Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Încă un Șevciuk pentru Moldova

Încă un Șevciuk pentru Moldova

Nu degeaba, primul titlu de presă, tirajat de „Komsomolskaia pravda” după alegeri a fost „Chișinăul e al nostru”… Ce va urma? S-ar putea să avem un președinte care va conlucra mai degrabă cu Moscova decât cu parlamentul și guvernul de la Chișinău. Iar dacă se va întâmpla să fie aşa, înseamnă că Rusia a mai câștigat un președinte în R. Moldova, pe lângă cel de la Tiraspol…

13 noiembrie a trecut. Alegerile, însă, nu s-au terminat. Chișinăul este în proteste, diaspora este în proteste și ea, lumea fierbe peste tot, inclusiv la sate, câteva zeci de mii de oameni sunt în protest non-stop și pe rețelele de socializare. Nimeni nu vrea să se împace cu faptul că alegerile ne-au fost furate. Vocile solidare ale protestatrilor cer peste tot același lucru: și la Chișinău, și la Lisabona, și la Paris, la Londra și peste tot în comunitățile noastre externe: invalidarea de către Curtea Constituțională (CC) a alegerilor, care au fost prost gestionate și grav fraudate, demisia președintei Comisiei Electorale Centrale (CEC) Alina Russu, demisia ministrului de Externe, Andrei Galbur și repetarea scrutinului prezidențial. Deocamdată, reacții oficiale la solicitări “0”. Remuşcări „0”. Curaj de a se retrage din funcție nu a manifestat nici unul dintre cei doi vizați. Galbur tace, iar Russu încearcă să se salveze cu declarații de genul„revendicările sunt o acțiune politică, nu comentez”. Curios lucru: să dai peste cap o campanie electorală, care a adunat la urne peste un milion și jumătate de alegători, mulți dintre care s-audeplasat, pe cont propriu, la distanțe de sute și mii de kilometri pentru a alege (nu a vota, mobilizați și remunerați ca și cei din Transnistria) și s-o faci pe „niznaiu”, să te speli pe mâini cu aceeași legeritate, de parcă ai fi mâncat… tortă, e cel puțin nepoliticos. Nu cred că Galbur sau Russu nu au știut, încă din startul alegeilor, că sunt în joc, că vor avea roluri de jucat în aceste alegeri și că și aici, ca și în orice alt joc, există riscuri. Dacă și-au asumat jocul, înseamnă că și-au asumat și riscurile și atunci de ce să nu-şi asume şi consecinţele, dacă se știe că (cel puțin) convoiul de votanți din Transnistria la cele 30 de secții de votare (17 000 de voturi), pentru care ar fi existat o înţelegere între Muchametşin-ambasadorul şi Plahotniuc-coordonatorul (este una din cele câteva versiuni)și limitarea dreptului la vot pentru moldovenii din diasporă au influențat categoric rezultatele scrutinului. Ca să nu mai zicem aici de votul cu mai multe buletine (practică încetățenită în Gagauzia) sau votul „cu hurta” la secțiile de votare în care PAS, DA și ceilalți asociați nu au putut asigura (o mare gafă) prezența observatorilor. Plus furturile „blogoslovite” de Biserica Rusă din Moldova. Plus prelungirea orelor de votare la Bălţi… Chilipir, frate. Aici s-a furat, nu şagă. În mod organizat. Şi planificat. Şi era zi de duminică. Acuma stau şi mă întreb dacă nu era mai creștinește pentru Mitropolitul Vladimir, Episcopul de Bălți și Fălești Markel și altă preoțime, implicată politic în alegeri de partea lui Dodon, să se fi dezis măcat duminică de politică, să fi făcut slujbe de luminare la minte a prostimii (mulţimii) şi poate chiar să fi trecut de dimineaţă pe la CEC, pe la secțiile de votare și să fi dat cu tămâie peste cei din comisii și peste urnele și cabinele de vot ca să scoată necuratul din ele și să scutească lumea de un mare păcat, că asta ne învaţă Sfânta Scriptură, că furtul e păcat. Din nefericire, a fost altfel. Și în zi de duminică, ca şi în celelalte, „Gapon”-ii din biserici (acolo unde s-a întâmplat) au minţit lumea şi au ghidat-o d la amvoane să nu voteze cu Maia Sandu, că ar fi „lezbiancă” și să voteze un comunist/siocialist (?!). Nu-mi pot explica cum poți fi și comunist (socialist) și creștin în acelaşi timp?. Şi cum