Cum (NU) sunt protejate drepturile victimelor abuzurilor

Sistemul de justiție din Republica Moldova nu face suficiente eforturi pentru a apăra victimele violenței în familie. Nefiind protejate la timp, o parte din acestea ajung să comită ele însele infracțiuni, apărându-se de agresori, iar ulterior sunt condamnate și ajung după gratii. 

Subiectul a fost pus în discuție în cadrul unei mese rotunde, la care au participat mai mulți reprezentanți ai societății civile, dar și reprezentanți ai organelor de drept. Participanții la discuție au vorbit despre pregătirea pe care ar trebui să o aibă participanții la anchetele și procesele judiciare în care sunt implicate victimele abuzului sexual și ale violenței în bază de gen, despre ce pot face victimele în cazul în care judecătorii sau procurorii nu iau în considerare statutul de victimă al persoanei pe cazuri ce țin de violență și ce ar trebui să facă statul pentru a preveni situațiile în care victimele ajung să comită infracțiuni.

Victimele abuzurilor sunt cercetate eronat

În penitenciarul Rusca își ispășesc pedeapsa mai multe femei care au fost condamnate eronat pentru infracțiuni pe care nu le-au săvârșit sau pentru infracțiuni ale căror victime sunt ele însele. Statutul de victimă nu le-a fost însă recunoscut, spun experții. Este și cazul Anastasiei (numele real a fost schimbat pentru protejarea identității), o femeie de 26 de ani, care și-a petrecut ultimii șapte ani în spatele gratiilor, fiind condamnată pentru proxenetism. Anastasia este ea însăși victima fostului ei iubit, care a obligat-o să practice videochatul, spune Djein Vacari, jurnalista care a documentat cazul tinerei.

„În opinia mea, totul a fost greșit în acest caz de la bun început. Problema cea mai mare e că Anastasiei nu i-a fost recunoscut statutul de victimă, nici de către persoanele care au efectuat urmărirea penală, nici de către procurori, nici măcar de organizația „La Strada” care se ocupă de protecția victimelor traficului uman. Dacă cineva i-ar fi apărat drepturile și insista ca totuși ea să fie tratată ca victimă, ca ea cel puțin să treacă o expertiză psihologică, atunci poate nu s-ar fi ajuns la această sentință și ea nu ar fi petrecut șapte ani la Rusca. Nu a fost nimeni care să ia partea ei, dar probabil și faptul că e vulnerabilă economic și că e de etnie romă a jucat un rol”, a relatat Djein Vacari.

Potrivit lui Vadim Vieru, avocat Promo-LEX care a asistat cazul Anastasiei la etapa solicitării grațierii, este vorba despre o vulnerabilitate în sistem care vine din mai multe domenii, inclusiv de la avocați, procurori, judecători, organizații care au asistat.

„Aici a fost o eroare în lanț. La toate etapele ceva nu a funcționat. O să încep cu aspectul de calificare – nu cred că trebuia să ajungă să fie în acest caz bănuită pentru proxenetism, pentru că nu ea recruta fete, ea era implicată în videochat. Cu părere de rău, procurorii nu au ținut cont de toate circumstanțele din cauza penală care a ținut de persoana ei, dar și colegii avocați au avut o prestație proastă. Nu mai vorbesc de faptul că a fost depus un apel tardiv. Și etapa de urmărire penală este plină de carențe. Nici judecătorul nu a avut să-și pună întrebări. A reprodus în sentință rechizitoriul procurorului”, menționează Vieru. 

„Tragedia pentru partea umană a acestui dosar este foarte complexă. Femeia asta a pierdut un copil în penitenciar. A doua parte ține de componenta de victimă, pentru că ea într-adevăr a fost victimă. În loc să fie protejată, în calitate de victimă, ea a ajuns să fie persoană condamnată”, punctează Vadim Vieru.

De la victimă, la infractoare

Cazul Anastasiei nu este singurul care a developat vulnerabilitățile sistemului de drept la acest capitol. La penitenciarul de la Rusca își ispășesc pedeapsa victime ale violenței care, nefiind protejate la timp de agresori, au ajuns să se apere singure.

„Acum câțiva ani, Misiunea Norvegiană de Experţi pentru Promovarea Supremaţiei Legii (NORLAM) a făcut un studiu, în cadrul căruia au discutat cu deținutele de la Rusca și au evaluat cauzele din care aceste femei au ajuns în penitenciar. Au identificat la acea dată că aproximativ 170 de persoane din numărul total de femei erau victime ale violenței în familie sau erau în situații similare cu cea a Anastasiei și nu au fost protejate la momentul potrivit”, subliniază Vadim Vieru.

Polițiștii ar fi insuficient de bine pregătiți să investigheze cazurile legate de violență

Potrivit Ludmilei Popovici, directoare executivă a Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”, în multe cazuri polițiștii care investighează cazurile legate de violență nu sunt suficient de bine pregătiți.

