Principală  —  IMPORTANTE   —   Din diasporă, despre depășirea crizei:…

Din diasporă, despre depășirea crizei: „Această criză ar putea să ne învețe să nu mai fim atât de risipitori”

După criza provocată de pandemia Covid-19, anul 2022 s-ar fi dorit unul în care crizele se rezolvă, dar s-a adeverit că este un an în care altele noi au apărut: record de inflație, război la hotar cu R. Moldova, invadarea Ucrainei de către Rusia a dus la explozia prețurilor la energie, dar și la suspendarea exporturilor de cereale, ceea ce a generat creșterea vertiginoasă a prețurilor la produsele alimentare. Totodată, din cauza schimbărilor climatice și a secetei, ecologiștii, de asemenea, bat alarma.

Aceste probleme lovesc nu doar în R. Moldova, dar și în alte state ale lumii. Din acest motiv, am solicitat moldovenilor stabiliți peste hotare să ne relateze despre practicile pe care țările în care sunt stabiliți le întreprind pentru a sprijini populația. Am reușit să discutăm cu mai mulți moldoveni din diasporă: din Franța, Spania, Marea Britanie, Italia și Danemarca.

Alexandru Mihailenco este stabilit peste hotare de mai bine de 16 ani, iar de trei ani locuiește în Franța. E manager de proiecte de implementare în software

Irina Leontiev locuiește de mai bine de 20 de ani în Spania

Ruslan Olaru, stabilit în Marea Britanie de opt ani

Vitalie Chicu este stabilit în Italia mai bine de 13 ani. Lucrează în calitate de consultant la un depozit cu materiale de construcții

Liviu Ciocan  locuiește în Danemarca patru ani. Și-a  făcut studiile de masterat timp de doi ani. Fiind în ultimul an, este în căutarea unui serviciu. Deocamdată, e șomer. Învăță limba daneză

— Care sunt soluțiile pe care le propune țara din care veniți pt criza financiară, pentru criza energetică, secetă?

Alexandru Mihailenco (Franța): Inflația din Franța nu se simte atât de mult asupra coșului minim de consum. O pătură socială mare din Franța deja beneficiază de ajutoare în cazul salariilor mici și de scutiri la taxe. De exemplu, dădaca noastră primește un ajutor de 100 de  euro pe lună de la stat, deoarece are un venit sub 30 de mii de euro pe an.

Referitor la criza energetică, s-a vorbit că, pe timp de iarnă, ar putea să fie livrări de energie în anumite sectoare, ramuri industriale, adică să lucreze pe timp de noapte. Și asta datorită faptului că sistemul energetic este interconectat cu țările vecine și sunt momente în care energia electrică produsă în Germania sau alte țări vecine e mai mult decât ei consumă și poate fi vândută cu un preț mai mic Franței. Adică e vorba, ca între vecini, să ne sincronizăm pe consum. Acest fapt va însemna diferite tarife care vor fi anunțate persoanelor fizice de către diferiți furnizori, care o să zică: „Tariful la noapte e mai ieftin”. Deci, probabil, o  să adauge mai multe beneficii, ca să pui, de exemplu, noaptea mașina de spălat, așa cum poți să o programezi la o anumită oră. Noi ne gândim să cumpărăm un boiler mai eficient.

Ceea ce ține de secetă, în multe regiuni din Franța s-a anunțat despre utilizarea apei în anumite ore ale zilei și  doar pentru anumite scopuri. De exemplu, se interzice folosirea apei pentru udatul gazonului, pentru spălarea automobilelor. Aceste practici vor fi chiar pedepsite de lege dacă vor fi observate, semnalate de către vecini. Și s-a scumpit și apa, dar nu aceeași măsură ca și energia.

Irina Leontiev (Spania): Guvernul spaniol a promovat un Plan Național de răspunsuri cu măsuri atât normative, cât și de reglementare.

Obiectivele de bază ale acestui regulament au fost reducerea prețurilor la energie pentru toți cetățenii și companiile, sprijinirea sectoarelor cele mai afectate și a celor mai vulnerabile grupuri și consolidarea stabilității prețurilor. Este vorba de limitarea costurilor economice și sociale ale distorsiunii de natură geopolitică a prețului gazelor, stoparea procesului inflaționist și facilitarea adaptării economiei la această situație cu caracter temporar, consolidând, în același timp, bazele pentru redresarea economiei și crearea de locuri de muncă de calitate.

