De departe se vede mai bine?
Anul 2021 urma să devină pentru R. Moldova, potrivit PAS, începutul marilor schimbări și primeniri, cu „oameni buni” la guvernare și „vremuri bune”, cu instituții „curate”, cu hoțimea la pușcărie, cu averile neprobate confiscate, fără corupție și corupți, cu o justiție echitabilă, cu fugarii dați în căutare internațională recuperați și judecați…
Mai pleacă un an de la noi. În câteva zile, 2021 își ridică bagajele și pleacă. Cu plinul? Cu deșertul? Noi cu ce rămânem, că asta contează, până la urmă, cel mai mult din acest rămas bun? Cum a fost (și ne-a fost) cu 2021, ce am reușit, ce nu, de ce, ce nu s-a împlinit din câte ne-am dorit să se împlinească și ce s-a întâmplat din ce nu ne-am dorit să se întâmple? Sunt întrebări pe final de an.
2021 nu a fost un an simplu. A fost un an electoral, cu tot ce rezultă din asta. Iar primul lucru care reiese e că 5-6 luni de după alegeri sunt prea puține, ca să poți face ordine în R. Moldova, după ce a fost furată și trădată 30 de ani la rând. Nu e numaidecât să fim avocații guvernării, ca să putem înțelege acest lucru, deși PAS a călcat strâmb de mai multe ori în aceste luni și și-a asumat, electoral, prea multe în raport cu cât poate duce de unul singur.
Anticipatele 2021, inițiate și câștigate de PAS, rămân evenimentul politic nr.1 al anului, catalogat în prezent de unii lideri de opinie și ca eveniment istoric special. Au existat toate premisele pentru aceste considerente, ținând cont că PAS și Maia Sandu sunt o premieră pentru R. Moldova, când dreapta proeuropeană câștiga cu vot majoritar alegerile, în fața stângii proruse. Ce-a fost, cunoaștem: o luptă politică la cuțite, plină de intrigi, jocuri de culise, speculații, recidive politice, cu frustrări și confruntări pe toată linia frontului electoral, atât acasă, cât și în diasporă. Mobilizarea electorală a fost una generală. Și pe dreapta, și pe stânga. Miza PAS pentru aceste alegeri era una fundamentală: debarcarea stângii socialiste de la guvernare și, odată cu asta, demontarea sistemului politico-oligarhic pe care aceștia îl slujeau – un sistem pro-trecut, antinațional, ipocrit și banditesc, străin R. Moldova, care, în 30 de ani, nu a făcut decât să se încarneze ca o boală grea și rea în trupul Moldovei.
A fost cea mai lungă (nedeclarată, ce-i drept) și turbulentă campanie electorală din câte au existat în R. Moldova de la 1990 încoace: startul campaniei (și asta a fost incitarea la duel a lui Igor Dodon și a socialiștilor de către Maia Sandu) s-a dat imediat după câștigarea prezidențialelor, pe 15 noiembrie 2020, când Sandu a declarat cu text deschis că primul pas spre demolarea sistemului a fost făcut, urmează pasul doi: parlamentarele anticipate și preluarea controlului asupra Parlamentului și Guvernului. Anul 2021 urma să devină pentru R. Moldova, potrivit PAS, începutul marilor schimbări și primeniri, cu „oameni buni” la guvernare și „vremuri bune”, cu instituții „curate”, cu hoțimea la pușcărie, cu averile neprobate confiscate, fără corupție și corupți, cu o justiție echitabilă, trai confortabil, bătrâneți asigurate…
PAS a fost foarte convingător și incitant în mesajele sale electorale și cele imediat postelectorale. Nu a fost la fel de concludent și în ceea ce trebuia să facă după. Corupția rămâne o problemă, după cum și era, justiția rămâne nereformată, marile dosare de corupție mucezesc în sertarele procuraturii, marii fugari dați în căutare internațională rămân în libertate, îmbogățiții pe căi ilicite rămân inviolabili, sărăcia perseverează, prețurile și tarifele cresc, dezamăgirile cresc și ele, speranța de viață descrește, exodul crește… Faptul că peste 15% din cetățenii moldoveni (fiecare al treilea, cu vârsta între 20 și 25 de ani) urmează să plece în următorii ani din Moldova nu sunt doar date statistice, ci și o replică la felul în care e guvernată R. Moldova. Or, „în jur de 25% dintre salariați au un salariu maxim de două ori mai mic (puțin peste 4000 de lei) decât salariul mediu pe economie”. Sau „Doamna Maia Sandu, vă rog frumos, ați promis pensie la lume, locuri de muncă, însă nimic nu se face… Motorina s-a scumpit, am rămas doar cu promisiunile…”. Și putem continua mult și bine, cu aceeași referire la PAS, pentru că tot ce se întâmplă azi în R. Moldova e, în primul rând, despre PAS. Fie că-i de bine sau de rău. Pentru că ei guvernează.
Există însă, cel puțin, două lucruri pentru care PAS merită și trebuie remarcat. Unu: curajul de a înfrunta împotrivirea mastodonților politicii moldovenești și a da curs anticipatelor (începutul demolării vechiului sistem mafioto-sovietic). Și doi: scoaterea R.Moldova din izolare internațională și relansarea la scară, ca niciodată, largă a parteneriatului cu Vestul, în urma anticipatelor. Ar fi poate aici cazul unui apropos: PAS prea repede și-a stricat relațiile cu foștii și posibil noii parteneri de cooperare pe interior. Conducerii PAS i-a scăpat (?!) faptul că pentru o guvernare reușită (în condițiile luptei cu un sistem îndoctrinat și corupt) ar avea nevoie de buni parteneri și parteneriate nu doar pe exterior, ci și pe interior. PAS mizează exclusiv pe prima variantă. Se teme oare PAS să guverneze în echipă? Chiar dacă lucrurile merg bine și chiar foarte bine în relația cu Vestul, deficitul de relații și izolarea pe interior nu face bine guvernării. Mai ales, în situația în care PAS este luat pe sus în sondaje, iar Dodon a pornit mobilizarea și se pregătește să se revanșeze.
Și, pe final, ceva mai optimist: R. Moldova a fost nominalizată de prestigioasa revistă „The Economist” pe lista candidaților la Premiul „țara anului”. Premiul este acordat anual țării care, peste an, și-a îmbunătățit cel mai mult imaginea. R. Moldova este menționată pentru faptul că este „una dintre cele mai sărace țări din Europa și a fost mult timp un centru pentru spălarea banilor din Rusia. Dar, la sfârșitul anului 2020, a ales-o președintă pe Maia Sandu, o luptătoare împotriva corupției, iar în 2021 a încredințat partidului ei controlul în Parlament”, notează The Economist. De departe se vede mai bine?
