„Am posibilitatea să schimb ceva și nu vreau să ratez șansa asta”. Istoriile unor femei cu dizabilități care au obținut noi mandate de consiliere locale
Adela Postolachi este doctoriță de familie în satul Terebna, raionul Edineț. După ce acum 16 ani a suferit un accident, astăzi femeia este utilizatoare de scaun rulant. Deși are condiții minime de accesibilitate în localitatea sa, Adela Postolachi nu a renunțat la medicină din dorința de a fi utilă și de a le putea oferi un exemplu copiilor săi. În ultimii patru ani, Adela s-a implicat și în politică, fiind o voce deloc de neglijat în Consiliul local Terebna. În urma alegerilor locale generale din 5 noiembrie, ea a câștigat un nou mandat de consilieră.
Și Elena Cernei din satul Găuzeni, raionul Șoldănești, are o dizabilitate locomotorie. Asta însă n-o împiedică să fie activă civic și să implementeze proiecte în localitatea sa.
Pe Adela Postolachi am găsit-o la Oficiul Medicilor de Familie din Terebna, acolo unde consultă pacienții. Oamenii o caută și în concediu pentru consultații și scheme de tratament. Nu tot timpul a fost însă așa. În 2007, în urma unui accident – a căzut de la înălțime, femeia a ajuns să fie utilizatoare de scaun rulant. Asta însă n-a făcut-o să renunțe la ceea ce-i plăcea să facă mai mult – să ajute oamenii în dificultate. Așa că a revenit să-și îngrijească pacienții. „Am doi copii pe care m-am gândit să-i motivez, să vadă că după orice problemă trebuie să pășești înainte și să te realizezi. Nu sunt persoana care să renunțe. Viața nu este interesantă dacă renunți. Este un mod de viață al meu, un crez de a merge, de a rezolva problemele și de a păși înainte.”
Adela Postolachi povestește că nu toți i-au salutat decizia, ciocnindu-se din start cu scepticismul oamenilor. „Comunitatea m-a primit rigid. Cu 15 ani în urmă, persoanele cu dizabilități erau considerate bolnave. Se credea că trebuie să stea acasă, că trebuie ele însele ajutate. Au fost mulți care și-au retras actele și au plecat la alt doctor. A fost dureros, dar am putut «să pășesc» și peste asta”, relatează Adela Postolachi.
Femeia spune că a fost discriminată și de administrație pe motiv de dizabilitate. „Inițial, m-au trecut la 0,75% din salariu, spunând că sunt cu dizabilitate. Apoi, m-au chemat și mi-au spus să trec la 0,5%, pentru că nu mă doresc oamenii din sat. A fost greu să rezist. Ziua primeam pacienți și seara scriam plângeri la Președinție și la Ministerul Sănătății ca să îmi apăr drepturile și să dovedesc că eu sunt aptă și pot lucra”, mărturisește Adela Postolachi.
Rampa de acces la Oficiul Medicilor de Familie, construită de pacienți
Oficiul Medicilor de Familie din Terebna se află într-o casă cu un singur nivel. Pentru a intra în edificiu însă, trebuie să urci mai multe trepte. Pentru ca Adela Postolachi să poată intra, pacienții au construit o rampă de acces. „Pacienții, nu autoritățile”, subliniază femeia.
O adevărată provocare însă este atunci când Adela Postolachi trebuie să meargă la Primărie, aceasta fiind amplasată vizavi de Oficiul Medicilor de Familie. Ajungând în fața instituției, femeia are nevoie de ajutor. Trotuarul este denivelat, iar rampa de la Primărie – prea abruptă. Fără ajutorul cuiva, spune că nu se descurcă să intre în clădire.
Cum a ajuns în politică
În ultimii patru ani, Adela Postolachi a parcurs lunar drumul până la Primărie pentru a participa la ședințele Consiliului local. În 2019 a obținut pentru prima dată mandatul de aleasă locală. Se întâmpla după un curs de capacitare civică și politică a femeilor cu dizabilități, implementat de Asociația „MOTIVAȚIE” din Moldova în parteneriat cu UN Women, în cadrul căruia a fost susținută de mentori care au învățat-o cum să se promoveze, cum să țină un discurs și cum să convingă cetățenii să voteze echipa din care făcea parte.
„Inițial, colegii au susținut proiectele mele, dar când am insistat pe transparență, au devenit reticenți. Când am insistat să fie online ședințele, s-au instalat anumite aparate care bruiau transmisiunea. Am înțeles că fiecare venea să-și rezolve problemele sale. Era o lipsă de transparență absolută. Și asta m-a indignat”, recunoaște consiliera locală.
Rezistența colegilor față de schimbările propuse a ambiționat-o pe Adela Postolachi și mai mult. „Activând în calitate de consilieră și văzând toate lucrurile care se întâmplă în Consiliu, nefiind de acord cu multe chestii, fiind martoră la multe ilegalități și incorectitudini, am hotărât să corectez situația și să-mi înaintez candidatura la funcția de primar”, menționează Adela Postolachi.
„Oamenii mă văd în 2D, nu în 3D”
Ea nu a reușit să convingă majoritatea alegătorilor să-și dea votul pentru ea, în parte, pentru că oamenii din localitate o văd acum mai mult drept doctoriță decât activistă civică. „Oamenii au fost duși în eroare că dacă eu o să fiu primar, nu o să mai aibă medic. Eu încerc să mai detașez de profesie, să le explic oamenilor că eu pot să activez și în alt domeniu cu același succes. Oamenii așa și îmi ziceau, că la primar merg o dată în an sau deloc, dar la medic vin deseori. Pe mine asta m-a descurajat, pentru că oamenii mă văd numai din punctul ăsta de vedere, ca medic, parcă mă văd în 2D, nu în 3D”, regretă Adela Postolachi.
