Principală  —  Ediţia PRINT  —  Ştiri vechi   —   Şcolile cu predare în limba…

Şcolile cu predare în limba română din Transnistria – apel la comunitatea internaţională

Ambasadorilor statelor membre ale OSCE acreditaţi în Republica Moldova, Reprezentantului Special al Preşedinţiei irlandeze a OSCE pentru conflictul transnistrean, Înaltului Comisar pentru Minorităţi al OSCE, Misiunii OSCE în Republica Moldova, Secretarului General al OSCE, Guvernului Republicii Moldova, Biroului pentru Reintegrare

Excelenţele voastre,

Cu un an în urmă, Asociaţia “Lumina” a Pedagogilor din regiunea transnistreană a Republicii Moldova a informat Domniile Voastre în legătură cu situaţia din regiunea transnistreană şi, mai ales, cu problemele grave de încălcare a Drepturilor Omului, în general, dar şi în şcolile cu predare în limba română. De asemenea, v-am adresat rugămintea de a interveni pentru a salva viitorul copiilor şi al cadrelor didactice din liceele şi gimnaziile cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, care funcţionează conform Curriculumului Ministerului Educaţiei de la Chişinău.

În această perioadă, în Europa şi în lume s-au produs mai multe evenimente importante, inclusiv venirea la putere a unor noi forţe politice. Acelaşi lucru s-a produs şi în regiunea transnistreană, unde locuim noi.

Am avut mari speranţe că venirea la putere, la 25 decembrie 2011, a unei echipe de oameni tineri, în frunte cu Evghenii Şevciuc, care ar fi trebuit să aibă o gândire îndreptată spre democratizare şi modernizarea societăţii, acţiuni prin care s-ar bucura de drepturi egale toţi cetăţenii din această zonă şi cuvântul băştinaşilor ar fi auzit şi luat în considerare, va conduce la îmbunătăţirea situaţiei şcolilor cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană.

În timpul campaniei electorale, la diferite întâlniri cu alegătorii românofoni din regiunea transnistreană (concentraţi în raioanele Grigoropol şi Dubăsari, unde procentajul în favoarea lui E. Şevciuc a fost considerabil), Evghenii Şevciuc a promis că problema şcolilor cu predare în grafie latină va fi rezolvată şi atitudinea va fi una pozitivă faţă de cetăţenii Republicii Moldova din regiunea transnistreană. Însă, până în prezent nu s-au înregistrat progrese în acest sens. Dimpotrivă, la întâlnirea dintre Knut Vollebaek, Înaltul Comisar al OSCE pentru problemele minorităţilor naţionale şi Nina Ştanski, aşa-zisul ministru de externe al regiunii transnistrene (Tiraspol, 15 martie 2012), doamna Ştanski a îndrăznit să se pronunţe nepoliticos faţă de cele opt şcoli cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană, aducând prin modul în care s-a exprimat, care nu corespunde adevărului, ofense profesorilor, elevilor şi părinţilor lor. Este adevărat că numărul elevilor din cele opt şcoli scade, însă acesta este un fenomen general, sesizat la nivelul tuturor şcolilor din regiunea transnistreană.

În contextul menţionat, doamna Ştanski nu a precizat motivele care au condus la scăderea numărului de elevi din şcolile cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană, situaţie cauzată de politica de deznaţionalizare a populaţiei băştinaşe, promovată intenţionat de liderii separatişti în frunte cu Igor Smirnov şi, din păcate, continuată şi de actualii lideri.

Suntem îngrijoraţi, deoarece problema ce ţine de dreptul la studiu al populaţiei băştinaşe, dar şi exprimarea în limba maternă la orice nivel, inclusiv libera exprimare de care suntem lipsiţi pe parcursul anilor, este tratată în continuare de către liderii noi de la Tiraspol cu aceeaşi ignoranţă şi dispreţ ca şi în trecut. În acest sens, noi nu vedem nicio diferenţă, nicio schimbare în bine, promisă în campania electorală.