Ruslan Olaru (Marea Britanie): Criza în Marea Britanie nu se simte atât de mult ca acasă. Noi plătim niște taxe la primărie și primim ajutor de acolo. E vorba de niște bani, ca să putem să achităm facturile. De exemplu, în sezonul rece, eu o să primesc 400-500 de lire timp de trei luni. În R. Moldova, sezonul rece ține câteva luni, dar aici e până la jumătate de an. Timpul e mai rece și folosim mai mult timp căldura. Prețurile la produsele alimentare, de asemenea, sunt mai mari. O bună parte din produse lipsesc din cauza războiului din Ucraina sau sunt înlocuite cu produse din alte țări, dar trebuie să spun că s-au mărit și salariile cu vreo 15-20%. Există o balanță. Dar asta se datorează și Brexit-ului.  

La fel, Banca Națională a Angliei a mărit dobânda de referință de la 1,25 la 1,75%, ceea ce înseamnă un adaos mic la rate, dar în R. Moldova e mult mai mult.  

Vitalie Chicu (Italia): Se simte bine și acolo criza. Înainte mergeai cu 50 de euro la magazin și veneai cu două sacoșe mari. Acum nu mai ai șanse. În ultima vreme, am observat că autoritățile îndeamnă cetățenii să nu ia acum împrumuturi de la bancă sau să procure case în credit. Dacă ai – cheltui, dacă nu – nu te avânta.  

Au introdus restricții criza energetică – să nu folosească aerul condiționat pe timp de zi.

În altă ordine de idei, pentru că, în unele regiuni din Italia, e secetă, în anumite orașe, frizerilor li s-a interzis să șamponeze și să clătească clienții de două ori. Cine încalcă regula, riscă să fie amendat cu o sumă de până la 500 de euro. În alte regiuni, s-au închis fântânile publice. Autoritățile îndeamnă populația să consume rațional toate resursele.

Liviu Ciocan (Danemarca): Sunt înregistrat pe Bursa de șomaj în sistemul public danez. Conform legilor de aici, străinii care au absolvit facultatea în Danemarca, au dreptul de a beneficia de ajutor de șomaj. Acest ajutor e suficient să te întreții aici.

Adică statul este interesat să investească bani în oameni, să susțină mult societatea, pentru ca să creeze atractivitate atât pentru nativi, cât și pentru străini, ca aceștia să rămână în țară.

Conform standardelor economice daneze, eu sunt sărac, adică eu îmi permit să plătesc chiria, să-mi cumpăr de mâncare și să ies în oraș, dar nu-mi pot permite să-mi cumpăr o mașină, un apartament sau să merg în vacanță. Din această perspectivă, putem să spunem că aici criza financiară încă nu se resimte. Este o zicală în daneză: „Când țările bogate strănut, țările sărace au pneumonie”, adică criza nu afectează țările la fel, și nici păturile sociale nu sunt afectate la fel.

Guvernul danez, până în prezent, aplică o serie largă de subsidii, iar de când a început criza economică și cea energetică, suma subvențiilor de la stat a crescut și mai mult. Citisem că, în ultima lună, subsidiile pentru gospodării s-au dublat. Anterior, acestea erau de câteva sute de euro pe lună, acum s-au dublat.

Nici criza energetică nu se simte în Danemarca, pentru că țara dispune de resurse naturale de gaz și petrol. Fiind țară scandinavă, are relații strânse cu Suedia, Norvegia, care, la fel, au resurse naturale și, între ele, există o conexiune ce le permite să se susțină reciproc. Trebuie să mai spun că Danemarca folosește foarte puțin gaz și petrol, pentru că e o țară ce folosește intensiv energia electrică. Aici merită de menționat că Danemarca își generează 70% din curentul electric prin mori de vânt. Pe lângă aceasta, Danemarca are rezerve pline de gaze și petrol pentru mulți ani înainte.

Pe fundalul războiului din Ucraina, evident că exportul agricol a afectat și Danemarca, astfel, lipsesc produse din magazin. Deși au fost afectate prețurile la toate produsele, mai ales cele de consum, ceea ce este o incomoditate și pentru ei, oricum, oamenii fac cumpărături, pentru că-și permit. Deci, subsidiile sunt cele care „salvează” situația.

