„Nu e copilul meu. Este lucrul meu.” Cum funcționează piața maternității de substituție în Ucraina

Ucraina este una dintre puținele țări din Europa, unde maternitatea comercială este permisă la nivel legislativ. După ce Thailanda și India au interzis nașterea copiilor cu ajutorul tehnologiilor de reproducere asistată, Ucraina a început să fie numită „Mecca maternității de substituție”. Cupluri din întreaga lume care nu pot avea copii au început să vină aici. Ca răspuns la cererea crescândă, Ucraina a început în grabă să creeze mai multe agenții de reproducere asistată.

Jurnalista de la hromadske Olesea Bida și fotoreportera Anastasia Vlasova au aflat cu ce realități se confruntă părinții biologici, la ce jertfe recurg femeile și de ce devin mame purtătoare.

Copilul tău, devenit străin

În primăvara anului trecut, soții Li Wei și Dai Qixiu din China au venit în Ucraina, cu speranța că aici o mamă surogat va fi purtătoarea copilului lor.

„Între America și Ucraina, am decis să alegem Ucraina, deoarece calitatea serviciilor este aceeași, iar prețul biletelor de avion din China și costul serviciilor este foarte diferit”, spune Li Wei.

În conformitate cu legislația ucraineană, mama purtătoare nu are drepturi părintești asupra copilului. Soții chinezi au găsit în Internet o clinică, au venit în Ucraina, au ales cel mai scump pachet de servicii cu „garantarea sarcinii”, au semnat contractul, iar mamei surogat i-a fost transplantat embrionul de la donatoarea ucraineană și Li Wei.

Periodic, chinezii se întâlneau cu mama purtătoare a copilului lor. Li Wei cumpăra cadouri pentru ea și pentru cei doi copii ai ei. Soții au cumpărat chiar un apartament la Kiev și în viitor aveau de gând să facă afaceri aici. „Am planificat să trăim în Ucraina până când fetița va merge la școală. Aici ecologia este mai bună și am vrut ca ea să învețe limba”.

În iunie mama purtătoare a născut o fetiță. Aceasta nu semăna cu părinții chinezi, dar ei nu au acordat atenție acestui aspect. Fetița a fost numită Ina și cuplul se pregătea deja să plece în China pentru a o prezenta rudelor.

După naștere, străinii trebuie să primească în Ucraina un certificat ucrainean de naștere, consimțământul mamei purtătoare și certificatul de rudenie genetică de la clinică. Conform legislației chineze, pentru a înregistra copilul născut de o mamă surogat, este necesar să se facă un test ADN de rudenie cu părinții biologici. „Am făcut testul și s-a dovedit că nu este copilul nostru.”

Dai Qixiu a avut o cădere nervoasă și a plecat în China. Lee Wei a rămas. „Am analizat toate documentele și nu am găsit încălcări în ceea ce am făcut. Nu am întrebări la medicul care a efectuat acest program. Problema poate fi rezolvată prin obținerea ADN-ului mamei surogat și a tuturor participanților la proces”, i-au spus la clinica.

După un test ADN repetat, s-a dovedit că mama biologică a fetei este mama surogat, iar cu tatăl său are 0% rudenie genetică.

Mama surogat a refuzat să-şi recunoască fiica, iar Li Wei s-a ales cu un copil, care-i aparținea doar în Ucraina. În China nu a putut confirma paternitatea, iar adopția copiilor străini în această țară este interzisă.

Următoarea dată Li Wei a mers la clinică împreună cu Nikolai Kuleba, reprezentantul Președintelui pentru Drepturile Copilului. Ei au chemat poliția și au depus o cerere pentru investigarea acestui caz.

Mai târziu Kuleba a declarat că maternitatea de substituție în Ucraina „este o vânzare necontrolată a copiilor noștri în străinătate” și trebuie interzisă prin reglementare legislativă. În Ucraina nu există o lege separată privind maternitatea de substituție. Agențiile și clinicile se folosesc de anumite prevederi din Codul familiei al Ucrainei, Regulile Înregistrării de Stat a Actelor de Stare Civilă din Ucraina, precum și de ordinul Ministerului Sănătății „Cu privire la aprobarea Modului de aplicare a tehnologiilor de reproducere asistată în Ucraina”.

