Ce vrea diaspora?

Au rămas doar 10 zile până la alegerile parlamentare anticipate, iar lucrurile în privința scrutinului nu sunt încă pe deplin așezate. Cert este că în această campanie electorală, R. Moldova a avut două probleme mari: candidații penali și diaspora marginalizată.

Pe de o parte, penalii din unele partide care, nefiind opriți la timp de către instanțe sub pragul participării la alegeri, s-au dezlănțuit în această electorală, devenind cei mai vocali, dar și cei mai dezgustători participanți la scrutin. Sper că în această vară au dat ultima lecție electoratului, din care reiese că de acești actori politici nu mai e nevoie în spațiul public, de regulă corupții nu doar fură, nu doar se eschivează de la justiție, dar sunt răutăcioși, nerușinați și agresivi. 

De cealaltă parte, în această campanie, a persistat problema votului diasporei. Numărul de secții de votare se tot trunchia începând cu CEC și terminând cu instanțele, de parcă era un concurs al penibilităților electorale. 

În final, R. Moldova va avea 150 secții de votare în 36 de țări, asta însemnând o situație mai bună decât la alegerile anterioare, dar încă destul de puține. Și, în paralel cu numărul insuficient de secții de votare, diverși politicieni și politruci au emis o cantitate mare de mesaje de ocară, adresate diasporei. 

Personal, am suferit mereu din cauza plecării oamenilor din R. Moldova. Da, știu că majoritatea au plecat din cauza că nu au mai putut trăi aici: lipsa locurilor de muncă, prea multe constrângeri, prea multe drepturi încălcate și prea puține șanse de schimbări în bine. Totuși, aveam această dorință egoistă, ca să rămână, să fim aici mai mulți, să luptăm mai mulți. Dar valul a fost (și este încă) de neoprit.

Totuși, de ceva timp am o satisfacție enormă legată de diasporă. Chiar dacă au plecat și majoritatea nu mai au de gând să se întoarcă, chiar dacă au reușit acolo să își rezolve problemele pe care le aveau aici, chiar dacă au case bune, și locuri interesante de muncă și poate nu mai simt în ce fierb cei de acasă, ei fac un mare bine Moldovei. Iată că această diasporă, care locuiește în condiții decente, cu salarii decente iese din zona de confort în ziua alegerilor și face zeci și sute de kilometri, stau în ploaie, în ninsoare, în soare, stau la cozi interminabile ore în șir, își sacrifică timpul liber, cheltuie bani ca să ajungă la secții de votare care deseori sunt amplasate în alte regiuni sau chiar în alte țări. 

Desigur, politicienii care nu sunt votați de acești membri ai diasporei au mereu întrebarea critică pe buze: de ce decid acești oameni să cheltuie bani, timp, să suporte atâta disconfort pentru a vota un partid care e în Moldova, unde ei nu mai trăiesc demult și probabil nu vor mai trăi? 

Îmi amintesc de începutul anilor 2000, când migrația devenise un fenomen devastator, dar nerecunoscut de autorități. Oamenii plecau noaptea, pe ascuns, ilegal, cu acte false, ascunși în portbagaje, legați sub vagoane, făcuți sul în covoare, ghemuiți în remorci cu mărfuri, trecând râuri înot, riscându-și viețile, sănătatea și viitorul, fiind mușcați de șerpi, fugăriți de animale sălbatice și de patrule umane, murind de sete și de disperare și supraviețuind doar datorită unui mare vis – să ajungă să trăiască omenește într-un stat normal. Majoritatea dintre ei plăteau prețuri enorme traficanților. Moldova vuia de istorii despre comerț cu acte, cu migranți, iar autoritățile tăceau, politicienii simulau că problema nu există. Pentru că mulți demnitari erau parte din business, fiind implicați la poliție, la vămi, la Guvern, la Parlament, în activități de acoperire a acestor crime, beneficiind financiar. 

Acesta e răspunsul diasporei dat unei clase politice anume. Ei au prins o ură profundă pe demnitarii care le-au privit tragedia și nu au făcut nimic, decât să-și primească solda din comerțul cu oameni. Politicienii de atunci nu vor mai fi acceptați niciodată de către diasporenii de acum. Și simt că diaspora va lupta până la capăt, în fiecare campanie electorală, pe frig, pe ploaie, pe vânt, parcurgând distanțe și traversând hotare. Ei vor contribui la eliminarea unei clase politice corupte, și asta va fi răsplata pentru chinul plecării lor și răsplata pentru chinul celor rămași.