„Postul este o chestiune benevolă, postim pentru noi…”. Cum, cine și de ce postește

Suntem în Postul Mare, cel mai sever dintre toate cele patru posturi ortodoxe care, după idee, trebuie să-i pregătească sufletește pe creștini de Sfintele Paște, sărbătorit în acest an pe 16 aprilie. Se mai postește azi în sate? Cum și de ce țin post țăranii? 

Potrivit canoanelor ortodoxiei, pe parcursul a șapte săptămâni suntem opriți să consumăm  lactate, ouă, carne și pește. Totodată, ni se interzice  consumul băuturilor alcoolice. În această perioadă nu se fac nunți și petreceri. Canoanele, adică legile ortodoxiei, îndeamnă creștinii să se rețină de la anumite gânduri necurate, pofte, patimi sau fapte rele. 

„Postul este o chestiune benevolă, postim pentru noi…”

Piața din Orhei ne întâmpină nu numai cu prețuri mai mari la legume și fructe față de aceeași perioadă a anului trecut, dar și cu o atitudine oricum bănuitoare, dovadă că nu fiecare este bucuros când este întrebat despre post. „Da, respect postul, dar asta este problema mea”, ne spune Olga, care este stăpâna unei tarabe cu veselă. „Facem un borș de sec cu doi-trei cartofi, o ceapă, ceva murături și masa este gata!”, continuă femeia. 

Elena, care are 29 de ani, vinde carne de șapte ani, dar spune că ține postul strict. „Nu ne impune nimeni și apoi trebuie să postim în intimitate, să nu ne cunoască nimeni ce facem. Aduce a mândrie deșartă să te lauzi cu asta”, ne spune ea. Totodată, Elena precizează că volumul vânzărilor de carne a scăzut cu 15-20 % față  de vremea „câșlegilor”. 

„Nu sunt vremuri grele, moldoveanului nostru de după 1990 îi place să se tânguie, ceea ce este obicei rău, chiar păcat. Trebuie mai multă demnitate, reținere și omenie”, ne îndeamnă aceasta. 

Tudor Mocan are 86 de ani, este din comuna Vatici, văduv de mai bine de 20 de ani, în trecut șofer în colhoz. „Respect postul de când mă știu, m-am ridicat un pic flămând de la masă, ceea ce mi-a permis să nu iau kilograme în plus. Prețurile mari la piață? Dar cine mă încurcă să-mi umplu din toamnă un beci cu de toate crescute în grădina proprie?”, ne întreabă octogenarul.  

„Cât de rău nu ne-ar fi fost, dar am respectat postul cu bucurie sufletească…”

Veronica Popescu de la Pelivan are 87 de ani și este solitară, la fel ca și multe persoane în etate din localitate. Nu se plânge pe viață grea, are sprijinul fiicei care trăiește peste hotare, dar și al vecinilor. Să zici că a avut o viață grea este prea puțin spus. Știe ce e aia prășitul de la 8 ani, la 12 ani a fost deportată împreună cu mama tocmai în Altai. Posturile le-a respectat întotdeauna, chiar și acolo unde erau lipsuri. 

„Cum o scoteam la capăt? În primii trei ani a fost cel mai greu, până ne-am construit din brazde de pământ case, iar în grădină am început să sădim cartofi, roșii, varză, să creștem rațe, a căror grăsime o consumam uneori crudă, după cum era obiceiul locului. Munceam mulgătoare de mică acolo, cât era să beau o cană de lapte numai ce muls, dar dacă era post, nu puteam să-l încălcăm! Biserică era la 130 de kilometri de noi, dar marea noastră bucurie era un preot deportat din Ucraina încă înainte de război, de la care primeam sfintele daruri. Adică, ne făceam raiul nostru din ceea ce era”, ne spune tușa Veronica. 

Aceasta ne-a arătat grădina unde a sădit „de toate”, inclusiv cartofi, sfeclă roșie, fasole, năut și… bob, care în Postul Mare se socoate delicatesă. Veronica Popescu ne spune că la Pelivan s-ar sădi până la un sfert din grădini cu bob.

„La noi venea Stela (Stela Popescu, cunoscută actriță de teatru și film, verișoară cu Gavril Popescu, capul familiei de la Pelivan. Până la refugiul din februarie 1944 a trăit la Slobozia-Hodorogea, pe atunci comuna Chiperceni, n.r.) care adora mâncarea de bob încă din copilărie. Mai era impresionată cum la noi, adică în regiunea noastră, marinau vișine și cireșe înlocuind atunci măslinele! Acum găsim de toate, dar vă spun – la ce să mă cheltui dacă tot ce am nevoie pentru post creștem în grădină?”, ne întreabă tușa Veronica.

Ana Coban, consăteana și vecina Veronicăi Popescu, de 60 de ani, este și ea adeptă convinsă a menținerii postului.