— Ce practici credeți că ar trebui să preia autoritățile de la Chișinău de la autoritățile din țara în care locuiți?

Alexandru Mihailenco (Franța): În primul rând, R. Moldova e dependentă energetic de o singură sursă, asta e cea mai mare problemă. Poți să faci ce vrei, dar dacă gazul vine dintr-un singur loc, riscul e enorm. Primul lucru care trebuie făcut este diversificarea. Fără aceasta, orice ai face mai departe nu are rost. Nu poți controla acest risc, deoarece, dacă într-o zi cineva decide că e zero gaz în țeavă, atunci chiar e zero gaz în țeavă. Adică e nevoie de o liberalizare a pieții de prestare a serviciilor, de un control foarte riguros al statului, dar și permiterea mai multor agenți pe piață.

Cred că este nevoie de sensibilizarea populației la subiectul resurselor. De exemplu, autoritățile R. Moldova au anunțat recent că există riscul ca, la iarnă, să avem probleme, ne așteaptă o iarnă grea și deja au urmat unele reacții ale populației: „de ce eu trebuie să economisesc gaz, de ce eu trebuie să economisesc lemne?” Lumea se pare că nu prea înțelege ce depinde de Guvern și ce nu. E necesară sensibilizarea populației, educarea, dacă vreți, și trebuie să se implice și guvernarea, și media, și fiecare dintre noi. În genere, este important nivelul educației populației despre ce înseamnă energie și cum funcționează aceasta. Poate sunt ONG-uri care se ocupă cu acest lucru, poate sunt training-uri online gratuite pe care lumea poate să le acceseze și să se informeze.

O altă idee ar fi facilitățile fiscale pentru casele care se aliniază la eficiența termică și eficiența energetică. Adică consumatorii își aliniază aparatele din casă la un anumit regim de funcționare și, astfel, statul le oferă anumite facilități fiscale. Deci, la nivel de stat, poți să creezi politici și legi care să încurajeze un consum mai inteligent. Nu cred că vor fi schimbări majore în gândirea oamenilor. E foarte dificil, dar dacă creezi legi care să le ofere facilități, omul se va gândi: „Am eu ceva din asta? Am, pentru că, la un consum mic, mi se oferă subvenții mari, la un consum mediu, pot beneficia de subvenții medii, la un consum mare – tariful să fie mai mare”. Și cumva toți să fie încurajați să consume mai puțin. Atunci lumea o să vrea să consume mai puțin, să economisească.

Irina Leontiev (Spania): Ar putea să se ocupe de flexibilitatea contractelor de furnizare a gazelor naturale și energie electrică. Totodată, e nevoie de gestionarea contractelor de închiriere de locuințe.

Ruslan Olaru (Marea Britanie): M-am întâlnit deseori la ambasadă cu deputați din actuala guvernare. Pe nimeni nu interesează ca noi să ne putem întoarce acasă, ca noi să construim afaceri. Eu am un milion de chestii și un milion de idei pe care aș putea să le fac aici, dar nu pot să le realizez în țară. Pe deputați îi interesează să vină cât mai mulți bani în buget, dar să creeze condiții, ca eu să vin acasă, să-mi deschid afacere, să angajez 20-30 de oameni cu salarii bune, nu pot? De ce? Pentru că legile noastre așa-s făcute. Toate se fac cu întârziere. Aici totul e digitalizat, la noi (în R. Moldova) mai este de muncă.

Vitalie Chicu (Italia): Poate că ar trebui să ofere ajutor financiar familiilor care nu se descurcă în vremea rece a anului. Și încă ceva – oamenii trebuie să simtă susținerea statului. Vă pot oferi un simplu exemplu: în Italia, când mergi la supermarket, găsești, în primul rând, produse „Made in Italia”, dar în R. Moldova, găsești tot felul de „Made in China”, „Made in Turkish”. Ar trebui să se implice autoritățile, ca să promoveze produsele autohtone. În așa mod, să ne ajutăm și la capitolul promovării, și în perioadă de criză.