În teritoriul ocupat continuă, prin forţă, de mai bine de 20 de ani, să fie promovate aceleaşi idei şovine proruse, la toate nivelurile este utilizată numai limba rusă, continuă ura faţă de băştinaşi şi de limba lor. La toate sărbătorile organizate de autorităţile separatiste, în mod constant, sunt promovate ideile antiştiinţifice elaborate, în trecut, în laboratoarele KGB-lui sovietic şi susţinute în continuare de Moscova democratică actuală, demonstrând că civilizaţia în raioanele de est ale Republicii Moldova ar fi început odată cu cucerirea („eliberarea”) acestui teritoriu de către Rusia ţaristă.

Dovezile savanţilor europeni, inclusiv ale unor reprezentanţi ai mediului academic rus din secolele XIX şi XX, despre originea latină a băştinaşilor şi denumirea corectă – română – a limbii lor, sunt ignorate cu desăvârşire de către politicieni.

Cu regret, încă o dată, se demonstrează că prin aceste acţiuni, cei care astăzi sunt la putere la Tiraspol, ca şi predecesorii lor, nu sunt de sine stătători în luarea de decizii în problemele cheie, fiind total dependenţi economic şi financiar de Rusia, şi continuă, la fel, să promoveze politica prorusă. Iar poziţia reală a Rusiei faţă de problema transnistreană rămâne neschimbată. Rusia doreşte cu orice preţ să-şi menţină influenţa nu numai asupra Transnistriei, dar şi asupra întregii Republici Moldova.

Am salutat cu mult optimism reluarea reuniunilor formale în formatul de negociere 5+2, întâlnirile permanente care au loc între Vlad Filat, prim-ministru al Republicii Moldova şi liderul transnistrean Evghenii Şevciuc, reluarea circulaţiei trenurilor prin segmentul transnistrean. Am sperat că primele măsuri vor fi direcţionate către folosul copiilor şi că şcolile cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană vor funcţiona normal începând cu 1 septembrie 2012. Însă nu au fost înregistrate schimbări privind normalizarea situaţiei. Constatăm, cu regret, că speranţele noastre se spulberă încet-încet.

În adresarea precedentă către Domniile Voastre, reprezentanţii celor mai democratice şi influente puteri europene şi mondiale, am avut mari speranţe că veţi putea convinge pe unul din membrii importanţi ai OSCE – Rusia – să-şi respecte angajamentele luate anterior faţă de această importantă organizaţie internaţională, să-şi retragă armata şi armamentul din segmentul transnistrean, care este parte componentă a statului suveran şi independent Republica Moldova, să înceteze lupta cu cea mai nevinovată categorie de cetăţeni – copiii, să înceteze să se implice în treburile interne ale acestei ţări, să înceteze să susţină financiar regimul separatist de la Tiraspol.

Suntem siguri că fără implicarea directă sau indirectă a Rusiei, problema şcolilor menţionate mai jos, în particular, şi în general problema procesului educaţional în toate şcolile din zona transnistreană, unde învaţă băştinaşii, ar fi fost rezolvată demult.

Însă noi suntem nevoiţi, din nou, cu toată responsabilitatea, să declarăm că situaţia celor 8 instituţii de învăţământ, care activează în regiunea transnistreană în baza grafiei latine şi a Curriculumului Ministerului Educaţiei de la Chişinău rămâne neschimbată şi neclară. Instituţiile de învăţământ afectate sunt: Liceul Teoretic „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din or. Grigoriopol (director – Eleonora Cercavschi), Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din or. Bender (director – Maria Roibu), Liceul Teoretic „Evrica” din or. Râbniţa (director – Eugenia Halus), Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din or. Tiraspol (director – Ion Iovcev), Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din or. Dubăsari (director – Ion Popşoi), gimnaziul-internat pentru copii orfani din or. Bender (director – Maria Ungureanu), gimnaziul din satul Corjova (director – Constantin Sucitu) şi gimnaziul din satul Roghi, raionul Dubăsari (director – Nadejda Ghidirimschi). Problemele tuturor liceelor şi gimnaziilor nominalizate au rămas aceleaşi, iar viaţa noastră nu a devenit cu nimic mai uşoară.

