Editorial Guvernul a rămas. Până când?
Guvernul – la raport în Parlament pe timp de noapte. Ca pe vreme de război. Se întâmpla pe 20 octombrie, în ședința ordinară a Legislativului, care a avut spre examinare moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Recean, la 8 luni de la intrarea acestuia în mandat.
Moțiunea a fost inițiată de opoziția parlamentară – BCS (Blocul Comuniștilor și Socialiștilor). Ca și primul Guvern PAS (Gavrilița, 06.08.21-10.02.23), Guvernul Recean (16.02.23 – … ) este acuzat că nu poate guverna, este infantil în fața crizelor și gestionează prost treburile în stat, în special economia și socialul – economia e la pământ, iar prețurile întrec de câteva ori puterea de cumpărare a pensiilor și salariilor. BCS a cerut demisia Guvernului. Premierul Recean a respins acuzațiile și i-a reproșat opoziției că vede doar urmările, nu și motivele la tot ce se întâmplă. „Da, noi am ajuns să avem o economie slabă și afectată dureros de criză, dar, cinstiți deputați BCS, voi tăceți despre motivele acestei crize”, i-a apostrofat Recean de la tribună, acuzându-i că „s-ar preface că război nu există”. Deci, războiul rămâne în continuare calul de bătaie pe care PAS l-a încălecat acum 20 de luni și pe care nu vrea să-l descalece. Da, războiul e o problemă. Dar nu mai mare decât pentru Ucraina, care este în război deschis zilnic și unde Guvernul, în condiții mult mai dure, reușește să facă față nu doar războiului.
În ședința Legislativului din 20 octombrie, deputații au examinat moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Recean, la 8 luni de la intrarea acestuia în mandat. BCS și Guvernul s-au contrat în Parlament mai bine de 10 ore. Ședința s-a încheiat după două noaptea. Pusă la vot, moțiunea de cenzură a picat. Guvernul Recean a rămas să-și exercite mandatul mai departe. Până când? Alegerile vor arăta.
S-a creat impresia că în R. Moldova războiul e mai mult speculat ca problemă decât este. Convine. Azi, poate și la anul, și poate că și peste încă un an, dacă ținem cont de declarația șefului NATO, Jens Stoltenberg, potrivit căreia, în Ucraina situația se schimbă și „trebuie să ne pregătim pentru un război de lungă durată”. Iar în Orientul Mijlociu mai începe altul. Și atunci ce ne facem cu economia, și așa falimentară, dacă războiul rămâne. Și dacă rămâne războiul, rămâne și criza, de unde și din ce facem bugetul, că la taxe, tarife, impozite nu prea mai avem ce stoarce din populație. Iar dacă nu vom avea bani la buget, înseamnă că nu vom avea nici „vremuri bune” care așa și nu mai vin, nici salarii și pensii pe măsură. Singurul lucru pe care cu siguranță îl vom avea (și aici Guvernul, garantat, va fi la nivel), sunt prețurile care ne vor omorî ca și războiul, doar că mai încet. În fărâma asta de R. Moldova au mai rămas nici două milioane de oameni, din 4,6 milioane câte erau la începutul anilor ’90. Ce faceți, dle Recean, îi lăsați, aveți grijă de ei să se țină de casele lor sau dați și mai departe totul pe seama războiului și vă luați de-o grijă? Care ar fi soluția, că așa cum este nu va mai ține mult.
Marți, la Comrat, Șor și Guțul au pornit construcția Parcului de distracții Găgăuzia Land. Vin alegerile și Comratul dă de știre că Găgăuzia pleacă cu Șor. Este un merit și al guvernării, care a lăsat alegerile bașcanului Găgăuziei din iulie la discreția lui Șor. Nu se știe ce va fi și la Bălți, nu e clar ce va fi și la Orhei sau Taraclia. Iar asta înseamnă o nouă criză. Ce ziceți de asta? Tot războiul e de vină? Și ce facem în afară de faptul că forțăm de la microfoane nota integrării europene și cerem cu și fără prilej să ne dăm cu Europa, că Europa are pentru ea și găsește și pentru noi. Am impresia uneori, când îi văd pe vocalii noștri oficiali plini de patos eurointegraționist, că dacă Europa ar umbla doar cu vizitele și nu ne-ar da și niște bani – bani buni, granturi și împrumuturi de sute de milioane, nu știu dacă guvernanții noștri și-ar rupe gâtul după Europa. Dar așa – o vor, o venerează și sunt cu gândul la ea, pentru că dacă nu ar fi Ea, nu ar fi nici ei miniștri, prim-miniștri, deputați, secretari de stat, subsecretari, cu alte cuvinte, oameni de stat. Banul îi ține.
Răscolesc prin declarațiile premierului Recean la întâlnirea de la Parlament din 20 octombrie și găsesc: „Întregul Guvern astăzi este aici cu mine, pentru că deputații comuniști și socialiști nu sunt de acord cu măsurile de recuperare, cu majorările salariale și cu proiectele pe care le implementăm în toată țara – în drumuri, în agricultură, în dezvoltarea satelor…”. Să admitem că-i așa, cu toate că nu e, că dacă ar fi bine în agricultură, cum ziceți, dle prim-ministru, de ce la doar două zile după ședința Parlamentului, agricultorii s-au convocat în congres la Chișinău și au cerut stare de urgență în agricultură și au amenințat cu proteste? Păi e bine în agricultură sau nu e? Sau la drumuri, la dezvoltare, finanțe, justiție? Și dacă tot ziceți de proiecte pe care le „implementați în toată țara”, de ce nu ați spune și din ce bani? Că e una să faci din bani împrumutați (care trebuie întorși) și alta e să faci din bani de la buget, ceea ce ar însemna că avem economie și Guvern care face bani.
Deocamdată nu avem. Și de aici toate reproșurile opoziției. Și nu doar ale opoziției. Și nu doar a celei parlamentare. O economie calică lasă în urma sa un sistem social calic, cu salarii de mântuială, cu pensii și indemnizații la întâmplare și cu efecte foarte proaste pentru imaginea unui regim de guvernare. Că socialiștii și comuniștii au venit în Parlament cu moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Recean nu e rău pentru nimeni, inclusiv pentru PAS. Nu știu doar cât de mult drept moral are BCS pentru a face acest lucru, din momentul în care, fiind la guvernare, le-a fost în cot tot atât de tare de economie și de social. Dar că mai devreme sau mai târziu trebuia să se ajungă la această moțiune era clar din chiar ziua învestirii Guvernului, pentru că mari schimbări de Guvern nu au avut loc. S-au schimbat Gavrilița cu Recean la șefia Executivului, plus trei nominalizări noi. Pură formalitate. Ceea ce a luat în primire Recean nu era Guvern pentru situație de criză. Dar din moment ce l-a acceptat – să își asume urmările.
BCS și Guvernul s-au contrat în Parlament mai bine de 10 ore. Ședința s-a încheiat după două noaptea. Pusă la vot, moțiunea de cenzură a picat. Guvernul Recean a rămas să-și exercite mandatul mai departe. Până când? Alegerile vor arăta.
