Principală  —  Ştiri  —  Extern   —   Vocile victimelor COVID

Vocile victimelor COVID

nordnews.md/simbol

Publicația italiană Corriere della Sera dezvăluie mărturiile celor care au supraviețuit în lupta cu noul virus COVID. Muzicieni, fotografi, medici sau asistente medicale, toți au un singur mesaj: „Stați acasă”.

Apelul lui Leonardo Greco după spitalizare: „Voi habar nu aveți cât este de grav, vă rog să stați acasă!”

Leonardo are 37 de ani. El a postat pe rețelele de socializare un videoclip în care a făcut publică durerea provocată de boală, invitând publicul să reflecte asupra realităților, fără a le subestima.

„Fac acest videoclip pentru că nu mai pot să văd oameni care se îmbolnăvesc, la fel ca și mine. Încerc să vă fac să înțelegeți că nu există remediu de tratament, nu există vaccin, există doar prevenire. Acest virus nu te privește în față, te prinde și dacă te prinde bine, te rupe în interior”, explică pacientul afectat de Covid 19.

„Nu este doar febră și tuse. Am avut febră 39 timp de 13 zile, cu o seară înainte de a fi internat am avut o criză respiratorie. Trebuie să conștientizați și să rămâneți acasă, pentru că dacă te gândești la plimbare, la dorința de a ieși, știi că nu va exista viitor pentru tine”, explică Leonardo Greco.

El spune că, după ce a fost externat din spital, a revenit acasă pentru a continua izolarea. Leonardo s-a referit în secvența video și la situația spitalelor, pline de oameni cu probleme respiratorii grave, intubați și chiar în comă.

„Singurul lucru pe care vi-l oferă sunt șase tablete pe zi, care sunt otravă pură, care vă distrug și provoacă greață, dizenterie, epuizare. Pentru a îmbogăți cu oxigen sângele tău, îți fac puncții arteriale la încheieturi, care sunt foarte complicate. Nu spun asta pentru a vă speria, vă vorbesc despre realitate. Vă rugăm să reflectați. Încă sunt închis acasă, mai am pneumonie. Rămâi acasă pentru a putea ieși mâine, gândește-te la tine și la ceilalți”.

Luigi, fotograf: „Nu mai puteam respira, dar astăzi mă întorc acasă”

„Te poți vindeca, dar am văzut iadul”, spune Luigi Tommasini, napolitan de origine, care a învins virusul Covid-19. Timp de șase zile a fost internat la spitalul din Lodi. O zi din cele trăite la spital a stat întins pe o targă, iar celelalte cinci zile – în secție, cu ventilare și tratament.

„În terapie intensivă nu am terminat lupta cu viața, dar vă asigur că după șapte zile de febră foarte mare, fiind acasă, puteam să am un alt final, am ajuns că nu mai puteam respira”.

Tommasini are 59 de ani, este fotograf profesionist (are o sală de spectacole la Casalpusterlengo și lucrează pentru ziarul local Il Cittadino). El a contractat virusul în spitalul Codogno, unde a fost pentru proceduri de reabilitare la un umăr operat. S-a întors acolo în ziua exploziei de coronavirus, pentru a face primele fotografii ale spitalului.

„Virusul acela blestemat trebuie să mă fi atacat chiar acolo: pe 24 februarie, atunci am început să mă simt rău, am avut o tuse și o febră care nu voiau să plece. Am ajuns cu febră 39. Aproape o săptămână am încercat să mă vindec acasă. La final am fost atât de bolnav, încât pe 2 martie m-au preluat și m-au trimis la spitalul din Lodi”.

Ceea ce a văzut și a experimentat l-a șocat. „În calitate de fotograf de știri, sunt obișnuit cu cele mai rele scene, dar ceea ce am văzut la Maggiore este dintr-un avanpost al războiului. Oamenii bolnavi se întindeau pe targă, chiar pe jos, peste tot… Am așteptat rezultatul testului într-o cameră cu alți doi bolnavi”.

Din fericire, plămânii nu au fost atât de compromiși și fotograful a fost internat în spital, fără a fi intubat, dar ventilat și cu terapii cu antibiotice.

„Personalul din Lodi se luptă cu adevărat într-un război, modul în care ei au grijă de noi este emoționant”. Fotograful aproape că și-a câștigat bătălia împotriva virusului. Astăzi se va întoarce la Casalpusterlengo, într-un apartament unde va trebui să stea singur cel puțin încă zece zile. Apoi își va putea îmbrățișa din nou soția și copiii.