Le-am spus copiilor că mă duc la muncă

Pentru aflarea în Ucraina și nașterea copilului Li Wei a cheltuit 200 de mii de dolari, mai puțin de o zecime din această sumă a primit-o mama purtătoare.

La clinică chinezilor li s-a spus, în cele din urmă, că mama purtătoare a încălcat condițiile contractului, conform căruia ea nu poate intra în contact sexual în timpul perioadei de gestație.

Directorul Centrului de Drept Medical și Reproductiv, Serghei Antonov, spune că doar în ultimul an s-au produs aproximativ zece cazuri similare, când ADN-ul copilului și al părinților biologici nu a coincis, iar din cauza aceasta suferă nu doar părinții biologici, dar și mamele purtătoare. În același timp, Antonov susține că în zece clinici din țară sunt oferite servicii de calitate.

Una dintre ele, în vârstă de 37 de ani, Irina (numele este schimbat – n.r.) din Lisichansk, ne întâlnește într-un apartament închiriat într-o zonă îndepărtată din Kiev. Femeia este îmbrăcată într-un halat gros, legat pe burta deja rotunjită. În picioare are papuci moi de casă. Irina ne duce într-o cameră slab iluminată.

Ea a venit la Kiev pentru ca următoarele trei luni, până la sfârșitul sarcinii, să trăiască într-un apartament închiriat. Conform contractului, apartamentul trebuie să-i fie oferit de agenție, iar cheltuielile pentru întreținere le suportă părinții biologici.

Irina a planificat să se mute acolo cu fiul său, dar în loc de paturi în apartament a găsit trei canapele pliante, în baie – mucegai, iar pe raftul de cărți un avertisment de la Kievenergo în privința unei datorii și deconectarea de la sistemul de alimentare cu energie electrică. Pe masa din camera în care s-a stabilit Irina se află mai multe cutii cu medicamente. „M-aș simți mult mai bine, dacă aș rămâne acasă în căldură, confort și în apropierea copiilor. Aici chiar și tensiunea a început să-mi crească”, spune femeia.

Majoritatea agențiilor lucrează conform unei scheme prestabilite, iar mama purtătoare trebuie să se mute în ultimele luni de sarcină din orașul sau satul său într-un apartament închiriat. Acest lucru este convenabil atât pentru agenție, astfel încât medicii să poată monitoriza modul în care decurge sarcina mamei purtătoare, cât și pentru femeie, dacă nu dorește să divulge informații despre sarcina sa.

În cazul Irinei, nimeni nu știe despre starea ei, cu excepția părinților și a soțului ei. Fiica de șaisprezece ani și fiul de opt ani consideră că mama lor doar a luat în greutate și a plecat de acasă pentru câteva luni pentru a face bani. „Soțul meu este la lucru în Melitopol. Nu l-am mai văzut de trei luni. Așa că le-am spus copiilor că am plecat și eu la muncă.”

Pentru nașterea unui copil Irina trebuie să primească 13 500 de dolari. Are nevoie de acești bani pentru viață și pentru facultatea fiicei sale. „Lucram magazioneră la fabrică. Apoi am plecat în concediu de maternitate. Iar apoi a sosit anul 2014 și toate fabricile au început să se închidă. Și așa nu mai lucrez de opt ani.”

Despre maternitatea de substituție Irina a aflat de la o cunoștință din Lisichansk. La recomandările acesteia a apelat la agenție. Cu părinții biologici ai copilului, francezi, Irina nu a comunicat niciodată – totul se întâmpla prin intermediari. „Agenției îi este convenabil să nu contactez cu părinții biologici ai copilului. Imaginați-vă care ar fi reacția lor dacă ar vedea acest apartament? Cu siguranță, n-ar plăti bani pentru asta. ”
Seara, de îndată ce a început să se întunece, Irina s-a îmbrăcat mai gros și a plecat din apartament pentru a dormi la o altă femeie.

Vrea să câștige pentru o viață mai bună pentru copiii săi

Anual, la Linia fierbinte a organizației publice internaționale pentru drepturile omului „La strada” sunt recepționate aproximativ o sută de apeluri de la mamele purtătoare. „Practic, suntem sunați de femei care fie vor intra în programul de maternitate asistată, fie că deja sunt în perioada de gestație. Și o mică parte din femeile care deja au născut. Având în vedere că statul nu are linii fierbinți speciale de sprijin pentru mamele purtătoare, iar clinicile nu oferă psihologi, o sută de apeluri pe an este mult”, susține Marina Leghenka, directoarea Departamentului de asistență juridică și socială de la „La strada”.