„Dacă veți scrie că aici, la Pelivan, o duc din greu în această perioadă, riscați să vă pierdeți cititorii. Noi abordăm problema sărăciei mai filosoficește: muncești – ai, nu muncești – nu ai. Nu sunt produse? D-apoi o dată în săptămână trec pe ulițele satului dubițe cu de toate – cumpără ce vrei! Dar nici la ajutoare sociale nu mai stau la rând. Apropo, bunica noastră, Veronica, este exemplu de optimism nesecat. Dar mai avem în capătul străzii casa babei Liza, care are 94 de ani – la ea să vezi mostră de optimism – cum se duce la biserică, cum își face focul. Mai e ceva care posibil nu e în alt sat – suntem o localitate fondată în anii ’30, deci prima localitate în Basarabia cu străzi planificate. În vremea lui Hrușciov aici au revenit cu traiul deportați din Siberia, între aceștia, coloniști germani. Adică un Babilon de mică dimensiune, dar deprinși toți cu ideea că doar prin solidaritate supraviețuiești. Dar sinceră să fiu – nu mai știm cum va mai fi, dacă generația noastră pleacă pe drumul de unde nu mai revine nimeni”, ne spune Ana Coban.

Avocatul Valeriu Covaș a devenit  adept ferm al tradiției Postului după un accident teribil de automobil. „Ulterior, asistentele medicale din sala de reanimare mi-au spus că eu rosteam rugăciuni când eram inconștient.  Totodată, medicul curant i-a spus familiei că a făcut tot ce este în puterile lui, rămâne ca ei să se roage la Cel de sus, astfel minunea s-a întâmplat. Iată de ce respect întru totul rigorile Postului Mare”, ne spune avocatul.     

„Copilul va proceda după exemplul părinților”

Victoria Popescu este profesoară de chimie, predă de câțiva ani la Liceul Teoretic „Adrian Păunescu” de la Căzănești. Respectă întru totul rigorile Postului Mare și crede că socoteala aceasta ține de educația  de acasă.

„Abordăm subiectul respectiv cu elevii noștri, care-și spun părerile despre post, păreri care nu trebuie de neglijat. Este clar că majoritatea dintre ei procedează așa precum procedează părinții lor. Adică, țin regimul alimentar pe care-l au părinții lor”, ne spune profesoara.

Gheorghe Costișanu, de 65 de ani, jurist de profesie, acum fermier la Inești, care-și vinde produsele crescute de el la piață, ne spune că și copiii, dar și nepoții săi care trăiesc la Londra, respectă întru totul tradițiile creștin- ortodoxe.

„Nu se pune problema altfel, or ei, fiind la Londra, se autentifică ca neam, frecventează aceeași biserică, respectă aceleași tradiții, dintre care cea a postului este una importantă. Aici joacă rolul principal exemplul personal al părinților. Copilul va proceda după exemplul părinților. Apropo, fiul meu a sponsorizat reparația unor saloane la Azilul de bătrâni de la Sărăteni, a  procurat mașini de spălat și alt utilaj, astfel venind în ajutor refugiaților din Ucraina”, ne spune fermierul. 

„Înainte de a ține post să cereți recomandarea medicului de familie” 

Constantin Munteanu, împreună cu Lidia, soția sa, lucrează în cadrul unui centru de recuperare fondat de ei înșiși la Orhei acum 20 de ani. Totodată, sunt  medici de familie la Zahoreni. Înainte respectau postul conform canonului, acum postesc doar prima și ultima săptămână.

„Recomandăm totuși ca înainte de a ține post să cereți recomandarea medicului de familie. Precizez că omul în etate are nevoie zilnic de o cantitate anumită de vitamine și microelemente, inclusiv de vitamina B12, fier, zinc, calciu, seleniu etc., care se pot găsi doar în componența produselor de origine animală. Iată de ce recomandăm oricărui pacient  să obțină consultația medicului de familie. Călugărițele de la mănăstiri care țin post dur, consumă pește în loc de carne, adică au o alimentație rațională. Astfel, își păstrează capacitatea de muncă până la adânci bătrâneți, suferă mai puțin de boli cardiovasculare și senilitate”, ne spune doctorul Munteanu.

„Sfinții părinți dau dezlegare la post dacă este nevoie”

Părintele Petru, paroh al Bisericii de la Gura Căinarului, raionul Florești, ne spune că niciun slujitor al bisericii nu-i obligă pe enoriași să țină post cu tot dinadinsul. 

„Postul mare are ca scop curățarea trupească, dar și sufletească, prin abținerea de la alimente de origine animală, dar și prin rugăciune, trebuie să ne mai detoxifiem de la gânduri necurate, pofte, patimi sau fapte rele, să ne cerem iertare unul de la altul. Sfinții părinți dau dezlegare la post dacă este nevoie”, ne spune părintele. 

Părintele Vivian Prakash Furtado a fost 11 ani parohul lăcașului „Adormirea Maicii Domnului” de la Orhei, care aparține Bisericii Catolice ce are circa 40 de enoriași. Este călugăr din Congregația Verbiților, iar acum slujește la Roma.

„Urmărim același scop precum frații noștri ortodocși în Postul mare, în ce privește curățarea spirituală și trupească, atât doar că noi avem dezlegare la ouă și produse lactate. În rest, legile și scopurile sunt aceleași. Doresc tuturor fraților noștri întru Hristos să parcurgă cu bucurie sobrietatea Postului Mare și să întâmpine Învierea cu aceeași bucurie sufletească!”, ne-a spus prin intermediul rețelelor de socializare părintele Vivian.