Fuga lui Dodon se amână?
„Fuga-i cu rușine, dar prinde bine”, zice o veche vorbă populară care, de la o vreme, își face tot mai mult loc în obișnuința de a fi a lumii politice de la noi. A fugit Plahotniuc, a fugit Șor, a fugit Platon, au fugit și alții, va fugi și Dodon? El zice că „nu”, deși situația îi cere să zică „da”.
Dacă nu ești mulțumit de cât ai ori vrei să furi mai mult decât o poți face în condiții obișnuite, te înscrii în politică, te arcuiești pe lângă „șefu”, te faci membru de partid, plătești „favorul” și, ajungând la guvernare, obții toată libertatea de a-ți bate buzunarele și conturile bancare cât încape în ele, după care, ca să te asiguri de orice risc, treci averile pe neamuri, iar atunci când simți că ți se apropie funia de par, îți iei tălpășița și dus ai fost. O bucată de vreme va scrie presa despre tine că ești așa și pe dincolo, ești hoț, șarlatan, bandit, criminal, corupt și laș, că ești dat în căutarea Interpolului, dar, de fapt, nu te va căuta nimeni, iar dacă și te va căuta, nu te vor găsi. Banii rezolvă totul. Cel puțin, așa a fost până acum.
În 2019, părăsea R. Moldova, în condiții de maximă clandestinitate, marele aventurier Vlad Plahotniuc, acest Ostap Bender al Moldovei, căpetenia oligarhiei moldovenești, deputat la acea vreme în Parlament și lider al „Coaliției traseiste” de guvernare „PDM și alții”. Plahotniuc părăsea R. Moldova după pierderea puterii de către democrați, în urma alegerilor parlamentare din februarie 2019. Pe 16 iunie 2019, Guvernul Filip capitulează și, în aceeași zi, Plahotniuc părăsește R. Moldova. Se întâmpla cu marele „păpușar”, care în trei ani de guvernare a PDM a tăiat în carne vie tot ce nu i-a convenit și și-a aranjat afacerile după cum i-a poftit inima. Plahotniuc nu și-a refuzat nimic nici în politică, nici în business. A fost și rămâne în continuare acuzat de implicare în acte de mare corupție, jafuri și tot felul de tranzacții dubioase, inclusiv în „furtul miliardului”. La scurt timp după plecare, renunța la mandatul de deputat și la șefia PDM. Declarat fugar și dat în căutare internațională, el rămâne de negăsit chiar și după doi ani de căutări. Și, probabil, nici nu va fi găsit, deși se știe unde este. Și asta, pentru că fugari ca V. Plahotniuc nu o iau din loc ad-hoc. Plahotniuc și-a pus la cale fuga cu trei luni înainte de a se întâmpla. Adică, și-a pus-o la punct, și-a asigurat-o. Așa ca și în cazul lui Ilan Șor sau, mai recent, al lui Veaceslav Platon, doar că, spre deosebire de Plahotniuc, Șor și-a căutat loc de refugiu nu în SUA, nici în Turcia, ci în Israel, iar Platon – în Marea Britanie. Indiferent însă pe ce căi au plecat și unde s-au adăpostit, toți trei sunt penali fugari, care au părăsit R. Moldova din aceleași considerente: frica de justiție care, după alegerile din 11 iulie, se amplifică: arestarea lui Stoianoglo și demisiile în lanț de la Procuratura Generală au lăsat fără apărare căpeteniile mafiei și diversionismului politic și economic în R. Moldova. Socialiștii și foștii democrați sunt în derută. Dodon e în panică.
Perturbat de războiul pe care PAS l-a declarat injustiției și corupției la nivel înalt, Igor Dodon – vizat în mai multe afaceri murdare (dosarele Bahamas, „Kuliokul”, trădare de Patrie, etc.) – a anunțat, la începutul acestei săptămâni, că renunță la mandatul de deputat și pleacă din funcția de președinte al PSRM. Anunțul a fost făcut luni, la un briefing de presă. Să mai zică cineva că frica face doar rău. Face și bine. Dodon și-a motivat decizia cu faptul că nu vede „sensul să fiu în acest Parlament” în care poziția lui nu mai contează, că vrea să fie mai aproape de oameni (marele narodnicist, după ce s-a făcut moșier la Sadova și nu doar) și că se vede „mai eficient în alte funcții” decât în cea de șef la partid. Și asta o spune Dodon care, acum o lună, declara că pentru Congresul din 15 decembrie socialiștii nu au un alt candidat la șefia partidului, mai cu experiență și mai versat decât el în politică și în administrarea treburilor statului. Ce s-a întâmplat, Igor Nicolaevici? Dar de întâmplat nu s-a întâmplat decât că, pe 5 octombrie, în aceeași zi în care este arestat procurorul general, Al. Stoianoglo, Dodon este chemat la Moscova unde i s-a cerut, cel mai probabil, să asigure eliberarea lui Stoianoglo de sub arest și organizarea evadării acestuia din R. Moldova – scenariu știut. Dodon, se vede, a ridicat mâna la chipiu. Fiind încă la Moscova, i-a cerut PAS să-l pună pe Stoianoglo în libertate, în caz contrar, va scoate lumea în stradă și va provoca alegeri parlamentare și prezidențiale anticipate. Revenit acasă, a încercat să destabilizeze situația la Comrat, dar a eșuat, la fel cum au eșuat și protestele de la Chișinău. Stoianoglo a rămas sub arest, între timp fiind arestate sau demise și alte capete din Procuratură. Dodon a eșuat. A fost, probabil, ultima lui șansă de a se mai putea reabilita în fața Kremlinului, după pierderea capitală a celor două campanii electorale (prezidențialele din 2020 și parlamentarele din 2021), care i-au perturbat Rusiei influențele în zonă. Moscova a înțeles că nu mai poate „prinde șoareci” cu Dodon la Chișinău, că are nevoie de altceva și de altcineva care să-i poată servi interesele aici, în noua situație politică de după ultimele alegeri parlamentare. Și, în acest sens, declarația de luni a lui Dodon nu-i aparține lui Dodon. Declarația sa despre retragerea de la șefia PSRM trebuie înțeleasă ca o trimitere forțată a lui în demisie politică de către Moscova. Evident, Putin nu putea să-l lase fără ocupații, după ce l-a slujit ani la rând cu slugărnicie. Igor Dodon a fost numit președinte al Asociației Obștești „Uniunea de Afaceri Moldo-Rusă”. Nu e mare favorul pentru un fost șef de stat. Însă, în cazul lui Igor Dodon, care pe durata mandatului a intrat de mai multe ori în conflict cu legea, contează. Dodon (și Moscova, probabil) speră că noua lui funcție l-ar putea proteja de o eventuală repetare a cazului Stoianoglo, dacă procurorii ar da curs dosarelor în care este vizat. Se va implica Rusia?
Marți, Dodon a plecat din nou la Moscova. După garanții? Sau își pregătește fuga?
