EDITORIAL O indemnizație de merit – cât trei pensii ale unui chirurg notoriu
Nu voi vorbi aici despre ultimul eveniment dedicat acordării indemnizației de merit pentru realizări deosebite și pentru recompensarea unor activități de notorietate în domeniul culturii. În ultimele zile s-a scris deja despre posibilele conflicte de interese, depistate la completarea listei candidaților, despre faptul că această listă nu conține nici informații despre realizările, meritele și nici despre notorietatea celor selectați, s-a scris și despre lipsa de acces la informații în cazul celorlalte 200 de persoane din domeniul culturii, care primesc astfel de indemnizații, în temeiul unei legi speciale, adoptate de Parlament în 2014, pe când șef de Legislativ era deputatul PD Igor Corman.
Nu voi aminti nici despre faptul că proaspăta listă conține doar nume ale unor reprezentanți ai instituțiilor de cultură din Chișinău, de parcă în satele noastre chiar nu ar exista persoane notorii care doar ele știu cum fac față sărăciei și nevoilor. Nu mă voi referi la nume concrete, deoarece cred că această listă trebuia să fie mult mai complexă, ca să încapă în ea și personalități notorii pentru care nu mai are cine spune un cuvânt în această viață.
Nu voi scrie despre toate cele enumerate mai sus după ce, acum două zile, am vorbit cu un chirurg notoriu care, împreună cu soția sa, profesoară de limbi moderne și ea de mare notorietate, abia de se mai descurcă, având pensii rușinos de mici, iar probleme de sănătate dureros de mari.
Grigore și Lucia Țurcanu locuiesc la Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești. De mai mulți ani sunt abonați la Ziarul de Gardă, iar acum două zile au decis să ne contacteze la telefon. Nu, nu ne-au vorbit despre indemnizațiile de merit pentru succese de mare notorietate. Nici despre pensiile generoase, cu care este răsplătit efortul unor foști demnitari. Nu ne-au vorbit nici despre nedreptatea de care s-a făcut uz la echivalarea muncii lor. Cu multă mândrie și demnitate, Grigore Țurcanu ne-a vorbit despre profesia sa, de chirurg anesteziolog-reanimatolog. A muncit 45 de ani la Spitalul din Cotiujenii Mari. Era singura secție de chirurgie din zonă. În caz de nevoie, oameni din 28 de sate din împrejurimi ajungeau cu speranță la secția de chirurgie din apropiere. „Știți, în 45 de ani nu am avut înregistrat niciun deces în urma muncii mele. Niciun pacient nemulțumit”, ne-a vorbit medicul care acum are 90 de ani. Fosta profesoară de limbi moderne, Lucia, soția fostului chirurg, a vrut să ne spună și ea ceva. „Timp de 45 de ani nu am avut nicio sărbătoare, nicio zi de odihnă liniștită. Oriunde mergeam, îl găsea Salvarea și pleca imediat, ori de câte ori era nevoie”, ne-a spus doamna Lucia.
De fapt, de ce ne-au contactat? Pentru că de mai mulți ani se frământă și nu înțeleg cum poate compensa statul munca unui chirurg notoriu și a unei profesoare cu un stagiu de 46 de ani de muncă în pedagogie, cu pensii de puțin peste 3000 de lei? „O mie de lei cheltuim lunar pentru un singur medicament, dar avem nevoie de mai multe”, spune Lucia Țurcanu. La ai săi 90 de ani, Grigore Țurcanu, care a muncit timp de opt ani și după ce se pensionase, așa și nu a beneficiat de recalcularea pensiei, darămite de vreo indemnizație pentru notorietate.
Îmi amintesc, în 2013-2014, când fusese votată, apoi completată Legea cu privire la oamenii de creație și la uniunile de creație, se vorbea că ar fi fost o tentativă a guvernării de atunci de a atrage oamenii de creație în diverse campanii politice. Greu de spus cum anume a fost, întrucât lista completă a beneficiarilor de indemnizații pentru notorietate nu este făcută publică.
Astăzi, când am depășit mai multe campanii politice, campanii în care ni s-a vorbit nu doar despre notorietate, ci și despre echitate, stau în față cu descifrarea dialogului pe care l-am avut cu familia Țurcanu și cu explicațiile statului despre ce înseamnă indemnizația de merit și mă gândesc: când, unde, de ce s-a pierdut echitatea de care, în aceste timpuri grele, oamenii au extrem de multă nevoie. Deci, „indemnizația de merit este o formă de sprijin bănesc, din bugetul de stat, ce se acordă pe viață pentru merite în domeniul creației personalităților notorii care au împlinit vârsta de 60 de ani”. Cuantumul lunar al indemnizației de merit este egal cu un salariu mediu pe economie, acum – 9900 de lei, și este neimpozabil.
Dacă la Ministerul Culturii se găsesc bani pentru astfel de indemnizații, de ce alte ministere (al Sănătății, al Muncii, al Educației) nu ar identifica fonduri pentru persoanele notorii din aceste sfere, mai ales pentru cei care ne-au dat carte și sănătate?
