Pe malul Nistrului, la Telița. Autoritățile, experții și cetățenii, despre problemele râului Nistru și soluțiile de redresare
Râul Nistru este sursa primară de alimentare cu apă pentru R. Moldova: apă pentru agricultură, industrie, dar și apă potabilă. În ultimii ani, cantitatea și calitatea apei Nistrului sunt tot mai reduse. Apele folosite, evacuate de pe ambele maluri ale Nistrului, contaminează râul a cărui capacitate de autocurățare se epuizează din cauza structurii albiei și a echilibrului precar de oxigen, arată numeroase cercetări.
Cantitatea și calitatea apei este afectată și de numeroasele construcții pe cursul râului. Printre cele mai comentate astăzi este Hidrocentrala de la Novodnistrovsk, unde, la mijloc de august, a fost dată în exploatare cea de-a patra turbină. În consecință, nivelul apei în râu a scăzut iarăși, iar ecologiștii bat alarma că vor fi afectate biodiversitatea și calitatea apei.
ZdG și-a propus să afle din surse directe care este starea actuală a râului Nistru, vorbind cu oameni care locuiesc în apropierea râului și care suportă consecințele problemelor fluviului.
Satul Telița, raionul Anenii Noi, este situat chiar pe malul Nistrului, la vreo 50 de km de Chișinău. Pe acest segment, râul este într-o stare deplorabilă, iar secetele și inundațiile sunt parte din realitățile zilnice ale localnicilor, spune primara satului Telița, Rodica Rusu.
„De ani buni, râul este supraînnămolit din cauza debitului mic de apă. Culmea e că debitul mic e succedat de revărsări, atunci când stațiile hidroenergetice deschid barajele și vin valuri mari de apă. Avem inundații o dată la 3-4 ani sau chiar o dată la 2 ani. În pericol de inundații sunt câteva rânduri de case. Am avut inundații vara trecută, fiind inundate o porțiune de drum și grădinile a 12 gospodării. Sub risc de evacuare s-au aflat 4 familii”, explică Rodica Rusu.
„Vara râul devine o baltă. Ne confruntăm cu un miros urât de la nămolul afectat de temperaturile înalte. Avem invazii de țânțari. În sat sunt oameni care au alergii de la insecte. Am apelat la serviciile de stat de dezinsectizare, dar ne-au zis că nu au posibilitate să facă dezinsectizarea pe un areal atât de mare”, mai spune primara de Telița.
Nistru arată ca un pârău
„Din august a început să scadă debitul apei. Nistru arată ca un pârău”, explică Rodica Rusu, povestind că mai multe fântâni din albia râului au secat complet, iar peștele a dispărut. „Aici, pe luncă, pășteau animale, mergeau să se adape la Nistru. Am avut în lunca Nistrului 10 fântâni, așa și o numim „Valea zecilor de fântâni”. Din ele, doar 5 mai au apă, celelalte au secat. Îmi amintesc, când eram copil și mergeam la pescuit, erau mai multe specii de pește, acum în râu pește, practic, nu mai este”, mai spune primara.
Problemele ecologice aduc multiple prejudicii sociale și economice, printre acestea numărându-se și faptul că irigarea a devenit mai costisitoare. „Avem un sistem de irigare care deservește 4 localități. Când debitul se reduce, facem pompări la adâncime, dar e mult mai costisitor”, susține Rodica Rusu, precizând că și curățarea apei devine mai costisitoare. Mai mult, irigarea necalitativă prejudiciază agricultura, cantitatea și calitatea roadei fiind reduse.
„Anul 2021 a fost un an agricol bun, am avut ploi îndeajuns, dar în 2020 am avut probleme. Agricultorii făceau liste, când și câte ore își pot iriga plantațiile. Mulți au avut pierderi, mai ales cei care cresc cartofi, culturi bacifere. Nu au reușit să facă irigarea, pentru că rândul le ajungea peste 5-7 zile. Dacă nu ai irigat la timp, conform proceselor agricole, suporți pierderi la cantitatea și calitatea produselor”, explică primara.