„Deseori, polițiștii nu au nici urmă de abordare centrată pe victimă sau pe traumă. De foarte multe ori polițiștii pur și simplu sunt de partea agresorilor. E vorba despre lipsă de profesionalism sau de lipsă de empatie. În unele cazuri poate fi vorba și despre corupție. Am avut un caz cu doi ani în urmă, când polițistul l-a susținut pe agresor și chiar îl lua la el acasă la lucrări în gospodărie. Acum acel agresor este în penitenciar pentru tentativă de omor, fiindcă și-a bătut crunt soția și a atacat-o cu cuțitul. Mulți polițiști nu au idee ce înseamnă violența psihologică sau economică. Dacă este sânge, este traumă, atunci poate acționează. Dacă nu sunt aceste urme fizice – nu mai fac nimic”, menționează Ludmila Popovici.

Experta punctează că o parte din vină o poartă și avocații victimelor, care nu-și fac treaba, în contrast cu apărătorii agresorilor, care, fiind bine plătiți, sunt activi și insistenți.

Potrivit lui Viorel Cernăuțeanu, șeful Inspectoratului General al Poliției, 70 la sută dintre polițiști au absolvit doar 11 clase. „Ei nu au studii juridice. Hai să ne punem întrebarea, de ce a rămas cu 11 clase și nu a făcut o facultate? Posibil, nu au avut capacitatea respectivă. Eu nu vreau să îi apăr, dar nici nu vreau să îi critic pe colegii care totuși, într-o măsură oarecare, își dau străduința și acumulează astfel de cunoștințe”, punctează Viorel Cernăuțeanu.

Totuși, în ultimii ani, atitudinea polițiștilor față de victimele violenței s-a schimbat, spun experții. „Eu am sesizat o diferență mare în atitudinea polițiștilor comparativ cu anii trecuți. Pentru că s-au făcut multe traininguri în acest domeniu și au fost implicați polițiștii foarte mult și eu chiar am văzut o schimbare spre bine. Am văzut și ordonanțe, și ordine de restricție, și atitudine schimbată spre bine”, este de părere Olga Ojog de la Centrul de Drept al Avocaților.

La sfârșitul lunii martie conducerea IGP a emis un ghid, o procedură operațională de documentare a violenței în familie.

Și asistenții sociali sunt responsabili pentru lipsa de reacție în cazurile de violență

Elena Munteanu, juristă la Asociația Împotriva Violenței în Familie „Casa Mărioarei”, spune că de vină pentru lipsa de reacție în cazurile de violență ar fi nu doar polițiștii. „Noi am avut cazuri când polițiștii s-au sesizat doar atunci când au fost aduse certificatele de la doctori că femeia avea fractură sau când au insistat rudele femeii ca să înregistreze cazul. Sunt însă mai mulți actori sociali care, conform legii, ar trebui să sesizeze cazurile de violență în familie. Mai sunt responsabili și primarii din localități, angajații de la grădiniță și școală, pentru că aceștia sunt specialiștii instruiți să vadă ce traumă trăiește copilul. Până a ajunge la poliție, este învățătorul, asistentul social, ei tot sunt implicați. Nimeni nu vrea să își asume răspunderea. Cel mai probabil, e o problemă a întregii societăți că violența a fost văzută zeci sau sute de ani ca o chestiune normală, inclusiv violența psihologică, economică”, punctează jurista.

Și avocata Olga Ojog spune că în lanțul justiției de foarte multe ori asistenții sociali sunt vinovați de lipsă de reacție. „Ei sunt unele dintre principalele persoane care primesc cererile și sesizările. Și când te duci în calitate de victimă și îi spui asistentei sociale despre păsul tău și ea zice: «Știi ce? Pe soacră-mea au bătut-o, pe mama au bătut-o, pe mine m-au bătut, dar tu ce, ești ieșită din comun? Nu ți se întâmplă nimic. Te duci acasă, ai închis gura și ai răbdat, că ești femeie», mai mult nu se mai adresează această victimă.”

„Până se adresează la un organ de resort, victima a trecut prin cercul violenței de minim 6-7 ori”

Olga Ojog spune că victimele violenței în familie trebuie să fie tratate cu empatie, mai ales pentru faptul că până se adresează la un organ de resort, victima trece prin cercul violenței de mai multe ori. 

„Când vorbim de cazurile de violență, noi nu vorbim de situații minore. E vorba de situații grave, când concubinul îți scuipă în mâncare zilnic și te pune să mănânci această mâncare, pentru că el e șeful și trebuie să îți știi locul și să mănânci asta, să îi speli picioarele și să bei această apă, atunci când te bate în cap până nu mai auzi deja de la bătăile astea în cap. Atunci când se adresează la un organ de resort, victima a trecut prin acest cerc al violenței de 6-7 ori. Nu e prima dată când s-a întâmplat”, punctează avocata.

În unele situații victimele violenței nu se adresează la poliție, pentru că sesizările lor nu sunt înregistrate. „Avem situații în care cererile ajung, dar nu sunt înregistrate prin intermediul inspectoratului și sunt aruncate la gunoi. În alte cazuri, dacă sesizarea se depune în formă verbală, ea nu mai ajunge la destinație. Am avut și cazuri în care polițistul se temea de agresor”, a relatat Olga Ojog.