explică slujitorii bisericii acest lucru? Dacă ideologia comunistă îl exclude pe Dumnezeu, ce să cauți în biserică? A-a-a, să-ți faci o poză-două cu Mitropolitul, alte două-trei, făcându-ți cruce la icoane, încă una-două cu lumânrea în mână și, în acest fel, să te dai lumii drept mare bisericos, dar de fapt să fii hoț, tâlhar, un șmecher şi un mincinos, să-ți urăşti aproapele în loc să-l iubești, să-ţi baţi joc de el, în loc să-l ajuți ori să-l compătimeşti, să-i iei din ce e a lui, să-l păcăleşti și să te bucuri să ai reușit? Că asta a făcut Dodon în campanie. Și asta a făcut Biserica Rusă din Moldova (cei care au făcut-o), alături de Dodon. Au mințit electoratul și l-au furat. De voturi și de speranțe. Şi la nici o zi, după ce l-ai furat, să ai tupeul (zic de Dodon) să te declari preşedintele tuturor, să le ceri să uite de toate, să nu-ţi tulbure liniştea, să te accepte, să te iubească şi „să nu se joace cu focu”, adică să nu îţi strice, care-cumva, plăcerea de a se simţi preşedinte. Până la urmă „creștinismul” lui Dodon, ca și “patriotismul”, nu e decât o negustorie. Închipuiţi-vă că nu se dădea „creştin”. Şi-atunci, cum ar fi ajuns băiatul la Vladimir al Întregii Moldove sau la Kirill al Întregii Rusii? și cum ar fi minţit lumea ca să-l voteze președinte? Şi cu „patriotismul” e la fel. După ce a făcut spume la gură toată campania că mai mare statalist și moldovean decat el nu există, pe 14 noiembrie, în chiar prima zi de după alegeri, nefiind încă președinte, declară mai multor posturi TV rusești că R. Moldova (cu el preşedinte)va fi refcăută într-un stat federal cu parlament bicameral, cu trei subiecți federali (R. Moldova?!, Transnistria și Găgăuzia. Ieri a și fost în prima sa vizită „oficială” la Comrat), cu trei Constituții, cu „o singură limbă de stat”, dar de fapt cu trei, rusa fiind principala pentru că va fi „de comunicare interetnică” (așa cum pretinde Moscova de 25 de ani). Tot de la Dodon aflăm că integrarea europeană (pentru care era cu mâinile și cu picioarele în ajun de alegri) este o orientare greșită pentru R. Moldova și că singura cale dreaptă ar fi Uniunea Euroasiatică, care nu există decât în planurile lui Putin. Și mai aflăm că, deși R. Moldova își va păstra neutralitatea militară, trupele ruse din Transnistria nu vor fi evacuate, iar ministrul Apărării, Anatol Șalaru, va fi demis. De ce? Pentru că s-a înțeles cu Kievul ca până la sfârșitul anului Ucraina va deschide un coridor verde pentru evacuarea armamentului și efectivelor militare rusești din stânga Nistrului… Dodon crede că locul armatei ruse trebuie să fie lnu pe Nistru, ci la Prut. Curios tip de „moldovean-patriot”, nu? Care vrea să spintece Moldova în 3 şi s-o pună la dispoziţia lui Putin. Şi mai curios e că Dodon nu le-a spus rușilor nimic despre lupta cu corupția, cu oligărhimea, niciun cuvânr despre Plahotniuc, niciun cuvânt despre miliardul furat și despre restituirea acestuia. Deocamdată, planuri doar de hăcuire a Moldovei după placul și plăcerea Moscovei. Nu degeaba, primul titlu de presă, tirajat dec„Komsomolskaia pravda” în prima zi de după alegeri a fost „Chișinăul e al nostru”. Exact asa după cum scria presa rusă despre Crimeea, acum doi ani. Nu e deloc întâmplătornici faptul că prima felicitare pentru Dodon a venit din partea lui Putin. Și prima invitație în vizită, la fel. Ce va urma? S-ar putea să avem parte un președinte (dacă va fi), care va coopera mai degrabă cu Moscova, decât cu parlamentul și guvernul de la Chișinău. Iar dacă va fi așa, înseamnă că, Unu: Rusia a maicâștigat un președinte în R. Moldova pe lângă cel de la Tiraspol. Și doi: “câștigul” electoral al lui Dodon adie a primă lovitură de stat din partea Rusiei. Deocamdată, la nivel prezidențial. S-ar putea să urmeze și a doua, la nivel parlamentar, indiferent cum va fi făcută ea, prin alegeri anticipate sau prin reconfigurarea majorității parlamentare. Nu îmi doresc, dar e bine să ne gândim și la asta.