Opinie: Lecția Kazahstan
Ecoul protestelor din Kazahstan s-a făcut auzit deja la Chișinău prin apelul neobolșevicului Mark Tcaciuk de la Congresul Civic… Indiferent însă de câți și cine va răspunde mesajului lui Tcaciuk, R. Moldova oricum este mai puțin amenințată de o repetare întocmai a scenariului Kazahstan. Noi nu mai avem în R. Moldova, la vârful puterii, un Tokaev, care să ceară sprijin militar Rusiei.
Războiul Rusiei cu Ucraina se amână? Începe altul, în Kazahstan? La doar cinci zile de la intrarea în noul an, în timp ce SUA și NATO se pregăteau de negocierile cu Rusia, la Geneva și Bruxelles, pe problema securității regionale și detensionării situației în jurul Ucrainei, Rusia intervenea în forță în Kazahstan pentru reprimarea celui mai mare val de proteste de la independența Kazahstanului încoace. Amintim că, pe 2 ianuarie, la Almaty și în alte orașe mari lumea a ieșit în stradă să protesteze împotriva dublării prețului la gaze și a cerut demisia guvernului. Deși la două zile de la declanșarea protestelor guvernul a fost trimis în demisie, revoltele nu au încetat. Acestea au degenerat în confruntări deschise cu poliția și armata. Președintele Kasîm-Jomart Tokaev a calificat cazul drept tentativă de lovitură de stat, cu „teroriști din afară” și a cerut sprijin militar Rusiei și aliaților săi din Organizația Tratatului de Securitate Colectivă a CSI (OTSC), din care, în afară de Rusia, mai fac parte Belarus, Kazahstan, Armenia, Kârgâzstan şi Tadjikistan. Moscova a reacționat prompt. În Kazahstan au fost parașutați peste 3000 de militari (dacă e să credem versiunii oficiale) din trupele de intervenție rapidă, cu tehnică militară de luptă pentru „restabilirea ordinii publice” și „menținerea păcii”. La o săptămână de la începutul revoltelor, situația a intrat „sub control”. Protestele au lăsat în urma lor peste 160 de morți, câteva sute de răniți și peste 6000 de arestați. Pe seama cui sunt toate? A lui Tokaev sau a lui Putin? Deși s-a revenit „la calm” (nu știu dacă și la pace), trupele ruse nu vor părăsi Kazahstanul. Declarații în acest sens au făcut atât Tokaev, cât și Putin. Ce va urma? Contează ce vor vrea kazahii, dar concluzia generală e că ceea ce s-a întâmplat în Kazahstan e o nouă lecție de război și pace în spirit imperial sovietic. A câta de la dezintegrarea URSS și de la neîmpăcarea lui Putin cu această dezintegrare? Nu cred că ar exista cineva care și-ar lua îndrăzneala să spună, fie și cu aproximație, pe ce termen ar fi decisă Rusia să rămână în Kazahstan. Tot așa cum nimeni nu a putut prezice în 1992 că Moscova, după ce a venit cu război peste Republica Moldova, va rămâne să facă (de aproape 30 de ani) „pace” acolo unde inițial a vărsat sânge și a semănat moarte. Va fi altfel în cazul Kazahstanului? Depinde ce a avut în vedere V.Putin prin declarația sa de la începutul acestei săptămâni conform căreia trupele ruse vor rămâne în Kazahstan atât timp de cât va fi nevoie pentru a evita „schimbarea conducerilor în statele membre CSI prin „revoluții colorate”. Adică, pe timp nelimitat. În tot cazul, Kazahstanului nu îi va fi deloc simplu să scape de prezența militară rusă. Problema e că Kazahstanul a intrat sub ruși de bună voie, ei i-au chemat, nu rușii au venit peste ei, așa cum a fost în cazul R. Moldova, Georgiei, Ucrainei…
Acum două săptămâni pleca de la noi 2021 – un an deloc ușor și, totuși, esențial pentru destinele R. Moldova. A fost un an electoral crucial, de care lumea s-a atașat sufletește și și-a asumat, acasă și în diasporă, participarea la înlăturarea de la putere a unei generații întregi de politicieni corupți și partide conformiste și antipopulare, pentru care 11 iulie a însemnat sfârșitul erei lor politice. 2021 a fost, – citat din mesajul de Revelion al președintei Maia Sandu, – „un an complicat, dar și un an bun. Am început lupta cu marii corupți – mai încet decât ne-am dorit și mai greu decât am presupus, dar mergem înainte… A fost un an al schimbărilor și al provocărilor”. Al provocărilor – da, al schimbărilor încă urmează. Crizele s-au ținut scai de R. Moldova: și epidemică, și economică, și socială, și energetică… Creșterea galopantă a prețurilor a golit până la fund buzunarele populației. Pentru marea majoritate, buzunarele au rămas și fără fund…
Va fi altfel în 2022? Cu mai puțină sărăcie și mai mult confort și speranță de viață? Cu mai multă legalitate și echitate? Cu mai puțină hoție și nemernicie, cu averile neprobate – confiscate, cu marile dosare de corupție la executare, cu penalii transfugi la pușcărie, fără escroci, năluci, chilipirgii, fără fini, nași și alte neamuri în cele mai plătite funcții publice? Cel puțin, PAS a promis asta. Va rezista situației? Se va ține de promisiuni? Sau se va lăsa atras în jocuri duble. Toate guvernările de până la PAS au fost rele cu bunii, PAS a promis să fie rău cu răii. Va fi?
Marile probleme cu care s-a confruntat R. Moldova în 2021 rămân si vor rămâne mari și pentru 2022. Și în plan economic, și social, și politic. Rentabilitatea economiei este sub așteptări, din ianuarie vom avea noi scumpiri la gaze, din februarie se așteaptă majorări și la electricitate, se duc în sus prețurile la carburanți, nu există, practic, produs sau marfă care să fie neatinsă de scumpiri… Iar scumpirile, în condițiile unor salarii și pensii cu putere infimă de cumpărare, sunt riscuri majore pentru guvern și guvernare, inclusiv riscul unor revolte populare de proporții. R. Moldova are toate șansele, cel puțin, nu este exclus să treacă prin ceea ce trece de o săptămână încoace Kazahstanul, ținând cont de situația de pe piața prețurilor. Mai ales, în condițiile în care Moscova a pus deja în mișcare comandourile sale politice, administrate de ea, ca să incite populația la revolte. Luni, ecoul protestelor din Kazahstan s-a și făcut auzit la Chișinău prin apelul neobolșevicului Mark Tcaciuk de la Congresul Civic, adresat partidelor politice și societății civile de a se solidariza în mișcări masive de protest împotriva guvernării PAS. Și, în acest sens, PAS trebuie să ia în calcul lecția Kazahstan ca pe o posibilă amenințare. Și risc. Indiferent însă de câți și cine va răspunde mesajului lui Tcaciuk, R. Moldova oricum este mai puțin amenințată de o repetare întocmai a scenariului Kazahstan. Spre deosebire de kazahi, noi nu mai avem în R. Moldova, la vârful puterii, un Tokaev (Dodon), care să ceară sprijin militar Rusiei.
