„Antidiscriminare în R. Moldova există doar pe hârtie”
Persoanele cu dizabilităţi intelectuale din R. Moldova continuă să fie lipsite de drepturi. Acestea sunt discriminate în instituţiile de învăţământ şi în cele medicale. Ele nu sunt angajate în câmpul muncii, fiind lăsate în voia sorţii.
Eugen, 22 de ani, are dizabilitate mintală. Tânărul a frecventat şcoala alături de alţi copii, însă în clasa a VII-a, au început să se manifeste simptomele maladiei. „Copiii mă luau în râs, mă arătau cu degetul şi nu puteam să învăţ în şcoală obişnuită”, relatează Eugen. Spune că ar fi avut o reuşită înaltă dacă cei din jur ar fi fost mai indulgenţi. „Materialul era uşor, însă colectivul nu mă accepta şi era greu să înveţi într-un astfel de colectiv”, continuă el.
„Sunt oleacă diferit de alţii…”
A fost nevoit să renunţe la studii. „Practic, ne-au obligat s-o facem, spuneau că este o persoană incomodă şi că trebuie să facem studii la domiciliu. Am comis atunci marea greşeală să accept, pentru că acasă nu venea nimeni. Trebuia să mergi să-i rogi şi, pe urmă, să le mulţumeşti”, spune Lilia Popovici, mama tânărului. „Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi prevede că toţi copiii au dreptul la educaţie, iar statul este obligat să asigure mediul incluziv pentru toţi copiii, ca aceştia să aibă parte de o educaţie de bună calitate”, afirmă Xenia Siminciuc, consultant pentru promovarea diversităţii, Oficiul ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR). Conform datelor oficiale, în R. Moldova sunt peste 15.000 de copii cu dizabilităţi. Majoritatea lor necesită un suport sporit în procesul de educaţie. „Aceşti copii au abilităţi depline, care trebuie dezvoltate cu suport calitativ din partea profesorilor”, susţine Xenia Siminciuc.
Într-un final, Eugen a fost acceptat într-un liceu privat, unde s-a bucurat de susţinerea administraţiei, a profesorilor, dar şi a colegilor. Ulterior, a terminat şi o şcoală profesională, însă nu are diplomă. „Nu a obţinut o profesie, pentru că nu a fost făcută o acomodare rezonabilă. El a trecut materia, dar nu s-a acordat atenţia cuvenită maladiei date. Aici colectivul a fost atent, însă acest fapt a fost insuficient. Aşa cum o persoană cu o dizabilitate fizică are nevoie de rampă ca să poată urca, la fel şi o persoană cu dizabilitate mintală are nevoie de un suport mărit în ceea ce priveşte acumularea cunoştinţelor. Aici e vorba de o persoană care să-l ajute, să-l îndrume să ia decizii, dar, totodată, să fie adaptată şi curricula. R. Moldova mai are mult de lucrat la acest capitol”, punctează Lilia Popovici. Din 2011 până în prezent, 4495 de copii au fost integraţi în instituţii de cultură generală, dintre care 1321 – în grădiniţe.
O altă problemă constă în faptul că Eugen nu se poate angaja în câmpul muncii. „Nimeni nu mă ia cu aşa grad de dizabilitate. Sunt oleacă diferit de alţii”, spune tânărul. Pe de altă parte, mama sa susţine că el ar fi capabil să îndeplinească anumite însărcinări dacă ar fi supravegheat. „Ar putea fi de folos societăţii, însă trebuie să i se dea această şansă. Eu cred în fiul meu, dar nu şi societatea noastră”, remarcă Lilia Popovici. Eugen a făcut practica la o întreprindere, lucrând în depozit, însă nu pentru mult timp. „El nu urmăreşte ora. Poate să iasă şi să revină după o oră. Dacă ar fi o persoană care să-i indice că trebuie să revină, ar face-o. În plus, dacă pe ceilalţi oameni îi plăteşti cu 3000 de lei, lui poţi să-i plăteşti 1000 de lei şi te-ar costa chiar mai ieftin. Aşa e în Italia. Noi încă nu am ajuns la acest nivel”, spune femeia cu tristeţe. „Antidiscriminare în R. Moldova există doar pe hârtie”, punctează mama tânărului.
„Am votat… am aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi”
Astăzi, persoanele cu dizabilităţi mintale îşi pot exercita dreptul la vot. „Până recent, persoanele cu deficienţe mintale nu puteau să meargă la vot, fiind restricţionate în acest drept prin Codul Electoral. Recent, Parlamentul a votat o nouă lege, prin care şi persoanelor cu deficienţe mintale li se recunoaşte dreptul de a participa la vot”, remarcă Alina Grigoraş, consultant OHCHR. Proiectul de modificare a legislaţiei a fost aprobat de Parlament pe 7 mai 2015, în a doua lectură, cu votul a 64 de deputaţi. Astfel, Eugen a avut posibilitatea să voteze. „Am votat şi am simţit că am aceleaşi posibilităţi şi drepturi ca şi ceilalţi. Eu m-am pregătit serios pentru aceasta, pentru că este un pas important”, ni se destăinuie tânărul.
