Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   EDITORIAL/ De ce ne enervează…

EDITORIAL De ce ne enervează summitul european? 

N-a reușit bine să se restabilească circulația în centrul Chișinăului de după Adunarea „Moldova Europeană”, că deja sunt în toi blocajele legate de Summitul Comunității Politice Europene. Dar pentru ce ne trebuie nouă atâta deranj? Și așa viața e grea, atâtea crize, prețuri mari, venituri mici, mult de lucru, măcar de nu ne-ar încurca.

Și la ce le-o fi trebuind celor 40-50 de lideri europeni să vină acum în Moldova? Au țările lor prospere, să își caute de oamenii lor – cam așa se revoltă unii cetățeni moldoveni. 

Stau și eu și mă gândesc la țările prospere din Uniunea Europeană și la nevoia lor de a veni pe 1 iunie la Chișinău. Să vii de la Paris, Bruxelles, Berlin, Amsterdam, Stockholm, să lași în urmă frumusețile celea de capitale spre care se îndreaptă milioane de turiști an de an și să călătorești la Chișinău! Da ce este Chișinăul pentru ei? Ca și pentru noi – capitala unui stat sărac, cu străzi pline de gropi, cu prețuri piperate, cu un aeroport care măcar nu are piste suficiente de zbor, cu iz de corupție și injustiție și cu riscuri fără sfârșit venind din est. 

Acest summit mi-a amintit cumva de pregătirile de hram în satele și gospodăriile moldovenești, inclusiv în familia părinților mei, la Vărzăreștii-Noi, Călărași. Părinții mei erau oameni care provin din familii cu mulți copii, dar aveau și mulți prieteni, așa că la o sărbătoare se adunau câteva zeci de persoane să petreacă o zi-două în curtea noastră. Pentru ca toți cei vreo 50 de oameni să se simtă bine, inclusiv gazdele, se făcea o strategie din timp: curățenie, aprovizionare cu cele necesare, planificare locuri de dormit pentru cei care vin pe noapte, planificarea pregătirii bucatelor – când se coace pâine, prăjituri, sarmale etc. 

Noi, copiii, umblam supărați. Brusc apăreau pentru noi sarcini suplimentare: să văruim, să vopsim, să spălăm geamuri, să scuturăm, să cărăm apă etc. Și sarcinile uzuale, cele de hrănit orătăniile, de spălat vesela, de învățat bine, nu le anula nimeni.

Dar cel mai mult ne iritau limitările: în timp ce participam la copt, gătit, aranjat bunătățuri, replica principală pe care o auzeam de la maică-mea era: „Nu puneți mâna, asta e pentru oaspeți, asta e pentru când vin oaspeții!” Cred că toată Moldova a avut așa situații, căci fraza  „Nu pune mâna, asta e pentru sărbătoare!” a devenit proverbială. 

Dar la ce ajuta această forfotă? Pentru ce aveam nevoie de zeci de oaspeți? Părinții mei, fiind frați mai mari, considerau că e o obligație a lor să-și aștepte frații și surorile mai mici, prin ospitalitate să le dea un mesaj: aici sunteți bineveniți, cu voi ne simțim bine. Același mesaj era și pentru prietenii de familie. Oamenii veneau, comunicau, discutau, făceau planuri împreună, discutau probleme și soluții. Era un fel de summit. 

Toate aceste oboseli cu zilele de hram, Crăciun, Paște, Duminica Mare – s-au răsplătit din plin. Era o plăcere să le facem multora dintre ei vizite de răspuns, iar la o nevoie sau o problemă – era o binecuvântare să știi că apropiații se vor implica și vor manifesta respect și unitate. Summiturile din curtea părinților mei au construit multă încredere în noi toți – că nu suntem singuri, că suntem parte dintr-o familie mare, cu ramificații în diferite regiuni, că vom reuși să realizăm planurile cu efort comun. 

Ceea ce se va întâmpla pe 1 iunie la Chișinău nu e un hram al satului. Nu e o sărbătoare de mâncat și de băut pur și simplu. Nu e ziua aceea când se adună frații și surorile mai mici la cei mai mari și mai gospodari. E invers. 

Imaginați-vă că în satul nostru este o familie numeroasă, cu probleme financiare, cu sărăcie, dar plus la toate, unul dintre vecinii din mahala tot amenință că dă foc casei familiei sărace. Mai mult decât atât, vecinul buclucaș a și dat foc casei altui vecin, cu o gospodărie mare, situată între ei și acum familia aia luptă zi si noapte să oprească focul, dar niciodată nu se știe cât poate rezista și ce e în mintea aprinzătorului de ruguri. Și iată că familia ceea săracă, dar curajoasă, a decis să invite oaspeți și să discute reguli noi pentru sat și regiune. 

Summitul Comunității Europene din 1 iunie e o șansă unică de a atrage atenția liderilor europeni asupra situației dificile în care ne aflăm și asupra planurilor de a ieși din impas. Deși Adunarea „Moldova Europeană” a fost un succes, cu președinta parlamentului UE pe scenă și cu zeci de mii de oameni scandând „Europa!” în PMAN, accesul în Uniunea Europeană nu e deloc un proces rapid și simplu. Parlamentele tuturor statelor ar urma să aprobe admiterea Moldovei în UE. Ca să votezi acceptarea cuiva în UE, nu trebuie doar să mergi să vezi ce-i cu acest candidat, trebuie să-ți informezi alegătorii din Belgia, Germania, Spania, Portugalia despre ce e Moldova și de ce e nevoie de ea în UE. E o muncă de neinvidiat, dar fără a obține acest rezultat nu ajungem unde ne-am propus.

Zeci de lideri europeni, sute de funcționari din cea mai mare și stabilă comunitate din lume vin săptămâna viitoare la Chișinău. Pentru asemenea evenimente e bine să fim pregătiți cu excelență.  Atitudinea noastră față de acești lideri va avea un impact asupra atitudinii cu care sunt tratați cetățenii Moldovei în fiecare stat european. 

Nu, asta nu înseamnă că trebuie să cădem în genunchi și să stăm cu capul plecat să nu deranjăm oaspeții. De exemplu, noi la ZdG vom urmări procesele, cheltuielile, interesele, ca să informăm despre asta comunitatea. Căci UE e despre adevăr, integritate, echitate și societăți active. Așa e la ei și noi trebuie să aducem aceleași norme la Chișinău și în fiecare sat. Nu doar de hram și nu doar de ochii oaspeților.