Râul nu mai este navigabil
„De 30 de ani râul nu mai este navigabil și asta înseamnă pierderi, nemaifiind asigurat transport ieftin pe râu. Acum transportul se face pe alte căi. Multă lume venea să se odihnească la Nistru, acum nu mai vin, pentru că deseori apa e murdară, tulbure, cu impurități și nu mai vrei să intri în apă”, adaugă Rodica Rusu, precizând că nu se mai întreprind nici acțiuni de curățare a albiei râului.
„În perioada sovietică, albia se curăța de sedimentele depuse în special după activitățile economice din lunca Nistrului. De 30 de ani nu se mai curăță. În 2-3 ani, pietrișul care se spală din aval ne va permite să trecem pe jos pe partea cealaltă de Nistru, pe insulițe. Aceeași Dunăre se curăță, pentru că activitatea omului este mai intensă decât acum 100 de ani, iar debitul este mai mic. Când ai intervenit, ai pus niște baraje și apa nu mai are putere să se curățe. Mergeți în Germania, în Franța și o să vedeți cum stau mini stații care scot nisipul spălat. E un avantaj pentru economia țării respective și râurile sunt păstrate pentru navigare”, susține Rodica Rusu.
Localnicii — singuri în fața problemelor
„Lumea din sat nu mai crede în promisiuni. În 2020, când am avut inundații, au fost respinse cererile noastre către autorități de a acoperi pagubele. Oamenii singuri și-au curățat grădinile și curțile de nămol și de buruieni. Mulți și-au pierdut roada. Dar ce înseamnă asta pentru o familie cu mulți copii? Noi am încercat să nivelăm pe cât am reușit drumul, ca să fie cale de acces dacă vin pompierii sau Urgența, pentru că este o zonă populată cu mulți bătrâni, care necesită mai des suport medical. Am încercat să ne descurcăm cu posibilități locale, dar aceasta a fost doar o intervenție de depășire a crizei. Problema rămâne”, susține Rodica Rusu.
„Când suntem anunțați că Ucraina deschide barajele pentru că au surplus de apă, urmează și deschiderea barajului de la Dubăsari, și în acele zile, o săptămână-două, practic dormim pe malul Nistrului. Stăm cu niște bețe înfipte în apă, ca în evul mediu, pe care desenăm cu creionașul. Măsurăm și la fiecare oră raportăm la Situații Excepționale: „S-a mai ridicat cu jumătate de metru, s-a mai ridicat cu 30 de cm, suntem în situație de criză, gata, s-a revărsat”. Asta-i”, spune primara de Telița.
Fără diguri de protecție în fața șuvoaielor de apă
„Așa și nu am primit suport pentru a repara digurile sau pentru a proiecta un sistem de apărare împotriva inundațiilor. Pompierii au venit să ne ajute să pompăm apa din beciuri. În rest, pompierii nu sunt abilitați cu edificarea sistemului de baraj sau a sistemului de protecție de ape fluviale. Aceste intervenții se fac în baza unor proiecte tehnice pe care noi nu le avem. R. Moldova, în 2010, a primit un suport de la Banca Mondială ca să proiecteze aceste construcții. Măcar să avem proiecte tehnice, ca să aplicăm la fonduri regionale, cum ar fi fondul bazinului Mării Negre sau fondul bazinului Dunării, să găsim niște fonduri ca să rezolvăm problema, dar nu ni s-a mai răspuns”, susține Rodica Rusu.
Localnicii își doresc un dialog cu autoritățile centrale pentru a înțelege care este planul de acțiuni pentru perioada următoare. „Cel puțin, nu am fost invitați să discutăm cu primarii din bazinul râului, să avem un plan de acțiuni pe 12 luni, 24 de luni, 36 de luni. Situația e critică și dacă în următorul an nu se va interveni, atunci situația poate ieși de sub control. Nu putem rezolva o problemă energetică a regiunii prin declanșarea unei catastrofe ecologice pe tot avalul râului. Vă imaginați ce înseamnă 6 baraje construite în scară. Dacă unul rupe, pe întreaga luncă a Nistrului nu mai rămân localități, vor fi înghițite de apă. Calitatea construcției acestor baraje și debitul minimal trebuie să fie verificate la nivel internațional”, mai spune Rodica Rusu.
