Două perechi de mâini și un câine luptă pentru supraviețuirea lacului Manta: „Dacă nu-l curăță, e terminat. E catastrofă ecologică”
Lacul Manta, care face parte din rezervația naturală „Prutul de Jos”, riscă să devină un loc pustiit. Nivelul apei a scăzut, aceasta este murdară și plină de vegetație crescută haotic, iar flora și fauna de cândva – tot mai rar întâlnită. În timp ce autoritățile centrale declară că lacul va fi reabilitat, dar nu se știe când, doi consăteni din Manta și câinele lor par să fie singurii apărători ai lacului.
Până acum – un paradis al apei, florei și faunei protejate, în prezent, lacul Manta riscă să devină o suprafață secătuită. Împotriva la toate luptă doi cetățeni și un câine.
Constantin Olteanu își amintește de vremurile când apele lacului erau doldora de păsări și pește.
„Și-au bătut joc de natura noastră”
„Erau lebede, gâște, rațe sălbatice. Pelicanii veneau când era pește. Pelicanii veneau și se puneau în cerc și începeau să bată cu aripile și peștele sărea și îl păpau. Mare frumusețe era odată”, povestește Constantin Olteanu.
„Acum nu mai vin păsări ca înainte, căci nu au ce să mănânce, dacă apa e de 20 de cm. Noi, chiar când ne ducem cu luntrea, mergem pe jos și împingem luntrea până dau de apă, când aici era doi-trei metri adâncime”, spune bărbatul.
„Dar acum ce este? Să te ferească Dumnezeu. Și-au bătut joc de natura noastră. O să ajungă o catastrofă ecologică”.
Potrivit lui Constantin Olteanu, există mai mulți factori care au dus la poluarea lacului Manta:
- construcția și ulterior, ruinarea Combinatului piscicol din Crihana Veche;
- schimbarea direcției scurgerii principale din râul Prut în lacul Manta;
- pescuitul și braconajul ilicit;
- pășunatul intensiv.
„Toată balega, toată mizeria se pune pe malul bălții”
Bărbatul recunoaște că și factorul uman e de vină pentru „farmecul pierdut al lacului”.
„E și mâna noastră, a cetățenilor din sat, căci toată balega, toată mizeria se pune pe malul bălții și toată balega, toată murdăria se duce în baltă. Este un humus extraordinar…”, susține bărbatul.
„Vara, când apa e mică, iese iarba și în sat se împrăștie senzația că apa se împuțește. E un miros… de la sute de metri de la baltă, în centrul satului se simte mirosul acesta de apă împuțită”, povestește bărbatul.
„Dacă nu-l curăță, e terminat”, oftează acesta.
„Suntem doar două persoane care ne luptăm pentru baltă”
Primăvara, Constantin Olteanu și prietenul său, Sergiu Lazarin, se ocupă de curățarea malurilor de deșeurile aruncate de consăteni.
„Am doar două mâini. Și omul acesta tot are două mâini. Mai mulți doritori nu sunt. Nu știu cât o să mai avem putere. Suntem doar două persoane care ne luptăm pentru baltă. Atât.”, spune cu tristețe Sergiu Lazarin.
Sergiu a muncit opt ani în Suedia, dar peste ani, a conștientizat că „mai bine decât la baștină nu e nicăieri”.
„Am venit aici, în Moldova, pentru că-mi iubesc patria și vreau să trăiesc aici. Uite, am un an jumătate. Un an am mai avut putere după Suedia, după asta nu, mi s-a dus toată puterea de la stres, de la mizeria de pe baltă. Mă lupt cu lumea ca să curățim, să ne oprim, că se poate de așezat orice gunoi la locul său, dar ei nu înțeleg. Ei încă ne întreabă – dar pentru ce vă trebuie vouă asta?”, afirmă Sergiu.
Sergiu spune că acum 20 de ani a plantat o pădurice în apropierea malului, dar aceasta nu mai ajunge la maturitate din cauza consătenilor.
„Am plantat și o pădurice, aici mai la vale. Au trecut 20 de ani de atunci, dar păduricea mereu tânără rămâne. Când nu sunt pe acasă, o taie. Fură lemnul. Nu știu cum să mai lupt cu ei”, spune Sergiu Lazarin.
„Luptăm și cu braconajul”
Și dacă bărbații spun că luptă cu indiferența localnicilor și tot sesizează Primăria din localitate, câinele lui Sergiu Lazarin luptă cu braconierii.
„Păsări aveam aici, milioane de păsări veneau. Sunt interzise toate împușcăturile, dar credeți că se respectă? Noaptea se aude cum împușcă. Câinele imediat îi simte și face gălăgie mare. Eu mă trezesc, ies afară, aprind luminile, în speranța că-i vom speria, dar nu mereu ne reușește”, mărturisește bărbatul.
