Principală  —  Ştiri  —  Social   —   Și-a dorit o călătorie în…

Și-a dorit o călătorie în jurul lumii, dar se întoarce în Franța pentru a ajuta medicii de acolo

Natalia Ciobanu visa demult să facă o călătorie în jurul lumii. Anul trecut, a decis să ia o pauză de 12 luni de la serviciul său din Franța și să pornească la realizarea acestui vis. Atât că, la începutul acestui an și-a dat seama că nu ar vrea să se oprească din călătorit. De cealaltă parte, pandemia de coronavirus i-a schimbat planurile, iar acum Natalia își dorește să revină în Franța pentru a da o mână de ajutor sistemului medical de acolo. 

– De cât timp vă aflați în Africa de Sud?

– Am început călătoria pe continentul african pe 6 februarie. Atunci, despre Covid-19 se auzea doar prin China. Cu șapte zile în urmă, am ajuns în Africa de Sud și intenționam să stau aici două săptămâni, pentru a vizita în paralel Swaziland și Lesotho, ceea ce nu am reușit să fac. 

– Cum ați ajuns acolo?

– După cele 7 țări vizitate  -Etiopia, Kenya, Tanzania, Uganda, Zambia, Botswana, Namibia, unde nu am întâlnit sau auzit cazuri de Covid- 19, am reușit să ajung și în Africa de Sud, chiar înainte ca frontierele terestre cu Namibia să fie închise. Eu, care eram obișnuită să merg cu autostopul sau cu autobuzul local, dar și chiar pe jos, pentru a trece frontiere dintr-o țară în alta, am fost nevoită să iau un avion, deoarece doar calea aeriană era soluția sigură pentru a părăsi Namibia. De altfel, rămâneam blocată acolo.

 – Ce s-a schimbat pentru dvs. în calitate de călător, de când a început pandemia de coronavirus?

– Atât cât virusul a continuat să se răspândească din Asia spre Europa, Africa părea să fie o destinație îndepărtată. Dar iată că lucrurile s-au accelerat și au început să apară și cazuri în Nigeria și Egipt. Eu eram în Zambia, la cascadele Victoria, când am înțeles că trebuie să mă grăbesc, în caz că închid frontierele, deși nimeni încă în Europa nu se gândea la așa situație. Să vă zic sincer, nu știu de ce m-am gândit la asta: poate din intuiție. Așa, am început să fac și autostop noaptea, ca să mă pot mișca dintr-o țară în alta și ca să pot vizita câte ceva prin fiecare din acestea. Am început să fiu și mai sensibilă la igienă, fără a exagera însă, deși știind că eu în timpul călătoriei prin Africa am fost expusă la o sumedenie de viruși, bacterii, păduchi de pat, etc. Fără a mai uita că, în Africa, cele mai periculoase sunt EBOLA, malaria, Zica, hepatita, febra galbenă.

 – Ce măsuri de protecție se iau în Africa de Sud? 

– Primele măsuri aplicate le-am văzut în aeroport, centru comercial și restaurante. La aeroport se întreabă de unde vii și se ia temperatura. La magazine, se oferă  gel antiseptic și șervețele de unică folosință. La restaurante, au redus numărul de clienți, plasând oamenii cât mai departe unul de altul, dau cu soluție antiseptică peste tot, obligă oamenii sa se dea cu același gel și interzic alcoolul începând cu orele 18, în timpul săptămânii și orele 13 în weekend. Toate evenimentele sunt anulate, inclusiv cele mai mari ca de exemplu, AfrikaBurn. Acum, practic, totul e închis: muzee, teleferic, cinema, parcuri naționale, etc. 

– Care e situația în general? Este panicată lumea?

– Situația pare calmă, față de oamenii întâlniți în Botswana și Namibia, care mă întrebau de ce călătoresc, în sens că poate eu aduc virusul din Europa. De fapt, prima în care am ajuns și știu că e contactată cu virus este Africa de Sud. Aici, lumea nu prea pare panicată. Dimpotrivă, oamenii glumesc. Totuși, mulți au început să ia propriile măsuri, ca autoizolarea. De exemplu, unul din prieteni a refuzat să ne vedem, întrucât preferă să fie izolat acasă, decât să ia riscul de a fi contaminat. Deși guvernul încă nu a dat niciun ordin de izolare, oamenii par să fie conștienți de pericol. Văd din ce în ce mai puțină lume peste tot. Eram pe strada pustie, când am fost intervievată de SABC News Cape Town. Preocupați de situație, reporterii au întrebat părerea mea. Le-am zis că oricât n-ar fi de calitativă medicina în țara lor, problema pare cantitativă: adică cum vor face ei față unui număr mare de bolnavi.

 – Dvs. cum vă simțiți acum, aflându-vă acolo? Ce intenționați să faceți mai departe? 

–  La început, mă simțeam în siguranță. Chiar m-am gândit că e un loc frumos, dacă rămân blocată aici. Doar că lucrurile s-au schimbat și anume din punct de vedere medical. Nicio asigurare nu-mi va acoperi cheltuielile medicale, orice mi s-ar întâmpla, iar costurile pot fi de mii de euro. Așa că am decis să mă întorc în Franța și voi sta în carantină. Ba chiar am apelat la șeful meu și am cerut să recapăt ulterior postul de muncă, pentru a da o mână de ajutor la spitalul parizian unde lucram înainte de a începe călătoria în jurul lumii.