Mai mult decât atât, autorităţile de facto de la Tiraspol au făcut tot posibilul ca Liceul Teoretic „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din or. Grigoriopol să nu funcţioneze în anul de studiu 2011-2012. Începând cu 1 septembrie 2011, pe parcursul a trei săptămâni, elevii şi profesorii au fost supuşi intimidărilor. Persoane în uniforme de grăniceri şi miliţieni transnistreni de la “postul vamal” instalat la intrarea în satul Doroţcaia, care nu se prezentau, având doar prinse în piept nişte ecusoane cu nr. 45, 220, 114, 245, 112 etc. blocau zilnic trecerea autocarelor cu elevi. Elevii şi profesorii erau reţinuţi şi supuşi persecuţiilor timp de o oră şi mai mult. În urma mai multor sesizări către autorităţi, comunitatea internaţională şi opinia publică, aceste grave încălcări au încetat.

Ne îngrijorează faptul că de 11 ani acest liceu este nevoit să activeze în exil, în satul Doroţcaia, raionul Dubăsari. Zilnic, elevii şi profesorii, cu patru autocare închiriate, obligaţi de situaţie, se deplasează în orele de după-amiază, trecând prin postul menţionat mai sus.

În luna aprilie 2012, administraţia liceului „Ştefan cel Mare şi Sfânt” şi Comitetul Părintesc au depus la administraţia publică locală din oraşul Grigoropol o nouă cerere, prin care au solicitat să fie pusă la dispoziţie o clădire pentru a avea posibilitatea de a desfăşura activitatea didactică în oraşul natal, dar până în prezent cererea nu a fost satisfăcută. Se găsesc diferite motive pentru a ne refuza. Şi asta în timp ce clădirea solicitată este în paragină.

Cea mai stringentă şi primordială rămâne problema asigurării spaţiului pentru desfăşurarea activităţii didactice de către instituţiile noastre de învăţământ. Un pas concret în vederea reglementării conflictului transnistrean ar fi reîntoarcerea Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” în or. Dubăsari şi a Liceului Teoretic „Ştefan cel Mare şi Sfânt” în or. Grigoriopol, restituirea clădirii sechestrate a Liceului Teoretic “Evrica” din or. Râbniţa şi crearea condiţiilor adecvate pentru activitatea didactică în toate instituţiile nominalizate.

În contextul celor expuse, solicităm organismelor internaţionale să se implice mai activ în apărarea Drepturilor Omului în regiunea transnistreană, în apărarea dreptului la instruire al copiilor în limba română, pentru a înlătura discriminarea la care sunt supuşi. Solicităm ca acestora să li se asigure accesul la toate treptele de instruire şi educaţie fără nicio discriminare, părinţii şi copii să aibă dreptul prioritar de a alege tipul şcolii, limbii şi grafiei de instruire. Totodată, solicităm să fie stopate atacurile psihologice ale „administraţiei” de la Tiraspol asupra elevilor şi pedagogilor instituţiilor nominalizate, precum şi asupra tuturor cetăţenilor din zonă, care au alte viziuni decât cele oficiale, propagate de autorităţile separatiste.

Solicităm ca toţi participanţii în procesul de negociere pentru soluţionarea conflictului transnistrean să ţină cont, în primul rând, de respectarea Drepturilor Omului în regiunea transnistreană, parte componentă a Republicii Moldova, stat care este recunoscut pe plan internaţional.

Ar fi corect ca politicienii de pe ambele maluri ale Nistrului, prin fapte concrete şi nu numai în cuvinte, să demonstreze grija egală faţă de toţi locuitorii de aici şi, nu în ultimul rând, de viitorul tinerei generaţii indiferent de origine sau limba pe care o vorbeşte. Aceasta ar aduce liniştea în sufletele oamenilor şi încrederea în ziua de mâine.

Excelenţele voastre, vă rog să primiţi respectul şi asigurările înaltei noastre consideraţiuni.

Eleonora Cercavschi, Preşedintele Asociaţiei “Lumina” a Pedagogilor transnistreni din Republica Moldova