A revenit recent din Franța. Cum stă Nicolae în carantină?

Nicolae Scrob, originar din Zaim, Căușeni cu domiciliul în Chișinău face parte din generația anilor 80, fiind nevoit să muncească peste hotare pentru a-și întreține familia rămasă în Moldova. La început în Rusia, apoi în Germania, iar mai recent, în Franța. Nicolae este unul dintre acei migranți circulari, pe care pandemia l-a prins peste hotare. 

„Eu planificam oricum să mă întorc în aprilie să fiu cu familia de sărbători, să-mi ajut părinții la lucrările de primăvară, să petrec mai mult timp cu fetița mea de șapte ani. Odată cu pandemia, decizia de a reveni acasă a fost de altă natură. Pe de o parte înțelegeam că în caz că mă îmbolnăvesc, sistemul de sănătate în Franța îmi va oferi o îngrijire mai bună, dar gândul că familia mea în Moldova este la fel de vulnerabilă, iar în caz de ceva eu nu voi putea fi alături să-i ajut, m-a făcut să decid că trebuie să mă întorc acasă cât mai curând, mai mult pentru ei”.

 Atunci cand a aflat despre posibilitatea de a zbura pe 25 martie, Nicolae, care nu mai avea de lucru în Franța, s-a înregistrat imediat în lista care circula în comunitate, mai târziu cumpărând și biletul. El spune că în ziua plecării de la Paris, transportarea până la aeroport, cât și procedurile de trecere a frontierei au fost făcute cu cea mai mare precauție. Pe durata zborului, în salonul avionului a fost liniște tot timpul, fiecare cu gândurile lui sub măștile de protecție.

În zbor, pasagerii au completat fișa epidemiologică, în care au indicat și datele de contact unde pot fi găsiți în Moldova. La aterizare pe aeroportul Chișinău câteva persoane de la Poliția de frontieră, îmbrăcate în combinezoane și măști de protecție, au instruit pasagerii despre COVID-19 chiar în avion. După aceasta, respectând distanța, au fost îmbarcați în autocare care transportau doar câte 20 de pasageri fiecare spre punctele de trecere a frontierei. Personalul aeroportului era echipat, interacțiunea cu pasagerii limitată. Apoi, totul a fost altfel.

„Surpriza mea a fost atunci când am ieșit în zona publică a aeroprtului. Nu se deosebea cu nimic de alte dăți. Cum înainte mai multe persoane se apropiau să-ți ofere transport, încercând să te ajute cu bagajele, așa și acum. Fără măști și mănuși de protecție, fără să respecte distanța socială. Afară taxiurile și microbusele așteptau pasagerii, se auzeau îndemnuri spre Cahul și Bâlți, nu am văzut nici un șofer să poarte mănuși sau mască, Am luat și eu un taxi, am plătit 200 de lei până la Telecentru și am ajuns în curtea casei unde urma să stau cel puțin 14 zile în carantină”.

Nicolae nu a mers acasă, la familia lui, ci direct într-un aparatament liber, pe care i l-au pus la dispoziție niște rude plecate peste hotare. Soția i-a adus produse înainte de venirea lui și acum își gătește singur, având grijă să nu iasă decât la balcon. Din fericire, de aici vede balconul propriului apartament și în așa fel își vede familia de la distanță, în special fetița care arde de nerăbdare să-și vadă tatăl.

Văzând că nu este contactat de nimeni dintre autoritățile medicale, în a treia zi după venirea în Moldova Nicolae a decis să apeleze la 112 să întrebe cum să se pună la evidență. L-au întrebat dacă are simptome, l-au rugat să stea izolat și l-au direcționat să sune la Ministerul Sănătății să-i informeze. Și acolo l-au întrebat dacă are simptome și l-au rugat să rămână izolat. În a patra zi l-a sunat medicul de familie. Nicolae nu are nici un fel de simptome, dar ca măsură de precauțiune intenționează să stea chiar mai mult de 14 zile în izolare. 

„Și eu și cei 6 colegi cu care am zburat împreună și comunicăm la telefon în fiecare zi, înțelegem situația și luăm toate măsurile de precauție. Noi ne-am întors să fim de ajutor familiei, nu dorim să aducem probleme. Dar tare sper că și oamenii din Moldova gândesc și fac la fel. Virusul este și aici, eu sunt supus la acelaș risc în Moldova la care eram supus în Franța. Trebuie să ne protejăm, fiecare pe sine, dar și pe cei din jur”. 

În a treia zi după ce a venit, Nicolae a procurat polița de asigurare, achitând on-line, menționând că la aterizare nu a fost impus să facă acest lucru. 

„Am cumpărat polița, deși știu că mare folos din ea nu este. Dacă ai nevoie să faci o procedură la clinicile de stat folosind asigurarea, durata de așteptare poate fi de o luna și mai mult. Dacă plătești suplimentar, la aceeași instituție se găsește imediat programare și ești deservit pe loc. Dacă e să ai o nevoie și să mergi la spital, tot din buzunar trebuie să scoți dacă vreai să supraviețuiești. Dar am procurat asigurarea mai mult ca să nu fiu invinuit că sunt dator cu ceva. Am achitat online. Deși sunt proprietar de pământ și am dreptul să plătesc mai puțin, opțiunea de a solicita și a prezenta documente online nu există, așa că am plătit prețul întreg”. 

Nicolae nu este prea optimist în ceea ce privește perspectiva economică.

„Eu nu-mi fac griji pentru mine, deși știu ca criza economică este inevitabilă. Eu sunt tânăr, voi munci din greu cum am făcut și până acum, unde a fost de lucru și cum a fost. Dar știu că familiile vulnerabile vor suferi mult, satele noastre deja au probleme mari din cauza sărăciei. Doar un efort comun ne va putea scoate din această criză, fără să ne divizăm între cei plecați și cei de acasă. Eu am fost plecat, soția mea a rămas acasă, dar suntem o singură familie. Așa ar trebui să fim cu toții, o familie mare în care să ne susținem unii pe alții și să avem grijă unii de alții”.

 Elena Dragalin de vorbă cu Nicolae Scrob, pentru Ziarul de Gardă.
Philadelphia – Chișinau 
31 martie, 2020