Cum pot fi apărate drepturile unui copil neglijat de părinți

„Copiii vecinilor la ora 00.00 nu dorm, nu sunt îngrijiți, părinții consumă alcool și îi neglijează. Nu știu cum aș putea să-i ajut sau cum să procedez când observ încălcarea drepturilor unui copil”, ne-a scris o cititoare a Ziarului de Gardă. 

ZdG a discutat la acest subiect cu Daniela Sîmboteanu, fondatoare și președintă a  Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii. Au fost abordate semnele neglijării copilului, cine poate să raporteze situațiile de abuz asupra copilului și care sunt modalitățile prin care poate să o facă.

Care sunt semnele neglijării unui copil?

Neglijarea copilului este atunci când părinţii sau îngrijitorii acestuia nu îi satisfac nevoile de bază, îi ignoră necesităţile pentru buna creștere și dezvoltare, când copilul nu este îmbrăcat corespunzător anotimpului sau vârstei, este flămând, nu are o locuinţă în care să se simtă confortabil și în siguranţă, nu este tratat atunci când este bolnav, nu este supravegheat, este refuzat și respins, este împiedicat să meargă la școală. „Acest comportament dăunează copilului atât psihic, emoțional și educațional, cât și fizic. Copiii neglijați sunt triști, anxioși, deprimați sau din contra, foarte agresivi, ajung subponderali, dezvoltă boli cronice, au boli de piele, răni netratate, sunt necărturari. Toate acestea sunt semne ale neglijării”, notează Daniela Sîmboteanu.

Cine poate să raporteze o situație de violență?

Orice situație de violență, abuz sau neglijare a unui copil poate fi raportată de copilul însuși, de părinţii sau persoanele în grija cărora se află copilul, sau de orice altă persoană care cunoaște sau suspectează că un copil este abuzat sau neglijat, spune Daniela Sîmboteanu.

Unde și cum poate fi raportată o situație de abuz față de un copil?

„În primul rând, dacă un vecin deja este conștient că ceea ce a sesizat este o încălcare, asta deja este foarte bine. El va înțelege că acest fenomen trebuie stopat. Stoparea trebuie făcută de către o autoritate. Dacă vecinul este martor la un act de violență și copilul este în pericol, atunci se intervine imediat – încerci să oprești violența, să chemi poliția. Dacă vezi acțiuni repetitive, strigăte sau neglijarea copilului, atunci, evident, trebuie de acționat cât se poate de rapid. Aici există mai multe posibilități: poliția, primăria, pentru că în orice localitate primarul este autoritatea tutelară locală, care prin lege este responsabil să întreprindă măsuri urgente de protecție a copilului. Cetățenii au dreptul să facă aceste sesizări anonim”, precizează Daniela Sîmboteanu.

Și însuși copilul care a suferit un abuz poate să se adreseze după ajutor unei persoane în care are încredere: profesor, educator, medic, asistent medical, psiholog, poliţist, asistent social comunitar, primar, oricare alt specialist.

„Și adultul care a fost martor la un abuz față de copil poate să se adreseze la asistentul social comunitar, la medicul de familie, la un profesor sau educator – la orice persoană în care are încredere, pentru că toți acești specialiști sunt responsabili prin lege să aplice măsurile de protecție a copilului”, subliniază președinta Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii.

Există și alte opțiuni pentru a raporta un caz de abuz asupra unui copil:

• Telefonul copilului 116111 (24/24), care este un serviciu al autorității tutelare naționale;
• Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii – poate fi apelat la numărul de telefon 078000480 sau pot fi lăsate mesaje electronice la office@cnpac.md sau info@12plus.md;
• Pentru copiii refugiaților există Linia verde pentru refugiaţi și comunităţile gazdă din Moldova 0800 800 11;

„Până la urmă, oriunde ar fi fost raportat, cazul ajunge la autoritatea care trebuie să ia decizii imediate sau în maxim 24 de ore. Din punct de vedere al mecanismului, la noi totul este foarte bine reglementat”, apreciază Daniela Sîmboteanu.

Experta menționează că în cazul în care autoritatea căreia i-a fost raportată o situație de abuz față de un copil nu acționează, este bine ca acel caz să fie raportat și altor autorități.

Cum intervin autoritățile în cazurile de abuz asupra copilului?

De multe ori oamenii sunt reticenți când vine vorba să raporteze un abuz asupra copilului, din teama de a nu face mai rău, spune Daniela Sîmboteanu. Scopul identificării precoce a cazurilor de violență asupra copiilor este tocmai de a preveni separarea copilului de familie. Principiul cel mai important este interesul superior al copilului, care este vulnerabil, punctează președinta CNPAC.

 „Dacă raportează un abuz, asta nu înseamnă că acel părinte o să fie condamnat sau că îi face un rău. De fapt, îi face un bine, pentru că acea persoană poate ajunge într-un serviciu social, în care să primească un ajutor, educație parentală. Se evaluează necesitățile familiei și ea primește acel sprijin de care are nevoie, astfel încât copilul să rămână într-o familie armonioasă”, notează experta.

În cazul în care familia nu cooperează și este pericol iminent pentru viața și sănătatea copilului, autoritățile trebuie să vadă în grija cui îl lasă.

„Aici sunt două variante – în cazul în care în familie există un agresor și un părinte sau un alt reprezentant legal protector, atunci, cel mai probabil, se va aplica un ordin de restricție de către poliție, prin care suspectul agresor va fi obligat să părăsească domiciliul, indiferent dacă este proprietatea lui sau nu. Pentru un anumit număr de zile acesta nu va avea dreptul să se apropie de copil. Între timp, echipa multidisciplinară va elabora un plan de intervenție. În cazul în care este necesară o formă de protecție pentru o perioadă mai lungă, va fi instituită ordonanța de protecție pentru o perioadă de trei luni, care va putea fi prelungită. În această perioadă copilul va sta cu o persoană de încredere, care îl îngrijește, iar pe lângă asta poate beneficia și de alte tipuri de asistență socială, psihologică, toate conform necesităților pe care le are fiecare caz în parte. Dacă ambii părinți sunt abuzatori și nu avem cu cine lăsa copilul, aici se aplică altă formă de protecție – se caută unde copilul să fie plasat, fie în familia extinsă, fie în familia unor asistenți parentali profesioniști, fie în centre de plasament temporar, în centre maternale sau în alte forme de plasament de tip familial în care pot ajunge copiii”, a menționat Daniela Sîmboteanu.

Acest articol a fost realizat grație suportului poporului american prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Conținutul acestui articol este responsabilitatea Ziarului de Gardă și nu reflectă neapărat opinia USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.