Liviu Ciocan (Danemarca): E cumva greu de transferat practicile Danemarcii în R. Moldova, căci Danemarca nu a rezolvat aceste crize, ci le-a prevenit. Oamenii erau pregătiții, economia era pregătită, statul era pregătit, pentru că dispune de rezerve. Tocmai de asta e greu de transferat aceste practici într-o țară ca Moldova, în care bugetul scârțâie, productivitatea scârțâie, rezerve naturale nu prea avem. Ar fi mai mult vorba de soluții pe termen lung: să lucrăm asupra educației, asupra economiei, asupra sectorului de servicii. Acum, pe termen scurt, putem apela la sprijinul țărilor vecine și a comunității internaționale. Asta e singura soluție, cred. Zice o zicală: „Nu poți coace pâine, dacă nu ai făină. Nu poți scoate făină din pungă, dacă nu ai pus făină în pungă”. Trebuie s-o iei de undeva, trebuie să ceri de la cineva și, paralel, să lucrezi la soluții pe termen lung. Deci, soluția ar fi căutarea unei susțineri externe, cu speranța că nu o să ne doară prea tare și nu o să coste prea mult ulterior. Adică, cum o va trebui să returnăm aceste favoruri? Prin favoruri politici, economice… Mă rog, o zicală zice: „Calul de dar nu se caută la dinți”.

— Dar oamenii din R. Moldova ce ar trebui/putea să preia de la cei din țara în care locuiți?

Alexandru Mihailenco (Franța):Francezii sunt foarte atenți la buget. Ei calculează, își cunosc cheltuielile foarte bine, știu fiecare factură. Fiecare familie are excelul său cu toate cheltuielile. Noi programăm aparatele care consumă cea mai multă energie electrică să funcționeze noaptea sau dimineața devreme când energia electrică e mai ieftină.

Ruslan Olaru (Marea Britanie): Să-și controleze fluxul de bani care vine în bugetul personal.

Vitalie Chicu (Italia): Cred că această criză ar putea să ne învețe să nu mai fim atât de risipitori. Dacă mergem la o urnă de gunoi, găsim foarte multă mâncare aruncată. Nu trebuie să cumpărăm „cu tonele”. Iată italienii cumpără atât cât mănâncă și ei nu aruncă. Italienii sunt mai raționali și mai economi.

Liviu Ciocan (Danemarca): Iarăși putem vorbi despre soluții de lungă durată. Totuși, întâi de toate, din ceea ce văd la familia mea, cercul meu de prieteni, majoritatea moldovenilor au susținere din partea rudelor din străinătate. Deci trebuie să aprecieze și să valorifice suportul pe care îl au din exterior și să ne sprijinim unul pe celălalt.

Moldovenii trebuie să devină mai inventivi, mai creativi, să încerce să scoată bani din educația lor. Danezii investesc în educație, investesc în viitor, în crearea oportunităților de dezvoltare.

În R. Moldova, nu prea vezi ca oamenii în vârstă de 30-40-50 de ani să meargă la universitate, la cursuri, la perfecționare, ci se investește în case mari, mașini luxoase. Nu investim în lucrurile care ne aduc oportunități: studii, o afacere, ci investim într-o mașină. Mașina, însă, tot poate fi o sursă de venit, dacă o folosești cu cap, dar dacă dai 50 de mii de euro pentru o mașină, apoi în fiecare lună dai 500 de euro pentru benzină, atunci e o sursă de cheltuială. În Danemarca, oamenii la 40-50 de ani fac cursuri de IT, de programare, ceea ce, pe viitor, le asigură un venit. Cam acestea sunt momentele asupra cărora moldovenii ar trebui să lucreze. Ne place nouă sau nu, vârful economic în țările dezvoltate e sectorul de servicii, e IT, e circulația de informație. Dacă nu cunoști lucrurile acestea la nivel elementar, să știi cum se mănâncă, ești depășit. E foarte greu să faci față unei societăți moderne. Un simplu exemplu: dacă cunoști limba engleză, poți apela pentru sprijin din partea fondurilor europene. Astfel de experiențe există chiar în rândul moldovenilor. Acesta cred că e comportamentul pe care moldovenii trebuie să-l aplice mai mult, nu doar pentru a face față crizei, dar și să-și creeze un capital financiar, economic, intelectual și cultural. Totodată, nu renunțăm la creativitate, ingeniozitate, ne întrebăm continuu: „Cum fac asta într-o metodă mai eficientă, modernă și inovativă?”. Așa trebuie să muncim, pentru a ne alinia la un nivel de trai mai bun.