„Ajutor psihologic? Avem chat în Viber, în care sunt incluse aproximativ douăzeci de mame purtătoare care deja au născut sau sunt în gestație. Acolo comunicăm cu toții. Și ne susținem reciproc”, spune Olia în vârstă de 25 de ani. Stă lângă fereastră într-o cafenea, de unde se vede bine gara, bea ceai verde și așteaptă trenul. Un an și jumătate în urmă, Olia a dat naștere unor gemeni pentru un cuplu chinez, iar înainte a fost donatoare de ovocite. Acum ea este însărcinată din nou prin programul maternității de substituție și a venit la Kiev pentru un control medical.

„Înainte de nașterea anterioară, a venit la mine o psihologă cu o foaie de hârtie și mi-a cerut să-mi desenez nașterea, așa cum o văd. Am desenat ceea ce am crezut – sus părinții biologici cu copiii mei, iar jos – eu cu fiul și familia mea. După asta ea a încetat să vină la mine.

Olia susține că nu au existat probleme în timpul primei sarcini. Copiii i-a dat cu ușurință părinților. „Soțul meu mi-a adus un buchet de trandafiri și am plecat acasă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ne-am întors la viața anterioară.”

Pe banii câștigați, soții au făcut reparație și au plecat să se odihnească la mare. Câteva luni Olia a vorbit cu părinții biologici ai copiilor pe care i-a purtat. I-au trimis poze și videoclipuri cu copiii.

„Iar apoi mesagerul din telefonul meu, prin care comunicam, n-a mai mers”, explică Olia și spune că nu regretă că s-a întâmplat așa. Deși mai are încă în telefon fotografia copiilor și-a arată zâmbind. „Acești copii sunt în viață, sunt sănătoși, pe 3 februarie vor avea deja un an și jumătate. Nu mai vreau să știu nimic despre ei.”

În timpul conversației, Olia repetă din când în când că, în ciuda condamnării din partea oamenilor, se mândrește că a născut pentru un cuplu fără copii. Și, dimpotrivă, se justifică pentru faptul că nu are sentimente pentru ei. „De ce mergem în aceste programe? Pentru a câștiga bani pentru o viață mai bună pentru copiii noștri. De data aceasta voi obține cu o mie de dolari mai mult și intenționez să deschid o cafenea.”

Olia spune că într-un oraș din nordul Ucrainei, unde locuiește, este greu să-ți găsești un loc de muncă. Ultima dată ea a lucrat înainte de nașterea fiului ei, acum cinci ani. „Se spune că salariul minim la noi în oraș este de opt mii. Dar, de fapt, ar fi fost bine să primești măcar trei mii. Acolo putem lucra doar ca barman, chelner, bucătar. Și eu sunt bucătar de profesie. Până a pleca în concediu de maternitate, am lucrat la bar și în sala de biliard.”

Soțul Oliei merge din când în când la Moscova pentru a câștiga bani. Ultima data, când femeia era în ultimele luni de gestație, soțul ei s-a întors acasă să o ajute cu treburile casei și să aibă grijă de fiu. „Multe fete vin din sate. Și tot ce vor este să pună ferestre termopan în casă. Cineva cumpără din acești bani porci și găini ca să le crească. Nu suntem toți din oraș. Și părinții mei locuiesc în sat, și eu m-am născut acolo.”

Cu 40 de minute până la plecarea trenului, Olia își termină ceaiul, ia punga cu dulciuri din capitală pentru fiul său și se îndreaptă spre gară.

Totul este din cauza sărăciei

„Toate sunt stereotipuri, că mamele purtătoare sunt femei de la țară, fără studii și loc de muncă. În cele mai multe cazuri femeile recurg la acest pas pentru a-și cumpăra o locuință. Nimeni nu câștigă pentru haine scumpe sau mașini de lux”, spune Marina (numele schimbat – n. red.) de 27 de ani din Kiev, însărcinată în luna a cincea.

Femeia stă cu spatele la fereastra panoramică din cafenea. Burta ei ușor mărită sub un pulover cald și o jachetă nu este încă vizibilă. „Rudele soțului meu aveau probleme de sănătate, nu puteau avea copii. Bani pentru a plăti la clinică ei nu aveau. Am fost de acord să nasc gratuit pentru ei un copil.”