Dreptul la vot este doar un mic pas în întâmpinarea persoanelor cu dizabilităţi mintale. În prezent, conform Codului Civil al R. Moldova, persoanele cu deficienţe mintale pot fi lipsite de capacitatea de exerciţiu, respectiv, de dreptul lor fundamental – de a lua decizii. „Se vehiculează că adoptarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi a fost necesară pentru a recunoaşte că ele au dreptul de a lua decizii independente şi că deciziile lor trebuie respectate”, susţine Alina Grigoraş. Dacă persoana este declarată inaptă mintal, toate deciziile pe viitor vor fi luate de către tutorele acesteia. „El decide dacă îţi dă voie sau nu să-ţi întemeiezi o familie, să-ţi gestionezi salariul sau pensia. Tutorele va lua toate deciziile în domeniul sănătăţii, inclusiv dacă să te plaseze într-o instituţie psihiatrică”, explică problema consultantul OHCHR.
Abolirea tutelei
Astfel, în prezent se luptă pentru abolirea instituţie tutelei. „Reforma pentru care pledăm este ca persoanele cu dizabilităţi să aibă mecanisme de sprijin, pentru că fiecare dintre noi are nevoie de sprijinul unui specialist atunci când ia o decizie. La fel este şi în cazul persoanelor cu deficienţe mintale. Aceste mecanisme trebuie recunoscute legislativ, pentru ca atunci când persoana ia o decizie, să o poată implementa”, continuă Alina Grigoraş.
„Majoritatea persoanelor cu dizabilităţi, în special intelectuale, când ajung la 18 ani, sunt lipsite de capacitate juridică. Această măsură, însă, le lipseşte de toate drepturile lor. De multe ori, persoana este lipsită de capacitate juridică şi, în loc să rămână acasă să locuiască alături de tutore, este instituţionalizată, plasată într-o instituţie rezidenţială. Acest fapt contravine legii, pentru că legea spune că tutorele trebuie să locuiască împreună cu tutelatul şi să aibă grijă de el. Li se încalcă şi alte drepturi: de a moşteni o proprietate, dreptul la muncă, la studii, la crearea unei familii”, afirmă Cornelia Adeola, consultant naţional în domeniul Nediscriminării şi Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi.
„Sunt fericită că s-a făcut dreptate”
Persoanele cu deficienţe mintale nu sunt doar lipsite de dreptul de a lua decizii, dar şi de posibilitatea de a se apăra, de a avea parte de un proces echidistant. Până în prezent, persoanele care sunt lipsite de capacitatea lor de exerciţiu nu se pot adresa independent în instanţa de judecată. Practic, cererea lor este scoasă de pe rol. Elena Voronina este prima persoană din R. Moldova care şi-a redobândit capacitatea juridică prin intermediul unei proceduri judecătoreşti. Pe 17 aprilie 2015, aceasta a făcut expertiză psihiatrică repetată.
Anterior, ZdG a scris despre cazul Elenei Voronina, 69 de ani, care a fost declarată inaptă mintal încă în 2007. Fiica acesteia s-a adresat în instanţa de judecată cu cererea ca mama ei să fie declarată inaptă mintal. Elena susţine că aceasta a făcut pasul respectiv pentru a deveni singura proprietară a apartamentului. În toţi aceşti ani, femeia a tot încercat să demonstreze contrariul, fără să-şi piardă speranţa că dreptatea va triumfa. „Sunt fericită că, în sfârşit, s-a făcut dreptate şi pentru mine, însă nu ştiu dacă pot spune că eram cumva prea exaltată când am auzit decizia instanţei de judecată. Era ceva logic. Alogică a fost decizia din 2007, când un om sănătos mintal a fost declarat bolnav”, spune Elena Voronina.
Drepturile persoanelor cu dizabilităţi: progrese şi regrese
Parteneriatul Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi a lansat, pe 31 iulie 2015, un raport de evaluare cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi mintale în R. Moldova. Raportul constituie rezultatul unei activităţi de cercetare de peste trei ani a Oficiului Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) şi a Centrului de Advocacy în domeniul Dizabilităţii Mintale (MDAC) cu sediul la Budapesta. Raportul se axează pe trei drepturi prevăzute în Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (CDPD): dreptul la educaţie incluzivă, dreptul la capacitate juridică şi dreptul de a trăi independent în comunitate. R. Moldova a ratificat CDPD în 2010.
„Scopul acestui raport este de a oferi o evaluare a drepturilor omului din anumite domenii-cheie ale politicii, legislaţiei şi practicii în R. Moldova, o analiză a reformelor fundamentale, precum şi de a stimula îmbunătăţirea tratamentului persoanelor cu dizabilităţi mintale sau intelectuale”, susţine Claude Cahn, consilierul ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR). R. Moldova a înregistrat progrese semnificative în promovarea drepturilor copiilor şi adulţilor cu dizabilităţi din ţară, dar multe persoane continuă să fie private de sprijinul necesar pentru a fi pe deplin incluse în societatea moldovenească. S-au înregistrat motive serioase de îngrijorare generate de legislaţia, politicile şi practicile care permit ca persoanele să fie private de capacitatea lor juridică, să fie supuse intervenţiilor forţate şi/sau plasate în instituţii, în timp ce copiilor cu dizabilităţi li se încalcă dreptul la educaţie incluzivă.