„Nu trebuie să căutăm raiul în altă parte, căci nu-i în altă parte. E aici, unde locuim, trebuie doar să-l păstrăm. Noi îl distrugem, nu-l distrug alții”, face Sergiu un îndemn către consăteni.
Am ajuns în satul Manta, Cahul, în toiul iernii. Acum, acoperită cu zăpadă, suprafața lacului Manta arăta uniformă, dar peisajul descris de localnici pune stăpânire pe baltă odată cu încălzirea vremii.
„Să veniți voi la primăvară, să vedeți cum e în realitate balta”, ne-au zis ei.
Constantin și Sergiu declară că au informat administrația publică locală de nenumărate ori despre activitatea umană irațională, despre braconaj și factorii externi ce au dus la degradarea lacului Manta. Am mers la Primărie. Primara comunei Manta a refuzat să vorbească cu reporterii ZdG.
ZdG: Cum vă implicați în soluționarea acestei probleme? Ați anunțat autoritățile publice centrale?
Violeta Hâncu: Problema dată nu-i de azi, nu-i de ieri, dar nu pot să vă spun despre aceasta, pentru că, în primul rând, nu v-am chemat eu. Persoana care v-a chemat nu a coordonat cu primăria. Eu nu cunosc ce au vorbit ei, care a fost tema discuției, așa că nu ofer niciun interviu.
ZdG: Refuzați să vorbiți?
Violeta Hâncu: Da, refuz să vorbesc, ce nu am dreptul să refuz?
ZdG: Da de ce ar fi o problemă să vorbiți?
Violeta Hâncu: Așa, pentru că m-ați luat prin surprindere. V-am spus că eu nu cunosc. Eu muncesc.
Violeta Hâncu a fost aleasă în fruntea comunei Manta din partea blocului electoral ACUM (Platforma DA și PAS). La alegerile parlamentare din 2021 a făcut agitație electorală în favoarea PAS.
„Nu vă pot spune când va demara proiectul de decolmatare”
Reveniți la Chișinău, am încercat să aflăm dacă reprezentanții Ministerului Mediului cunosc despre situația în care s-a pomenit lacul Manta. Veronica Josu, consultantă principală în cadrul Direcției politici în domeniul biodiversității, ne-a comunicat că „durerea localnicilor din satul Manta este și durerea Ministerului”.
„Noi cunoaștem această problemă. În general, se caută soluții și bani pentru implementarea unor proiecte pentru decolmatarea (curățarea canalelor, bazinului, n. r.) lacurilor Manta și Beleu. Problema nu este de azi și nu este de ieri. Problema în cauză am înaintat-o încă în cadrul proiectelor de 100 de milioane de euro, cu România. A trecut și pe la Iași, și pe la București. Sunt ani de zile de atunci. Nu vă pot spune exact în ce an a fost asta. Și undeva proiectul acesta…parcă-parcă, dar să vedem. Nu vă pot spune când va demara. Sunt probleme tehnice care pe noi ne depășesc – unii zic că trebuie de curățat, alții zic că nu trebuie de curățat. Mai era vorba de construirea a opt ecluzii (ecluzie – construcție hidrotehnică specială, executată pe traseul unei căi navigabile, pentru a face legătura între două porțiuni cu niveluri diferite, n.r.) în zonă”, a menționat reprezentanta Ministerului Mediului.
Funcționara a declarat că la nivel ministerial se discută despre mai multe soluții, dar nu cunoaște când totuși, vor fi implementate.
„Acum avem niște proiecte de la GEF (Fondul Global de Mediu), dar nu pot să vă spun dacă curățarea lacului Manta va face parte din proiecte sau nu. Noi cunoaștem problema acestor localnici, și nu este doar durerea lor, dar și a Ministerului Mediului, căci se pierd specii de păsări valoroase acolo. Decolmatarea o să fie făcută până la urmă, căci nu putem să rămânem fără lacul Manta și lacul Beleu. O să fie făcută, dar nu știm când”, a specificat Veronica Josu.
Lacul Manta este menționat drept cel mai mare lac natural din R. Moldova, cu o suprafață de 21 kilometri pătrați și o lungime de 7 kilometri. Este amplasat în partea de sud-vest a Republicii Moldova, între satele Crihana Veche și Vadul lui Isac din raionul Cahul, pe traseul național Chișinău-Giurgiulești, unde se află punctul de vărsare a râului Prut în Dunăre. Manta se află pe partea inferioară a luncii râului Prut, pe frontiera de stat dintre R. Moldova și România.