Localnicii din s. Telița: apa e tot mai puțină
Oamenii din Telița spun că debitul râului este tot mai mic, iar albia înnămolită face ca peștele să dispară din râu. Totodată, atunci când debitul crește brusc, satul e lovit de inundații.
„Din an în an, apa e tot mai puțină și Nistrul se înnămolește, se astupă cu nămol. Și peștele s-a pierdut. Mai este din când în când hering, din când în când poate câte un crap, câte un șalău. Cândva era lume toată vara pe malul Nistrului, se odihnea, dar acum… Nu-i cum era odată, îi strașnică situația”, spune un sătean, pe care l-am întâlnit pe ulițele satului.
„Chiar în 2020 au fost inundații. Pescuiam uneori, dar de vreo cinci ani nu mai este. Îi nămol, nicio barcă nu am văzut de vreo 5 ani. Apa e murdară. Ar trebui să-l curățe puțin, dar nu-s bani. Acum vara poți să-l treci mergând”, susține alt sătean, Vladimir Cracan.
Victor și Xenia Fricățel sunt printre cei ale căror gospodării sunt chiar pe mal. „În 2008, apa ne-a intrat în casă. Ședeam în pod, totul am dus în pod. Anul trecut, ne-a înecat păpușoiul, iar cartofii n-am mai reușit să-i scot. Dimineața era totul în apă. Ei opresc apa, pe urmă, când îi dau drumul, ea ajunge aici și se revarsă: râpa asta, fântâni – totul îneacă. Pădurea a fost plină, a înecat păpușoii, lucerna, totul de prin harmane. Mai multe fântâni au secat cu totul, chiar aici, pe stadion este o fântână. Pește mai este, dar fuge la vale, la adânc, unde apa-i mai rece. Băboieși mai prind. Vara vin la scăldat, dar e murdară apa și lumea nu se scaldă, poți să te mai îmbolnăvești de ceva”, spune Victor Fricățel.
„Acum au pus pădure și ați văzut ce spini îs acolo? Bătaie de joc. Au ocupat pământul, ca să nu pască vitele. În 2013, am ieșit la pensie din colhoz cu 355 de lei. Acum am 870. Dacă nu mai țin o vită, ce fac? Nici serviciile nu le poți plăti, nu să mai mănânci o bucățică ca lumea. Așa ne chinuim. Apa o vezi cât e de străvezie, frumoasă, dar dacă o fierbi, rămâne sare pe cratiță, pe fierbător. Dar când sunt curățite fântânile? Noi cândva o curățam, acum nu mai putem. Doi ani de când nu am curățit-o. Cea din vale au curățit-o astă vară, dar așa nu se face nimic. Vom vedea ce va fi, dar nu e bine”, adaugă Xenia Fricățel.
„Am avut pierderi mari, vreo 3 hectare de lucernă, au fost aici puși puieți de aluni, vreo 7 hectare. Toți au pierit. Și porumbul – vreo 3 hectare. A venit, a făcut stricăciuni și s-a retras… Lumea s-a străduit, că noi suntem trecuți prin asta. Lumea își salvează produsele cum poate. Acum, cum se vede, nu o să se mai reverse, că se aude că în Ucraina vor mai face centrale electrice. Anul trecut zăpadă n-a fost, secetă mare, dar Nistrul a venit peste mal, iar anul ăsta – omăt, ploiță, dar a fost scăzut binișor. Sperăm să nu ajungem să nu fie apă. Fiecare gospodar are în poartă fântâniță, dar dacă scade nivelul Nistrului, apa din fântâni se duce. Mai vezi câte un moșnegel care se duce cu undița și mai prinde un băboiaș, dar nu se mai prinde pește. Am și uitat de când nu am mâncat pește din Nistru”, spune Nadejda Chiperi, a cărei gospodărie este tot pe malul râului.
„Anul trecut Nistru a inundat grădinile: păpușoi, căpșuni, lalele – totul a înecat. Anul ăsta a fost ploios, dar Nistrul nu a adăugat deloc. Cândva, vara scădea, dar era adânc, era nisip curat, acum e înnămolit. A fost o tragedie, s-a înecat o fetiță, salvatorii în scafandru nu puteau intra în râu. Cândva curățau cu excavatorul, acum nu-i curățat de zeci de ani”, spune și Ivan Botnari.
