De la sacrificiile pentru copil la singurătatea din azil: povestea unei femei de 75 de ani, ajunsă într-un scaun cu rotile

După o viață de muncă și sacrificii pentru a-și crește copilul, o femeie de 75 de ani se află într-un centru de plasament, imobilizată într-un scaun cu rotile și fără sprijinul familiei. Nemulțumită de condițiile de trai și de modul în care îi sunt soluționate sesizările, femeia reclamă presupuse nereguli și lipsa de reacție a instituțiilor. Conducerea centrului confirmă că femeia se află în instituție și oferă punctul său de vedere asupra situației.

„Nu mai pot respira de atâta corupție”

A muncit în mai multe locuri pentru a-și crește singură copilul. Și-a dorit și a reușit să-i ofere sănătate, o educație bună și un viitor sigur. Astăzi, la 75 de ani, femeia își trăiește zilele într-un scaun cu rotile, într-un centru de plasament pentru persoane vârstnice și persoane cu dizabilități.

Nemulțumită de condițiile în care trăiește și de felul în care autoritățile răspund sesizărilor sale, femeia a contactat redacția Ziarului de Gardă. Aceasta afirmă că a adresat mai multe plângeri instituțiilor competente, însă problemele semnalate de ea nu sunt soluționate.

„E coruptă toată societatea noastră. Eu nu mai pot respira de atâta corupție. Am scrisori adresate diferitor instituții, dar nimic nu se schimbă, nimic nu se rezolvă. Poliția, CNA nu-și fac treaba. Chiar azi am primit un răspuns la o plângere în care mi se spune că nu au fost identificate probleme”, a declarat femeia.

Printre situațiile reclamate se numără și un incident în care, potrivit spuselor sale, o asistentă medicală ar fi venit la serviciu în stare de ebrietate și ar fi încercat să administreze tratamente beneficiarilor centrului. Femeia susține că a sesizat și lipsa unor produse de primă necesitate, inclusiv scutece, dar afirmă că demersurile sale nu au fost luate în seamă. 

„Le-am dat 100 de euro”

Femeia povestește că într-o zi de sâmbătă și-a opărit cu ceai piciorul, deja afectat de o traumă. Întrucât avea nevoie de ajutor, a solicitat serviciul de urgență cu plată.

„Le-am dat 100 de euro, e tot ce aveam la suflet. Venise cu mâinile murdare, lucrau fără mănuși sterile și mi-au introdus o infecție în organism, dar cui să-i spui?” afirmă aceasta.

Vârstnica spune că problemele de sănătate s-au agravat după ce a căzut pe podeaua de beton a unei camere de hotel din Chișinău, unde se cazase după ce a fost alungată din locuința de peste hotare a fiicei sale. În urma căderii, a avut nevoie de operații la picior și de tratament pentru spate.

În prezent, se deplasează într-un scaun cu rotile, iar medicii i-ar fi spus că peste aproximativ doi ani ar putea avea șansa de a merge din nou, cu ajutorul cârjelor.

Neînțelegeri cu fiica

Femeia afirmă că a ajuns să trăiască singură în urma unor conflicte cu fiica sa, stabilită peste hotare. Potrivit acesteia, relația dintre ele s-a deteriorat după ce i-ar fi oferit fiicei o procură generală pentru gestionarea unor chestiuni personale și patrimoniale.

„Acum ea vrea să-i fac procură generală, ca și cum ar fi tutorele meu, dar eu nu accept, deoarece i-am făcut o astfel de procură în R. Moldova, iar ea, în aceeași zi, a vândut locuința mea și eu am rămas pe drumuri”, povestește vârstnica, amintindu-și cum, după ce a semnat procura, ar fi fost lăsată singură într-o cafenea din Chișinău și îndemnată să-și găsească un loc de trai. „Abia atunci am înțeles că am rămas pe drumuri”, spune aceasta.

