EDITORIAL Doi ani de război: cum ne-am schimbat

Cei doi ani pe care i-am petrecut la marginea războiului au adus foarte multe schimbări în societatea noastră. Poate nu ne-am făcut timp să observăm în detaliu, dar în februarie 2024,  oricare dintre noi nu mai e cel care a fost în februarie 2022. 

Conștienți de pericole. Am devenit mai conștienți de faptul că ni se pot întâmpla atacuri și tragedii, chiar dacă nu le dorim și nu le merităm. Războiul rusesc din Ucraina nu a fost anunțat și nu avea nicio justificare, de asta nu credeam în el. În ianuarie-februarie 2022, foarte multe surse de inteligență străine spuneau că Putin pregătește un război împotriva Ucrainei, dar majoritatea dintre noi contesta aceste mesaje, preferam să-l credem pe însuși liderul de la Kremlin, dar și pe purtătorii lui de cuvânt, care o țineau morțiș că nu au de ce să pornească un atac armat asupra țării vecine. Apoi, la 22 februarie, noaptea, au schimbat pentru totdeauna încrederea omenirii în ei. Au urmat bombardamente în care au murit mii de oameni, mulți copii, pentru care încă nimeni nu a răspuns. Rusia și-a omorât în aceste lupte mii de soldați ai propriei armate, demonstrând lumii întregi că nu-i pasă de starea națiunii sale. 

Conștienți de mesajele echivoce ale Moscovei. Abia după atacurile brutale asupra marilor orașe din Ucraina, ne-am dat seama că liderii din Rusia nu pot fi crezuți și că ani de zile ne-au mințit și pe noi – de când au creat o zonă separatistă pe Nistru și au menținut-o, în pofida promisiunilor deschise făcute în fața forurilor internaționale de a-și retrage trupele armate de pe teritoriul Republicii Moldova. 

Conștienți de criza umanitară. Republica Moldova a primit cel mai mare număr de refugiați raportat la cap de locuitor și niciun refugiat nu a rămas pe drum, fiecare a primit un adăpost și o farfurie de mâncare. Pe parcursul celor doi ani, atât refugiații, cât și locuitorii moldoveni, au învățat să coabiteze, să comunice și să se susțină reciproc. Acum, R. Moldova își poate trece la CV capacitatea de a face față fluxurilor umane în timp de intemperii.

Optimism pe Nistru. Nu, grupul de corupți care conduce regiunea transnistreană nu a plecat nicăieri, continuă să conducă o zonă separatistă, dar este pentru prima dată în istoria acestei regiuni când Ucraina și Republica Moldova sunt oficial și neoficial antrenate în combaterea separatismului teritorial. Este pentru prima dată când regimul separatist nu poate primi soldați, muniții și alte încărcături prin Ucraina. Cât de bine verifică Republica Moldova ceea ce intră în regiune? Experții susțin că se poate și mai bine, dar soluția e aici: cooperarea pentru pace a impus limite rigide separatismului și ugerul rusesc nu mai e atât de accesibil la Tiraspol. Sfârșitul războiului rusesc din Ucraina va aduce noi începuturi în regiune, cu siguranță. 

Autonomie energetică. În doar două ierni, Moldova a învățat să se descurce fără gigantul rus al gazelor. N-a fost simplu, n-a fost ieftin, dar a devenit posibil. Șantajul gazelor rusești care a absorbit timp de 30 de ani banii cetățenilor moldoveni cu tot cu independența acestora, în sfârșit, a devenit o armă moartă. Mai e mult de lucru la independența surselor de energie electrică, dar după iarna fără Gazprom, va veni și primăvara fără spălătoria de bani de la Cuciurgan. 

Candidați UE. Prunele moldovenești au ajuns masiv în farfuriile cetățenilor europeni. La fel și cireșele, nucile, alte legume și fructe. Iar în paharele europenilor se toarnă tot mai des vin moldovenesc. De ce e important asta? Pentru că piața UE este cea mai mare și pentru că e o piață cu norme legale, previzibile și clare. Dar și cu standarde de calitate. Între timp, Republica Moldova a devenit candidată la UE, iar asta înseamnă că în perioada de aderare, standardele de securitate, democrație, bunăstare vor trebui ridicate la nivelul UE. 

Sclavii Moscovei, developați. Războiul ne-a împărțit în două: în cetățeni care cred în Europa și în cetățeni care cred în puterea Moscovei, în frica războiului și în bunăstarea corupției. Investigațiile jurnalistice au arătat clar însă un lucru: mesajele anti-UE, anti-Nato, anti refugiați, anti justiție, anti democrație vin de la politicienii pro-ruși din Republica Moldova, tot ei – pro-corupție, pro-opacitate, pro-război. Asta face ca misiunea societății și a autorităților să fie foarte clară: dacă vrem standarde europene, trebuie să educăm cetățenii și să îi informăm corect, adecvat și suficient despre aceste standarde, astfel încât alegerea lor naturală să fie a trăi într-o societate modernă, care respectă drepturile tuturor și care pune corupții la închisoare, nu îi ține în Parlament. 

Ce urmează? Urmează un an foarte intens, din care vom învăța, din nou, foarte multe. În martie, în țara autoare a războiului au loc alegeri prezidențiale și autorul războiului, Vladimir Putin, și-a aranjat deja realegerea pe toate căile ilegale posibile. Războiul nu dă semne de finalitate. Deși rușii nu au cucerit în doi ani mari orașe sau regiuni ucrainești, deși au sacrificat mii de soldați și au cheltuit enorm pe muniție și forțe armate, Putin nu are planul de a se retrage, chiar dacă nu câștigă nimic. Deci, războiul va continua atât timp cât nu va exista o soluție împotriva lui Putin, așa spun experții străini. 

Portavocile Moscovei de la Chișinău au petrecut ultimele săptămâni la Moscova, inclusiv Ilan Șor și Igor Dodon, iar la întoarcere, au misiuni și planuri susținute de Kremlin. În Republica Moldova urmează, de asemenea, alegeri prezidențiale și un referendum pro-european. De rezultatele acestor alegeri va depinde modul în care se va dezvolta Republica Moldova în continuare, iar calea nu va fi ușoară, căci războiul înseamnă în continuare crize de securitate, bombardamente, migrație, crize economice și energetice, inflație și oboseală cronică. Noi, la ZdG, tot am învățat multe în acești doi ani, am învățat să lucrăm pe ture, să verificăm informații mai rapid, să servim o comunitate tot mai mare de cititori, să creăm parteneriate cu media din Ucraina și să nu cedăm, oricât de greu ne-ar fi. Doi ani de război ne-au învățat câte n-am învățat în 10 ani de pace. E o experiență care ne-a călit.