O consecință a moștenirii sovietice
„Nistrul aduce numeroși nutrienți din Munții Carpați până în mare. Construcția barajelor a sărăcit foarte mult biodiversitatea, care înseamnă viață. Acest lucru nu a fost poate atât de știut în 1954, când a fost construit barajul de la Dubăsari, și mai puțin a fost luat în considerare în 1983, când a fost dat în exploatare barajul de la Novodnestrovsk, pentru că deja apăreau studii solide, inclusiv în Uniunea Sovietică, că barajele sunt foarte dăunătoare. Am moștenit aceste lucruri și ar trebui să găsim soluții împreună cu Kievul”, spune ecologul Alecu Reniță.
În timp ce într-un comunicat recent al Ministerului Mediului se arată că „speculațiile în jurul Nistrului sunt neîntemeiate și că măsurătorile efectuate pe fluviu indică un debit normal de cca 120-130 m³/s (indicatorul minim necesar fiind de 100 m³/s), experți în domeniu susțin că un debit sub 130 de m³/s ar omorî Nistrul.
„În perioada anilor ’80, am avut multe discuții cu Kievul, cu Odesa și cu Moscova. Specialiștii spuneau că Nistrul ar muri, dacă ar primi mai puțin de 130 de m³/s. De aceea, în regulamentul din perioada sovietică se prevedea nu mai puțin de 130 m³/s. Sunt uluit să citesc la unii ecologiști că i-am putea permite Ucrainei să dea numai 100 m³/s sau chiar mai puțin. Aceste abordări sunt periculoase, fiind făcute de persoane care s-au intersectat ocazional cu problemele Nistrului”, susține Alecu Reniță.
Pentru viața Nistrului este extrem de periculoasă perspectiva construcției unor baraje și instalarea unor turbine noi.
„Suntem împotriva Strategiei Energetice a Ucrainei (2016), în care e stipulată construcția altor 6 baraje în Ucraina apuseană și extinderea complexului energetic de la patru turbine cu cel puțin altele trei. Nu va mai fi apă, pentru că acele baraje sunt pentru a acumula cantitatea necesară de apă, luată din Nistru și dusă sus ca să poată funcționa turbinele. Noi suntem într-o situație foarte delicată”, adaugă Alecu Reniță, precizând că punctul de pornire în cadrul negocierilor trebuie să fie convențiile internaționale de protecție a mediului, iar stabilirea unui debit minimal, care ar permite Nistrului să fie deopotrivă sursa de apă și pentru Ucraina, dar și pentru R. Moldova, este un element obligatoriu al negocierilor.
„Mai multe ONG-uri au cerut să se respecte un debit de cel puțin 250 m³/s. E complicat, deoarece energeticienii ar face gălăgie. Debitul de 130 de m³/s, stabilit în perioada sovietică, e minimul de la care trebuie să înceapă discuțiile. Dacă nu dăm apa necesară Nistrului de la Naslavcea în jos, totul degradează”, consideră ecologul Alecu Reniță, precizând că instalarea unor instrumente de monitorizare publice ar permite evitarea unor speculații în privința debitului.
E nevoie de stații de epurare și programe de împădurire
„Stația de monitorizare ar trebui instalată la Naslavcea. Acest lucru ar trebui făcut online. Orice cetățean să poată accesa și vedea dacă se menține sau nu debitul 24 din 24 de ore. Totodată, ar trebui discutat și alt subiect deosebit de important. Așa au fost gândite, în perioada sovietică, ecluzele că ei dau drumul la straturile de jos ale apei și, de la Naslavcea până la Soroca, cam 200 km, apa vine de la 7°C și abia la Soroca ajunge la 11-12°C. Iarna e cu vreo 5°C mai caldă decât temperatura normală. Așa am pierdut numeroase specii de pești valoroși”, mai adaugă Alecu Reniță.