Viorel Cernăuțeanu, șeful IGP, o contrazice. „Situații în care cererea nu se înregistrează și se aruncă la gunoi nu știu dacă mai există. În sistemul de informații la ziua de azi orice sesizare se face cu înregistrare audio sau video și nu poți arunca o cerere la gunoi. Înregistrarea se păstrează. Lunar se face verificare prin suprapunerea înregistrărilor din registrul de informații 2 cu registrul 1. Lunar se face controlul teritorial nemijlocit de la Chișinău”, precizează Viorel Cernăuțeanu.

Cazurile de violență în familie, calificate eronat drept conflicte

Uneori, spun experții, cazurile de violență în familie sunt calificate drept conflicte. „Am avut recent un caz cu o doamnă cu trei copii, care a mers la poliție să sesizeze că a avut loc un caz de violență în familie. Poliția a refuzat să înregistreze cererea, calificând istoria drept un conflict cu soțul. Ea a mers la Institutul de Medicină Legală să ceară să îi facă expertiză și ei au refuzat”, relatează Elena Munteanu de la Casa Mărioarei.

„Uneori, sesizările sunt calificate drept conflicte, pentru că în cazul lor este vorba despre o procedură mai simplă, care nu atrage după sine și anumite acțiuni procesuale. Cel puțin de când am preluat funcția însă, eu insist să fie înregistrate sesizările ca violență în familie. Mai bine ulterior să nu se demonstreze decât să facem scăparea și ca acest lucru cumva să ne aducă acuze ulterior”, spune Viorel Cernăuțeanu.

Victimele condamnate pentru infracțiuni împotriva agresorilor nu-și conștientizează statutul de victimă

Victimele violenței în familie condamnate pentru infracțiuni împotriva agresorilor acestora, deseori nici nu-și conștientizează statutul de victimă, spune Liuba Jignea-Suveica, directoare adjunctă a Administrației Naționale a Penitenciarelor. „Negarea problemei îngreunează foarte mult intervențiile de educație și consiliere pe care putem să le facem în sistemul penitenciar. Cu regret, în multe situații persoanele care au fost stabilite ca victime ale violenței în familie, după eliberare revin la agresor și stabilesc aceleași relații”, spune Liuba Jignea-Suveica.

Recomandările experților

Pentru înlăturarea lacunelor din sistem care duc la condamnarea victimelor violenței, experții recomandă schimbarea legislației, responsabilizarea actorilor din sistemul justiției care admit abateri, precum și implementarea unor programe de educație. „Sunt necesare schimbări în legislație care ar reglementa videochatul. În legislația țărilor europene, dacă nu este legalizat, videochatul este catalogat ca pornografie, nu ca prostituție. De asemenea, cred că juriștii de la Casa Mărioarei ar trebui să efectueze mai multe vizite la Rusca, ca să existe mai multă informare pe acest segment. Pentru polițiști ar trebui să existe cursuri în care să li se explice care sunt marcherii care semnalează că o persoană este victimă, iar toate glumele făcute la adresa victimelor violenței să fie penalizate”, este de părere jurnalista Djein Vacari.

„În avocatură avem foarte mari probleme în ceea ce ține de calitate. Avocații care comit malpraxis profesional trebuie să fie trași la răspundere”, consideră Vadim Vieru.

„Victimele trebuie identificate timpuriu și tratate corespunzător, pentru că am văzut multe cazuri în care victimele au fost practic reduse la tăcere din cauza acestui lanț al justiției nefuncțional”, menționează Ludmila Popovici.

Olga Ojog consideră că schimbarea de atitudine a fiecărui element ar schimba tot sistemul. „Trebuie să scăpăm odată și pentru totdeauna de „spălatul pe mâini”. În afară de asta, trebuie să înțelegem foarte bine psihologia victimei – dacă noi nu vom înțelege cum ea gândește, noi niciodată nu o vom putea ajuta”, zice avocata.

„Cred că o mare problemă pornește de la educație. Aceasta trebuie să se facă cu cei mici încă de la școală, ca ei să-și cunoască drepturile, cum să nu ajungă victime sau agresori. Sistemul ar putea să se implice în această chestiune, pentru că ea este esențială”, este de părere Elena Munteanu.

„Pentru prevenirea violenței împotriva femeilor statul ar trebui să adopte măsuri care ar ridica nivelul de conștientizare al populației, să asigure accesul victimelor la justiție și repararea prejudiciului moral”, spune Liuba Jignea-Suveica.

Juristul Ion Guzun care a deținut anterior funcția de preşedinte al Comisiei pentru problemele graţierii persoanelor condamnate de pe lângă președinția R. Moldova, este de părere că fiecare profesionist de care depinde sfatul, vorba, implicarea sau semnătura ar trebui să-și asume deciziile, iar Viorel Cernăuțeanu consideră că lucrurile din sistem se vor schimba când fiecare instituție va asigura un proces de documentare corect, dar crede că autoritățile trebuie să lucreze în primul rând la prevenire.

Acest articol a fost realizat grație suportului poporului american prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Conținutul acestui articol este responsabilitatea Ziarului de Gardă și nu reflectă neapărat opinia USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.