Morena, angajată: „O febră ciudată, care nu mai dispărea. Am avut noroc”

„Am împlinit 59 de ani pe 21 februarie și am luat coronavirusul exact atunci. A fost un „cadou”.

Morena Colombi vedea sfârșitul carantinei trecând „plictisitor acasă”, în Truccazzano, un oraș de aproximativ 6 mii de locuitori, situat la est de Milano. Nu vrea să-și păstreze anonimatul: „Nu am făcut nimic rău. Se poate întâmpla tuturor”.

Povestește că primele simptome ale infecției le-a simțit pe 14 februarie. „Era o zi de vineri – își amintește ea – am simțit frisoane, dureri în gât și am avut o tuse uscată. În weekend situația s-a agravat”. La început, ea nu s-a gândit la virusul „chinezesc”. Luni a mers la medicul de familie, care i-a recomandat medicamente antigripale. „Febra a trecut repede, dar nu mi-am revenit. Aveam dificultăți în respirație”. Când cazurile de coronavirus din zona Lodi au început să se înmulțească, Colombi s-a gândit că ar putea fi infectată, poate de unul dintre colegii săi plecați la muncă în străinătate.

„Apelam la numerele de urgență, dar le găseam mereu ocupate. Apoi am sunat la spitalul Sacco din Milano, mi-au explicat situația și mi-au spus să merg într-un spital de urgență din apropiere. Așa am ajuns la Treviglio”.

A urmat testul cu rezultatul pozitiv și transferul la spitalul Papa Ioan XXIII de la Bergamo, unde, la 25 februarie, a fost internată în secția de boli infecțioase. „Puteam respira singură, fără aparate, condițiile mele nu au fost prea dramatice”. În scurt timp a fost trimisă acasă în carantină izolată și tratament, în timp ce testele fiului ei și a altor membri ai familiei dau rezultate negative. Colegii sunt, de asemenea, bine.

Mă consider o norocoasă. Dar sunt oameni care nu trec la fel de ușor, așa că le spun tuturor să stea acasă. Și carantina este înfricoșătoare, dar poate fi bine organizată. Magazinul alimentar din localitate îmi lasă produsele alimentare în afara ușii”. Morena așteaptă să fie supusă unui nou test: va ieși din carantină, doar când rezultatul va fi negativ.

Angelo și Daniela, medic și pediatru din Pavese: „Pacienții ne-au trimis mesaje afectuoase. Acum înțelegem că este mai bine să stai acasă”

Medic de familie el, ea – pediatru. Ambii testați pozitiv la coronavirus. Fără voia lor, ei au transmis acest virus și unor pacienți. Angelo Sferrazza, în vârstă de 64 de ani, are trei studii superioare. Soția sa, Daniela Gambarana, este medic pediatru în aceeași zonă. Ea a fost cea care a prezentat primele simptome pe 11 februarie. „Febră care nu trecea, o tuse supărătoare – își amintește soțul ei. A făcut o radiografie, care arăta dublă pneumonie, așa că i-am prescris un antibiotic. Dar, zilele treceau, iar situația nu se îmbunătățea”. Totodată, pe 18 februarie, și doctorul Sferrazza s-a îmbolnăvit. La scurt timp după aceea, ei află că „pacientul nr. 1”, primul caz de Covid-19 identificat în Lombardia, s-a dus la spitalul Codogno, unde a făcut pelicula. În aceste condiții, cuplul de medici a fost supus testului, care s-a arătat pozitiv. „Am fost spitalizați în Departamentul de boli infecțioase din San Matteo di Pavia. Am rămas internați în perioada 22-29 februarie, fiind tratați cu antibiotice și antivirale”. Abia după un nou test, cu un rezultat negativ, au fost trimiși în carantină la domiciliu. Între timp, au fost verificați și pacienții celor doi medici.

În Pieve Porto Morone, aproximativ 15 persoane au fost infectate cu virusul Covid-19: majoritatea asistate de Sferrazza. „Pacienții erau îngrijorați, ne-au trimis mesaje afectuoase. Cei care au fost testați pozitiv, din fericire, au avut simptome ușoare”. Alți colegi i-au înlocuit în aceste zile de izolare forțată. „În localitatea noastră, oamenii au înțeles că este mai bine să stea acasă. Repetăm această frază ​​și fiului nostru”.

Sursa: Corriere della Sera
Traducere și adaptare, D. M.