Femeia mai susține că după vânzarea locuinței i-ar fi cerut fiicei să-i asigure măcar o cameră în care să poată locui, însă ea ar fi refuzat. Ulterior, a ajuns pentru o perioadă în străinătate, la fiica sa, dar spune că relația dintre ele a rămas tensionată.

În prezent, femeia afirmă că nu dorește să-i ofere o nouă procură generală fiicei sale. Ea bănuiește că solicitarea ar putea ascunde alte interese.

Interlocutoarea noastră a refuzat să ne ofere datele de contact ale fiicei, motivând că o eventuală discuție cu ea ar putea agrava conflictul dintre ele. Totodată, a solicitat păstrarea confidențială a identității, pentru ca fiica ei să nu afle unde este cazată.

Nemulțumită de hrană și de condițiile de trai

Pe lângă problemele familiale și medicale, femeia reclamă și condițiile din centrul de plasament. Ea afirmă că nu primește întotdeauna lenjeria potrivită, pe care consideră că are dreptul să o primească, și că mâncarea servită nu corespunde nevoilor sale.

„Eu, la ai mei 75 de ani, nu pot mânca așa ceva”, spune aceasta, adăugând că a sesizat în repetate rânduri problemele care o nemulțumesc.

Ea afirmă că nu mai are încredere în cei din jur, mai ales după ce a fost abandonată, inclusiv de propriul copil.

„De mine, că mă aflu aici, nu știe nimeni. Mă ascund de toți, pentru că nu mai am încredere în nimeni după ce am fost trădată de propriul copil”, declară aceasta.

Conducerea centrului: femeia se află la noi în regim de plasament

Contactat de Ziarul de Gardă, directorul centrului de plasament în care se află femeia a confirmat că aceasta a fost plasată în instituție în luna august, inițial în cadrul serviciului de plasament de urgență.

Potrivit directorului, plasamentul de urgență presupune cazare pentru o perioadă de trei luni, timp în care trebuie identificată o soluție pentru persoana aflată în dificultate, fie prin găsirea unei locuințe, fie prin implicarea rudelor sau a altor persoane apropiate. Directorul susține că după expirarea perioadei de plasament de urgență femeia a rămas în instituție pe un termen nelimitat.

„Ea nu discută cu nimeni. A scris în toate instanțele. Cu referire la asistenta care ar fi fost în stare de ebrietate, vă spun cu mâna pe inimă că acea angajată, fiind pacientă oncologică, venise la serviciu după o cură de chimioterapie. Sigur, nu se simțea bine, iar doamna a crezut că era beată”, a declarat acesta. Cât despre nemulțumirile referitoare la hrană, lenjerie și alte condiții de trai, directorul afirmă că instituția trebuie să gestioneze nevoile unui număr mare de beneficiari, dintre care mulți sunt imobilizați la pat.

„Aici avem 184 de beneficiari. Circa 108 persoane sunt țintuite la pat. Suntem 127 de angajați, dar nu toți se ocupă de pacienți. Sunt bucătărese, grădinari, portari… Nu e simplu”, a explicat acesta.

Fără pensie și indemnizație socială

Un alt motiv de nemulțumire pentru femeie este lipsa veniturilor. Potrivit directorului centrului, aceasta nu are o pensie, deoarece nu ar întruni stagiul de cotizare necesar. Anterior, vârstnica beneficia de o alocație socială de peste o mie de lei.

Potrivit directorului, plata alocației a fost suspendată după plasarea acesteia la întreținerea statului, invocând reglementările aplicabile în astfel de situații. Femeia însă ar fi nemulțumită de această situație.

Ea ne-a spus că ar scrie o carte, că multora le-ar fi de învățătură viața ei. Cartea ar fi despre dedicarea părinților, despre dificultățile cu care se poate confrunta o persoană vârstnică cu dizabilități și fără sprijinul copiilor, despre accesul la îngrijire, asigurarea unui venit, condițiile de trai și relația cu instituțiile statului. Ce ar putea rezolva o astfel de carte în situația în care protagonista acestor rânduri are nevoie acum să-și recapete siguranța, încrederea și un loc pe care să-l poată numi acasă?