În timp ce Marina făcea examene medicale, cuplul a reușit să aibă un copil cu ajutorul FIV. „Și apoi, când mi-am dat seama că nu mai pot trăi în același apartament cu părinții soțului meu, am început să iau în considerare opțiunea de a deveni pentru bani o mamă purtătoare.”

Femeia a început să studieze piața ucraineană a maternității asistate, condițiile contractuale în agenții, costul serviciului. „Soțul a fost de acord. El însuși nu a vrut să schimbe nimic. Locuiește într-un apartament și pentru el totul e bine. Spune că 50% dintre oameni trăiesc mai rău decât noi. Dar 50% trăiesc mai bine!”

Înainte de concediul de maternitate, Marina a lucrat ca manager de vânzări la un club sportiv și putea strânge ceva bani. În timpul concediului de maternitate totul s-a schimbat – soțul a trebuit să asigure de unul singur familia. „Când s-a născut fiul, am aflat ce înseamnă lipsa de bani. Oricât de mult s-ar strădui soțul, este dificil să supraviețuiești cu un singur salariu. Aveam nevoie de un venit suplimentar care să nu necesite prea mult efort. Cu excepția sănătății.”

Marina a trimis un chestionar la opt agenții care oferă servicii de surogat. A început examinarea și efectuarea testelor. Pentru ea au găsit o familie ucraineană – aceasta a fost cererea ei. „Mi-am dat seama imediat că am rămas însărcinată, pentru că toxicoza a început de îndată ce am ieșit din spital și m-am așezat într-un taxi. Dacă n-aș fi rămas însărcinată din prima încercare, aș fi renunțat. Aceasta este o povară foarte mare pentru corp.”

De două ori pe lună Marina este examinată într-o clinică privată, comunică din când în când cu părinții biologici, ei îi trimit lunar bani. Femeia găsește sprijin în comunitățile pentru mamele purtătoare, are un profil în Instagram, în care ține un jurnal de maternitate. Și susține că nu are nevoie de ajutor psihologic.

Părinții ei și ai soțului știu că ea este o mamă purtătoare. Marina nu vorbește cu fiul său despre sarcină. „El oricum nu-și va aminti despre asta. Când se va naște copilul, fiul ei va avea doar trei ani.”

Femeia susține că nu are sentimente pentru copilul pe care îl poartă și nu-l percepe ca pe al ei. Pentru ea această sarcină este o muncă și o posibilitate de a-și cumpăra propria locuință. Pentru nașterea unui copil, o femeie ar trebui să primească 15 500 de dolari, câte 350 de dolari lunar și o rambursare pentru haine. „Totul este din cauza sărăciei”, susține ea.

O conducem pe Marina prin pădure la grădinița de unde trebuie să-și ia fiul.

Epilog

Peste câteva luni Marina va scrie în Instagram despre problemele sale de sănătate, despre stresul emoțional, boala fiului și mutarea la părinții ei. „Încerc să nu fiu nervoasă, dar sunt foarte îngrijorată pentru fetiță. Părinții biologici o așteaptă foarte tare. Dar nu atât de repede… Prima mea sarcină a fost o versiune ușoară a maternității asistate.”

Mamei purtătoare, Irina de la Lisichansk, agenția îi va oferi a doua zi un apartament mai bun. Acolo va locui cu fiul și soțul ei. Nașterea ei va fi prematură și va dura treizeci de ore. Băiatul se va naște cu edem cerebral. „Din cauza stresului, din cauza apartamentului a început să-mi crească tensiunea și programul meu s-a încheiat atât de trist”. Starea copilului s-a stabilizat în decurs de o lună. Banii pentru program Irina nu-i va primi imediat, încă o lună va aștepta a cincea parte a plății. În septembrie, femeia intenționează să devină din nou mamă surogat.

Cazul lui Lee Wei va fi investigat înainte de proces. Ina va fi adoptată de o familie ucraineană. „Este o familie tânără care a așteptat foarte mult timp un copil. Ea este acolo de o săptămână, dar părinții juridici mai așteaptă încă decizia instanței”, spune avocatul lui Lee Wei.

Iar Olia, care poartă gemeni pentru familia chineză, se va întoarce de la Kiev acasă în jurul orei opt seara și-i va spune fiului său că a fost la muncă.