de două luni, tarifele duble la gaze și imposibilitatea Chișinăului de a reacționa și acționa, asta și este, de fapt, condiția de ostatic, cu tot ce rezultă din asta. Iar falsurile în facturile „MoldovaGaz” sunt o diversiune în plus, pusă la cale tot de Moscova, pentru a incita lumea la revolte și a destabiliza situația. PAS chiar nu înțelege că sub el se face focul? Și că toate falsurile din facturi nu sunt decât o nouă schemă de făcut bani? Unde-i SIS-ul? Cine decide la „MoldovaGaz” și cât mai poate fi „MoldovaGaz” satelitul Gazpromului și face interesele economice și politice ale Rusiei în R. Moldova?
Odată cu războiul gazelor (care nu e clar cum va evolua) Rusia ne-a pus la o nouă încercare. Lucrurile rămân incerte, situația – periculoasă. Parlamentul își caută de vacanță (?!), guvernul nu are soluții pentru redresarea situației, prețurile cresc, capacitatea de cumpărare a populației scade, „MoldovaGaz” cere noi majorări de tarif, din februarie se așteaptă scumpiri și la curent… Pe fundalul acestei situații reprobabile, „stânga” politică, aliniată în careu de Moscova, caută să-și ia revanșa pentru eșecurile electorale din 2020 și 2021. Socialiștii, comuniștii, Partidul Șor, neobolșevicii de la Congresul Civic și alți sateliți și specii de lume politică coruptă și compromisă încearcă s-o facă pe marii tribuni și cer populației să iasă la proteste și să ceară demisia PAS-ului. Moscova vrea să repete la Chișinău ceea ce experimenta acum două săptămâni la Almaty și în alte orașe mari din Kazahstan. Practic vorbind, Rusia a testat pe teren străin cea mai puternică armă anti-guvernare, care nu e numaidecât să întrunească tancuri, arme chimice, biologice sau de altă natură.
Kremlinul a ales cea mai nevinovată armă anti-putere: disperarea oamenilor. Și ea și-a atins scopul (chiar dacă experimentul nu a urmat decât până în punctul în care au avut nevoie de el rușii). Moscovei i-au fost de ajuns câteva zile să se convingă că pe calea disperării, asociate cu scumpiri și sărăcie, poți da jos de la putere pe oricine. Disperarea oamenilor ajunge să întreacă până și frica de moarte. Va ajunge R. Moldova să calce pe urmele Kazahstanului?
Rusia de mult caută să se războiască cu R. Moldova. Motivele ar fi câteva. În primul rând, Moscova vrea să se revanșeze pentru pierderea alegerilor prezidențiale din 2020 și a parlamentarelor din 2021 și, respectiv, a controlului asupra R. Moldova la nivel central. Doi: Maia Sandu, în mai bine de un an de mandat, a evitat orice ocazie de a se întâlni cu Putin. Trei: spre deosebire de Ig. Dodon, M. Sandu îl neglijează public pe Krasnoselski al Rusiei (de la Tiraspol). Patru: cu PAS, Chișinăul și-a restabilit relațiile de bună vecinătate și cooperare cu România și Ucraina și cele partenerial-strategice cu Occidentul. Cinci: PAS a readus pe ordinea zilei problema retragerii trupelor ruse de pe teritoriul R. Moldova. Șase: Chișinăul s-a situat de partea Kievului în problema relațiilor cu Rusia. Șapte: R. Moldova a semnat, alături de Georgia și Ucraina, o Declarație comună prin care au solicitat UE să le susțină alegerea suverană pentru apropierea de UE, ceea ce ar însemna distanțarea R. Moldova de Rusia. Ce vrea Moscova? Ceea ce cer și vor socialiștii, comuniștii și alți „iști” ca ei: noi scumpiri la gaze, proteste, demisia PAS și alegeri anticipate. Ar fi, numai că problemele prin care trece R. Moldova nu sunt de jumătate de an, ele sunt moștenirea fostelor guvernări. Da, este adevărat, PAS, în formulă monocoloră, întârzie să guverneze, conform programului. Lucrurile se mișcă mai greu decât au promis.
Poate e cazul să se facă remanieri și să se treacă la un guvern de coaliție? Așa sau altfel, PAS trebuie să își revadă stilul de guvernare, ca să reziste situației. Iar alegerile anticipate, în situația în care „dreapta” rămâne dispersată, ar însemna să dăm R. Moldova pe mâna lui Șor, Dodon, Greceanîi, Voronin, Platon, Usatîi, Plahotniuc… Chiar așa?
