De ce fuge Dodon de carantină?
În fiecare săptămână, Igor Dodon face acțiuni reprobabile. Nu-l putem opri, dar este evident că președintele R. Moldova, alergând zi de zi prin diferite localități, pe la oameni prin curți, prin case, pe la spitale, pe la președinți de raioane, fuge de fapt să se ascundă de altcineva sau de ceva.
Cât a fost carantina de lungă, Igor Dodon n-a stat o clipă: ba și-a scos familia la un respiro prin parcuri, când toți cetățenii erau blocați în case sau amendați, dacă ieșeau pentru nevoi vitale, ba ieșea cu explicații deplasate despre cât de neînsemnate sunt efectele coronavirusului. Dar cel mai straniu este un marș de mai multe zile pe la nonagenarii veterani ai celui de-al doilea război mondial, pe care îi vizitează prin raioane pe rând, fără mască, dar mai ales după ce a vizitat spitale sau locuri aglomerate, de unde e cel mai posibil să revii infectat.
În fiecare zi Igor Dodon face un maraton de postări pe rețelele sociale, în care se afișează cu multe poze cu vârstnici, copii, prin ogrăzi, prin arătură, pe la ferme, prin colective de muncă. În toate aceste postări el scrie că a fost, a vizitat, a dăruit. De ce sunt ineficiente sau chiar defectuoase aceste activități prezidențiale?
Puterea prezidențială este slab descrisă în legislație, atribuțiile fiind limitate la activități de birou, cum ar fi numirea judecătorilor, conferirea de ordine și medalii, acordarea cetățeniei, acreditarea și rechemarea ambasadorilor. Constituția nu spune nimic despre mersul prin arătură cu cortegiul prezidențial, nici despre umblatul cu pomeni politice pe la familii selectate conform criteriilor de partid. Ceea ce spune, însă, legislația este că președintele R.Moldova este garantul Constituției, adică garantul respectării drepturilor pentru toți cetățenii. Și iată aici, Igor Dodon are foarte multe de lucru, dar fuge de aceasta, ascuns în cortegiul prezidențial.
Președintele R.Moldova ar trebui să lupte cu încălcările privind drepturile omului, dar și cu cei care le încalcă, încurajând instituțiile să pedepsească vinovații. Dacă ar decide Igor Dodon să garanteze drepturile pentru toți cetățenii, ar reieși că trebuie să lupte cu corupția: începând cu organele de drept. De ce? Pentru că orice om, care consideră că i se încalcă un drept, ar trebui să poată merge în instanță să și-l apere. Dar în instanțele moldovenești nu are nimeni garanții că iese cu adevărul curat dintr-un proces. Și Igor Dodon, dacă ar fi vrut să rămână în istorie, se apuca să convingă să promoveze zilnic actul justiției corecte și statul de drept. Desigur că e clar de ce nu a făcut-o. O justiție independentă ar lucra împotriva politicienilor corupți, i-ar pedepsi, i-ar pune la pușcărie, ar dispune confiscarea averilor și returnarea mijloacelor furate din haznaua publică. Are nevoie Igor Dodon de așa o justiție? Este el însuși gata să compară în fața unei justiții independente ca să răspundă clar privind finanțările ilicite ale campaniilor sale electorale, ale vacanțelor sale, ale averilor, ale acțiunilor ”finanțate” de fundațiile soției sale sau ale partidului.
Omologa sa, Zuzana Caputova, președinta Slovaciei, a organizat miercuri o ședință cu șefii instituțiilor de drept și a purtat o discuție serioasă privind reforma procuraturii slovace. „Procuratura s-a schimbat foarte puțin în ultimii 20 de ani și cu toții putem fi de acord că forma sa actuală nu mai răspunde cerințelor timpului sau problemelor cu care ne confruntăm,” a declarat Caputova în public, față de managerii justiției slovace. Așteptam demult un astfel de mesaj de la președintele R.Moldova, urmat de acțiuni.
Dar Igor Dodon încă aleargă cu mașina prin arătură și duce bomboane unor copii sau medalii unor vârstnici aleși în secret. Face acțiuni de binefacere selectivă, ignorând restul cetățenilor. Apoi merge, selectiv, la posturile TV care îl laudă și dă interviuri care să-l ridice în slăvi. De parcă ar fi într-o carantină, într-o izolare de lumea reală și critică, de lumea pentru care este un garant de mucava.
