Amenda fixă de 3600 de lei pentru neprezentarea facturilor fiscale, declarată neconstituțională
Curtea Constituțională a declarat neconstituțional textul „amendă în mărime de 3 600 de lei” din art. 260 alin. (4) a Codului fiscal. Hotărârea a fost emisă în urma unei sesizări depuse de un SRL din Comrat, care a dat în judecată Serviciul Fiscal de Stat pentru o amendă de peste 50 de mii de lei, din cauza neprezentării la termen a unor facturi fiscale.
În sesizarea sa, societatea reclamantă reclamă faptul că legea stabilește amenzi fixe, fără ca instanța de judecată să poată stabili proporționalitatea acestora. Prin urmare, în acest mod ar fi încălcat articolul 20 din Constituție care prevede accesul liber la justiție, pretinde reclamantul.
În procesul de analiză a dosarului, Curtea a menționat că sancționarea încălcării normelor privind prezentarea facturilor fiscale nu trebuie aplicată în mod imperativ de către o instanță. Dimpotrivă, această competență poate fi conferită, în principiu, și unei autorități administrative, în măsura în care persoana poate sesiza un organ judiciar învestit cu competența analizei fondului cu privire la o decizie prin care i s‑a aplicat o amendă.
Curtea a precizat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene, pentru a verifica deciziile de aplicare a unor amenzi în cazul faptelor ce aparțin categoriei acuzațiilor în materie penală, instanța trebuie să aibă competența de a supune analizei sub toate aspectele, atât în fapt, cât și în drept, decizia autorității administrative.
Curtea a reținut că reclamantul a invocat în cererea sa de chemare în judecată caracterul inechitabil al sancțiunii aplicate în raport cu circumstanțele particulare ale cazului. Cu toate acestea, prevederile contestate nu îi conferă instanței de judecată posibilitatea aprecierii caracterului proporțional al sancțiuni aplicate, prin raportare la circumstanțele cazului invocate de către reclamantă. Singura adaptare a amenzilor prevăzută de acest articol este cea aferentă numărului de cazuri de neprezentare a facturilor fiscale.
Curtea a constatat că aplicarea sancțiunii în cazul neprezentării facturii fiscale are loc fără a fi avute în vedere circumstanțele anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii ei. O asemenea abordare încalcă principiul egalității de tratament, pentru că permite aplicarea unor sancțiuni identice în cazul unor situații care sunt diferite în mod obiectiv.
Concluziile Curții
În contextual relatat, Curtea a reținut că textul „amendă în mărime de 3 600 lei” din articolul 260 alin. (4) din Codul fiscal, care poziționează instanța de judecată într‑o situație de competență nediscreționară în privința cuantumului amenzii și care permite aplicarea ei în același mod pentru situații diferite, este neconstituțional.
În privința textului „dar nu mai mult de 72 000 lei” din articolul 260 alin. (4) din Codul fiscal, Curtea a menționat că acesta nu suscită dubii de neconstituționalitate din perspectiva analizată. Astfel, textul a fost recunoscut constituțional.
Hotărârea este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac și a intrat în vigoare la data adoptării.
Curtea a menționat că, în vederea executării prezentei hotărâri, până la modificarea textului de lege declarat neconstituțional, la aplicarea sancțiunii poate fi stabilită o amendă de până la 3 600 lei pentru fiecare factură neprezentată, efectuându-se un control de proporționalitate în funcție de circumstanțele concrete ale cazului. În acest sens, autoritatea responsabilă cu aplicarea prevederii menționate va avea în vedere, atunci când se va pronunța cu privire la o cauză concretă, inclusiv faptul că marja de discreție acordată nu va putea fi folosită într‑un mod abuziv și contrar efectului preventiv al acestei sancțiunii.