Pentru că nu a acumulat numărul necesar de voturi pentru a deveni primăriță, ea a obținut mandatul de consilieră, pentru care deja are setate obiectivele. „Pentru acest mandat îmi propun, în primul rând, să aduc transparență în actele decizionale. O să fac filmulețe și o să transmit toate deciziile care se iau în Consiliul local. Totodată, vreau să implementez un proiect de accesibilizare a instituțiilor din sat – farmaciilor, magazinelor, oficiului poștal și altor edificii”, menționează consiliera locală.
„Am posibilitatea să schimb ceva și nu vreau să ratez șansa asta”
Ea consideră că mai multe persoane cu dizabilități ar trebui să se implice la rezolvarea problemelor comunităților acestora, iar dizabilitatea nu ar trebui să fie văzută ca obstacol, ci ca oportunitate. „Dacă nu ești indiferent față de problemele din localitatea unde trăiești, fie că ești cu dizabilitate, fie că ești absolut sănătos, trebuie să te implici. Eu nu fac diferențierea între persoane. Cele cu dizabilități pur și simplu mai dificil se deplasează, dar ele sunt în măsură să îmbunătățească accesibilitatea.”
Ea consideră că poate motiva persoanele în dificultate să-și înfrunte destinul. „Vorbeam cu o persoană care consuma alcool și îi spuneam: Uită-te la mine în ce stare sunt, dimineața se întâmplă că nici nu vreau să mă ridic din pat, pentru că am dureri acute. Mă vezi consumând alcool? Dacă eu pot, tu poți la fel, poate și mai mult. Și am văzut cum omul și-a revenit. De aceea și mă implic în domeniul administrației publice locale, că am văzut că pot ajuta nu numai în tratamentul medical al persoanelor.”
Adela Postolachi consideră că are un avantaj în fața colegilor săi consilieri. „Eu pot să-mi permit să spun lucrurilor pe nume, așa cum sunt. Alții au careva carențe în activitatea lor și pot să fie șantajați, dar eu nu. Am posibilitatea să schimb ceva și nu vreau să ratez șansa asta. Vreau să spun lucrurilor pe nume”, punctează femeia.
De la „Moș Crăciunul satului” la politică
Elena Cernei este activistă civică la Găuzeni, raionul Șoldănești. În urma unei traume din copilărie, s-a ales cu dizabilitate locomotorie. Condiția fizică însă nu a oprit-o să se implice în proiecte sociale și voluntariat.
„Anume dizabilitatea mi-a adus în viața mea o schimbare radicală. Am fost și eu la timpurile mele, când eram copil, discriminată de alți copii, chiar și de profesori. Crescând, îmi dădeam seama că eu sunt diferită și trebuie să fac lucruri diferite. Anume dizabilitatea mi-a dat niște posibilități și, dezvoltându-mă personal, am obținut niște abilități”, spune femeia.
În 2007, Elena Cernei a fondat ONG-ul Speranța, prin intermediul căruia implementează proiecte sociale, împarte cadouri și flori de Crăciun, de ziua femeilor, de ziua profesorilor sau a oamenilor în etate. Totodată, an de an, în ajun de Revelion, Elena Cernei împarte cadouri pentru copiii, dar și maturii din satul său și din împrejurimi. Sponsori sunt agenții economici din localitate.
„Anul ăsta voi avea 17 ani de Moș Crăciun. De-a fost glod, am fost cu căruța, cu calul. De-a fost omăt, cu sania. Anul trecut am avut un eveniment unic în viață, când am zburat în calitate de Moș Crăciun, deghizată, cu parapanta”, povestește Elena Cernei.
În politică, ea s-a implicat la invitația fostului primar al localității.
„Cel mai urât lucru a fost atunci când alte persoane din localitate, care erau de asemenea în calitate de candidat, mă vedeau și mă întrebau, dar tu ce cauți aici? Ești bolnavă, tu trebuie să stai acasă, nu trebuie să te vadă nimeni, tu trebuie să stai după perdică, tu trebuie să te mai uiți în oglindă. Anume momentele astea pe mine m-au făcut mai puternică, ca să demonstrez că eu tot sunt om, chiar dacă am o dizabilitate, o problemă de sănătate, la spate. Asta nu-mi încurcă. De mică am vrut să ajung să fac niște lucruri ca să mă cunoască lumea, să fiu vizibilă”, recunoaște femeia.
La alegerile locale generale din noiembrie curent, Elena Cernei a candidat la funcția de primar al localității natale. Deși nu a obținut fotoliul de edil, femeia nu a rămas dezamăgită. Spune că se va implica în continuare pentru a ajuta oamenii din poziția de consilieră locală.
„Nu rămân în politică pentru bani, sub nicio formă. Sunt în politică pentru ca să ajut oamenii, ca să le deschid niște căi. Eu am credite, am niște datorii, dar la mine obrazul e curat, mie nu mi-i rușine să mă uit în ochi la nimeni.”
Conform datelor colectate de Alianța INFONET la nivel naţional, la alegerile locale generale din 5 noiembrie au candidat 28 de persoane cu dizabilități din 13 unităţi teritorial-administrative: 8 candidați la funcția de primar și 18 la funcția de consilier local, 2 la funcția de consilier raional și 2 la funcția de consilier municipal.