„Și în Ucraina, și în R. Moldova toate râurile mici sunt transportatori de poluanți. În R. Moldova, sunt 3200 de râuri mici și niciunul nu corespunde standardului de apă potabilă. Numărul de stații de epurare în localitățile mari este redus, nu mai vorbesc de calitatea epurării apei. Toate râurile mici ale R. Moldova trebuie să intre într-un program de împădurire. Să avem păduri măcar 20% din teritoriu, care să creeze filtre silvice, perdele de protecție. Asta ar trebui să fie o strategie comună moldo-ucraineană”, spune, pe final, Alecu Reniță.
Ministerul Mediului, despre calitatea apei din Nistru
„Apa Nistrului e clasificată drept clasa trei de calitate – moderat poluată, capacitatea râului de a se autoepura fiind redusă. Principalele surse de poluare în R. Moldova sunt apele uzate, deșeurile, produsele fitosanitare în agricultură și fenomenul prelucrării terenurilor până în albia râurilor. Contează și fâșiile de protecție ale râurilor. Un factor care influențează calitatea apei este și complexul hidroenergetic nistrean”, spune ministra Ecologiei, Iuliana Cantaragiu.
„R. Moldova este inclusă în categoria țărilor cu deficit de apă, deoarece râurile noastre sunt extrem de degradate. Fiecare afluent, de exemplu Răutul, Bîcul, Ichelul, Botna, acum 50 de ani, avea un debit mult mai mare, astăzi are un volum mai mic, pe care îl oferă Nistrului. Se înregistrează o creștere a temperaturii la nivel global, asta înseamnă că evaporarea crește, iar volumul de apă în albia râului se reduce. Totodată, influențează fiecare baraj amplasat pe cursul râului. Cu părere de rău, avem multiple baraje pe afluenți, avem multe iazuri peste capacitatea de captare a apei sub bazine hidrografice, fiindcă fiecare iaz captează un volum de apă cum și-a imaginat omul, dar nu cum ar trebui să fie.
Calitatea apei vs calitatea vieții
„Este o legătură directă între calitatea apei și sănătatea omului. De calitatea apei depinde calitatea produselor irigate, sănătatea animalelor domestice care consumă apa. Dacă apa este poluată, compoziția chimică se regăsește și în lapte, și în carne. Dacă vorbim despre Nistru, e mai dificil de spus, pentru că volumul de apă și procesele în fluviul Nistru sunt mai funcționale decât apa din Răut sau Bîc, sau ceilalți afluenți, Ichel și Botna. Calitatea apei e o problemă, chiar dacă se tratează la stațiile de epurare. Știind că nu sunt stații de epurare la Soroca, nu funcționează stația la Otaci, la Moghilău e o mare problemă, la Dubăsari stația e învechită și epuizată tehnologic, eu nu consum apă de la robinet, o consum mai mult în proces tehnic”, recunoaște ministra Mediului, Iuliana Cantaragiu, precizând că Banca Mondială ar putea sprijini construcția stației de epurare la Soroca. „Ministerul va depune eforturile necesare, ca să începem construcția în 2022. Foarte mult contează calitatea apei care vine la stația de epurare. Instituțiile subordonate Ministerului trebuie să exercite controlul, să facă prescripții și, dacă agenții economici nu vor fi cu bună intenție, să fie sistată activitatea. Ideea este ca la stația de epurare apa să fie corespunzătoare normativelor în vigoare, ca în final să sporim calitatea apelor”, mai spune ministra Mediului.
Soluții identificate de experți, autorități și de cetățeni:
- Construcția unor stații de epurare moderne
- Elaborarea unor programe de împădurire pentru bazinele râurilor mici
- Edificarea unor sisteme de apărare împotriva inundațiilor
- Implementarea unor instrumente publice de monitorizare a debitului râului Nistru
- Strategii ecologice comune moldo-ucrainene
- Respectarea convențiilor internaționale de protecție a mediului
Materialul face parte din proiectul „Consolidarea Presei Independente și a Educației Mediatice în Moldova” derulat de ERIM, cu suportul financiar al Biroului pentru Democrație, Drepturile Omului şi Muncă al Departamentului de Stat American. Opiniile exprimate în această publicație nu reflectă neapărat poziția ERIM.
