Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   „Poeme ţesute cu dor” -…

„Poeme ţesute cu dor” – expoziţia covoarelor tradiţionale „culese” de Ecaterina Popescu

Ecaterina Popescu a promovat valorile naţionale prin covoarele tradiţionale ţesute de mâinile dibace ale mamelor şi bunicilor noastre. „Amintirea trecutului nostru şi valorile culturale se păstrează în obiectele pe care le creăm cu propriile mâini”, susţine meşteriţa. Covoarele păstrate de meşteriţă vor fi prezentate publicului larg la 11 februarie, la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău, unde va avea loc inaugurarea expoziţiei cu genericul „Poeme ţesute cu dor”. „Evenimentul este menit să împărtăşească tainele culorilor naturale ale covorului nostru tradiţional, care sunt importante valori netrecătoare”, susţin organizatorii evenimentului. Expoziţia va fi deschisă până pe data de 30 martie 2016.

Ecaterina Popescu, pe parcursul anilor, s-a implicat în diverse proiecte şi activităţi de voluntariat, fiind şi membră a Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova de la fondarea organizaţiei (1993). În anul 2000 a creat Organizaţia Obştească „Femeia Rurală”, scopul căreia este de a revalorifica şi promova meşteşugurile populare ca oportunitate economică în localităţile rurale. Totodată, Ecaterina este membră a Consiliului Uniunii Meşterilor Populari din Moldova şi România.

„Aproape în fiecare a doua casă din sat se ţeseau covoare”

Ecaterina Popescu s-a născut pe data de 4 aprilie 1954 în satul Clişova Nouă, raionul Orhei. Încă de mic copil a stat lângă războiul din casă, ajutându-şi mama şi bunica la ţesut covoare.

„Am preluat aceste îndeletniciri de la părinţi. De când mă ţin minte aveam războiul acasă, la care stăteam de la o vârstă fragedă. Îmi plăcea să-mi vâr mâinile între fire şi să trag de aţe. Ţesutul era o joacă care la sfârşit căpăta nişte ornamente interesante. Îmi aduc aminte că, aproape în fiecare a doua casă din satul meu se ţeseau covoare. Femeile ţeseau iarna, la lampă, povestindu-ne tot felul de istorii din viaţa lor…”, îşi aminteşte Ecaterina Popescu.

Meşterul popular promovează tradiţiile strămoşeşti prin covoarele ţesute de ea, dar şi de străbunicile noastre.

554-coasereTainele covoarelor ţesute la război

Ecaterina Popescu a studiat la Şcoala Pedagogică din oraşul Orhei, iar mai târziu la Institutul Pedagogic de Stat din Bălţi. A activat în calitate de profesoară de clasele primare, şefă a grădiniţei din satul Clişova Nouă, primară a satului Clişova Nouă, director al Centrului Educaţional la şcoala primară din satul Fedoreuca, iar în anul 2013 a înfiinţat Centrul de Meşteşuguri „Artă Rustică” din satul Clişova Nouă, raionul Orhei. „Am înţeles că tradiţiile noastre vor putea fi păstrate doar dacă le vor cunoaşte tinerele generaţii”, explică Ecaterina.

De aceea, în urmă cu trei ani, ea şi-a transformat atelierul într-un centru de instruire în domeniul meşteşugurilor populare pentru copii şi adulţi, unde covoarele sunt ţesute cu aţe colorate cu vopsele naturale, extrase din coajă de ceapă, frunze de nuc, mintă, urzică etc. „Vopselele naturale, extrase din frunze şi flori, folosite pe materiale textile naturale, conferă o eleganţă, o frumuseţe şi o naturaleţe ce ne apropie chiar şi sufleteşte mult mai mult de natură. Cu puţin timp şi răbdare, putem să realizăm lucruri deosebite, mai ales că plantele ne sunt la îndemână. Trebuie să deschidem larg ochii şi să înţelegem bogăţia Moldovei, care are un număr atât de mare de plante tinctoriale, care au dat covoarelor vechi nuanţe cromatice calde, pastelate”, povesteşte cu fascinaţie meşteriţa.

Cu toate acestea, cromatica covoarelor vechi moldoveneşti se caracterizează printr-o anumită sobrietate, fiind folosit, într-un covor, un număr redus de nuanţe. „Deşi exista un spectru bogat obţinut din coloranţi vegetali, gama cromatică a unui covor se baza pe 5-9 nuanţe, farmecul acestuia se ascundea nu în numărul culorilor, ci în asocierea contrastantă a culorilor reci şi calde. Dacă pe un covor se repetă un singur motiv, apoi de fiecare dată gama coloristică a lui se schimbă, făcând ca unul şi acelaşi desen să fie variat după culoare”, adaugă Ecaterina.

„Înainte, femeile ţeseau pe covor şi anul când au lucrat la el, iar acum acest obicei nu se mai practică, ceea ce ne face să ştim mai puţin despre anul când a fost ţesut”, suspină meşteriţa. Toate aceste aspecte interesante ale covoarelor noastre tradiţionale vor putea fi descoperite la expoziţia „Poeme ţesute cu dor”, prezentată la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău.