Principală  —  IMPORTANTE   —   VIDEO/ „Inima Cristinei s-a oprit”.…

VIDEO „Inima Cristinei s-a oprit”. Medic: „Noi singuri nu știm de ce s-a întâmplat așa”

O tânără de 30 de ani a făcut stop cardiac în timpul procedurii de fertilizare in vitro la o clinică privată din Chișinău. Medicii au resuscitat-o, dar tânăra a intrat în comă, iar după o săptămână a murit. Rudele femeii acuză medicii de neglijență. Ministerul Sănătății a creat o comisie pentru a investiga cele întâmplate. Iar reprezentanții clinicii private refuză să comenteze situația. În încercarea de a elucida acest caz, din perspectiva prevenirii altor astfel de riscuri, ZdG a vorbit cu părțile implicate, reconstituind filmul tragediei…

Cristina și Ștefan Sîrbuleț Foto: arhiva personală

Ștefan și Cristina erau împreună de 12 ani. După mai multe încercări de a concepe un copil, soții Sîrbuleț s-au adresat la clinica privată TerraMed și au convenit asupra unei proceduri de concepere artificială, in vitro. Medicul genicolog-reproductolog Roman Păstramă le-a indicat un tratament și efectuarea mai multor teste și investigații. Ulterior, la 25 august, Cristina Sîrbuleț a fost internată în staționarul instituției. În dimineața următoare era programată procedura de fertilizare. 

26 august. „Cu soția dvs. s-a întâmplat ceva rău”

„Dimineața am venit și eu la clinică, ca să dau niște analize, după care mi s-a spus să aștept afară. De la geam am văzut-o pe Cristina. M-a salutat, era bucuroasă. A fost ultima dată când am văzut-o…”, își amintește Ștefan Sîrbuleț. Procedura era programată pentru ora 8:30. Trecuse mai mult de două ore, iar Ștefan nu primise nicio veste despre soția sa. „Am mers la recepție să întreb ce se întâmplă. Mi s-a spus să intru la Roman Păstramă. „El o să vă lămurească situația”, mi-a spus femeia de la recepție”, povestește Ștefan. 

„Am tot așteptat rândul în coridor, ca într-un final să-mi spună: „Cu soția dvs. s-a întâmplat ceva rău. Inima Cristinei s-a oprit. Mergeți la anestezist să vă lămurească situația, eu nu pot să vă explic ce s-a întâmplat”, își amintește Ștefan. 

Și anestezistul nu a putut să-i ofere multe informații, l-a direcționat către directorul instituției, Mihai Ivasi. 

„Directorul începu să-mi lămurească că procedura decursese bine, dar inima Cristinei s-a oprit”, povestește Ștefan. 

„Am resuscitat-o. Așteptăm ca starea să se stabilizeze pentru a fi transferată la Spitalul de Urgență. Dvs. așteptați jos, o să vă anunțăm când puteți merge cu ea”, i-a mai spus Mihai Ivasi. 

Mai trecuse vreo oră, timp în care Ștefan Sîrbuleț nu știa nimic despre starea soției sale. 

L-am văzut pe Roman Păstramă ieșind din clinică. L-am întrebat cum se simte Cristina, Păstramă a spus că el și-a făcut bine treaba, să stau liniștit, căci în una-două săptămâni Cristina va fi bine”, relatează Ștefan. 

„După care a zis că trebuie să plece și a plecat”, mai spune bărbatul.  

„Apoi mi s-a spus că Cristina s-a trezit, dar au urmat alte complicații și inima s-a oprit din nou. A fost nevoie de altă resuscitare”. 

„Sunt speranțe doar la moarte”

Apoi venise ambulanța ca să o transfere pe Cristina la Institutul de Medicină Urgentă (IMU), deși Ștefan insista ca soția sa să fie transferată la clinica privată Medpark. 

„Mihai Ivasi mă tot convingea de faptul că este mai bine ca soția să fie transferată la IMU, căci deja vorbise cu Serghei Cobîlețchi. El vă așteaptă. E medic foarte bun, o să vă ajute”, spune Ștefan. 

*Mai târziu am aflat că medicul anestezist-reanimatolog Serghei Cobîlețchi activează și în cadrul IMU, și în cadrul clinicii medicale private Terramed. 

Astfel, Cristina Sîrbuleț, fiind deja în comă, a fost transportată la IMU. 

„Am mers la Cobîlețchi să înțeleg ce se întâmplă. După ceva timp, a acceptat să vorbească”. 

„ – Cum se simte Cristina? Ce speranțe avem că se va face bine?

Sunt speranțe doar la moarte”, – mi-a răspuns Cobîlețchi. 

Au urmat șapte zile în care Cristina s-a aflat în comă, la IMU. 

„Ni se spunea că ei fac tot posibilul, e conectată la toate aparatele necesare. Dacă azi ne spuneau că funcționează ficatul, mâine ne spuneau că a refuzat funcția ficatului. Poimâine încercau să ne liniștească că s-au pornit rinichii. Peste o zi ne anunțau că nu mai funcționează nici rinichii. Cam așa a fost”, își amintește Veronica Cernogal, nașa Cristinei.  

Tocmai de asta, Ștefan Sîrbuleț tot insista ca soția sa să fie transferată la MedPark, dar medicii de la IMU tot refuzau. 

„Chiar vrei să intri să o vezi?”

În toate acele zile, mama, soțul și nașa Cristinei sprijineau pereții spitalului, cerșind detalii despre starea Cristinei. 

„Sunt mamă, voiam să intru să o văd, dar nu eram înțeleasă. Cobîlețchi îmi zise în una din zile: – Chiar vrei să intri să o vezi? O indiferență totală”, spune Angela Țoncu.   

Ștefan Sîrbuleț

2 septembrie. Decesul 

În a opta zi de la internare, Cristina a decedat. 

Pe lângă pierderea suportată, apropiații Cristinei mai suferă și din cauza atitudinii și a lipsei de compasiune din partea medicilor din ambele instituții. 

Nașa Cristinei, Veronica, își amintește că, înainte de intervenție, atunci când Cristina îi cerea medicului Roman Păstramă mai multe detalii despre tratament și despre intervenție, Păstramă i-ar fi reproșat – „Ce holbezi ochii?”. 

Cât despre Serghei Cobîlețchi, Ștefan Sîrbuleț povestește: „Nu ne-a anunțat că a decedat. Avea numerele noastre de telefon, dar a ezitat să ne telefoneze. În acea zi am venit la Cristina, ca de obicei, după care am mers la Cobîlețchi să aflăm noutăți. Cristina deja decedase, noi stăteam sub ușă, el se ocupa de treburile sale. Târziu ne-a chemat în birou pentru a ne spune: 

„Voi erați conștienți că ea nu o va duce mult și ea a decedat”, a spus Cobîlețchi. „A spus-o într-un mod indiferent, brutal, urât”, își amintește mama Cristinei. 

Ulterior, rudele Cristinei s-au întors la TerraMed ca să ceară explicații. 

„Cum e posibil ca o persoană perfect sănătoasă, care făcuse toate testele necesare și fusese admisă pentru o astfel de procedură, să moară subit?”, se întreabă rudele. 

„Înainte de a face procedura, Cristina a fost consultată de anestezist și de cardiolog. Făcuse cardiograma, ceva nu era în ordine și a mai făcut repetat. Apoi Roman Păstramă a decis că nu prezintă niciun risc și poate începe procedura de fertilizare in vitro”, își amintește Ștefan. 

„Что еще вам не хватает?” (n.r. Ce nu vă mai ajunge?) 

„La cererea noastră de a se crea o comisie, de a discuta totul în cadrul unei ședințe cu medicii de la TerraMed, Ivasi ne-a răspuns:

 Что еще вам не хватает? (n.r. Ce nu vă mai ajunge?) 

Acum ne lipsește enorm Cristina, dar credem că e pur omenește să fie înțeleasă durerea noastră, să ni se explice ce s-a întâmplat sau măcar că ne transmită condoleanțe, dar nu s-a întâmplat”, spune cu tristețe nașa Cristinei.  

*Pentru procedura de fertilizare in vitro, soții Sîrbuleț au achitat 3000 de euro, iar pentru nenumăratele vizite la Roman Păstramă ar fi achitat câte 500 de lei de fiecare dată. 

Medicii de la TerraMed, medicii de la IMU, reprezentanți ai Ministerul Sănătății (MS) – ZdG a încercat să ia legătura cu subiecții celor întâmplate. 

„Ministerul Sănătății a creat o comisie care va investiga acest caz”

Solicitați de ZdG, reprezentanții MS ne-au comunicat că instituția s-a autosesizat și a creat o comisie care va investiga acest caz.

„MS cunoaște despre acest caz. Cazul este în proces de examinare pe platforma unei comisii de specialiști convocată de MS”, ne-a comunicat serviciul de presă. 

Reprezentanții de la Urgență susțin că tânăra a fost adusă la spital în stare extrem de gravă.

„Pacienta a fost adusă de la TerraMed în stare extrem de gravă, post-resuscitare, în comă de gradul III. Rudele au fost imediat informate despre starea critică a pacientei de către șeful secției și colegii săi de la Clinica Anestezie și Reanimare „Valeriu Ghereg””, ne-au transmis reprezentanții IMU, prin intermediul serviciului de presă. 

Au rămas fără răspuns alte întrebări ale ZdG remise către reprezentanții IMU:

  • Din punct de vedere medical, ce factori ar fi generat o astfel de stare?
  • Cum ar fi putut fi evitată tragedia? Dacă era transportată mai devreme, putea fi salvată?
  • Rudele Cristinei Sîrbuleț îl acuză pe Serghei Cobîlețchi că s-ar fi comportat urât cu ele și că le-ar fi comunicat întârziat despre decesul acesteia. Cum comentați?
  • Faptul că Serghei Cobîlețchi este angajat și în cadrul Clinicii TerraMed ar putea periclita cumva elucidarea decesului Cristinei Sîrbuleț?  

„Noi singuri nu știm de ce s-a întâmplat așa”

Pentru că reprezentanții TerraMed nu au răspuns solicitării de informații, dar nici la apelurile telefonice, marți, 14 septembrie, am venit la sediul acestei instituții. Nu ni s-a permis accesul, dar ni s-a oferit numărul de telefon al directorului Mihail Ivasi. Acesta a refuzat să ofere vreun comentariu. 

„Vă rog foarte mult, nu ne încurcați să lucrăm. Nu ofer niciun comentariu. Vom răspunde pentru toate în fața organelor de drept, după ce se vor face toate investigațiile. Noi singuri nu știm de ce s-a întâmplat așa”, ne-a spus Ivasi la telefon și a închis. 

L-am contactat repetat pentru a afla dacă instituția medicală dispune de sală de reanimare. De această dată, pe alt ton, directorul ne-a cerut să nu-l deranjăm.   

„Eu încă o dată vă spun, mai mult nu sunați, vă rog. Să sunați când va fi hotărârea organelor de drept”, a strigat Ivasi la telefon. 

ZdG a abordat și alți medici ginecologi să comenteze cele întâmplate, să vorbească despre eventuale contraindicații ale procedurii de fertilizare in vitro, dar medicii pe care i-am abordat au refuzat să analizeze cele întâmplate. 

Am reușit să discutăm cu Rodica Rusu-Gramma, expertă în etică și legislație medicală. 

„Pacienții trebuie pregătiți ca să înțeleagă că medicii nu sunt Dumnezei”

Specialista a indicat asupra problemei de comunicare cu pacienta înainte de intervenție, cât și cu familia care a suferit pierderea. 

Rodica Rusu-Gramma, specialistă în etică și legislație medicală

„Când e vorba de intervenții invazive, pacientul trebuie prevenit despre toate riscurile și complicațiile care pot surveni. Organismul uman reacționează diferit la diferite tratamente.  Pe masa de operații se întâmplă lucruri inexplicabile chiar și pentru medici, atunci când poate fi un stop cardiac, un stop respirator, hemoragii. Se întâmplă 1 la 10 000, este o complicație rară, dar se întâmplă. Pacienții trebuie pregătiți ca să înțeleagă că medicii nu sunt Dumnezei, că orice intervenție impune risc și e nevoie ca anumite responsabilități să fie asumate atât de medici, cât și de pacienți. Din acest caz, am înțeles că acest lucru nu s-a făcut. Acordul informal a fost semnat formal, undeva în coridor, fără ca să se discute cu pacienții. 

Al doilea moment pe care l-am văzut ca o problemă severă este comunicarea cu rudele pacientei, atunci când ea făcuse stop cardiac. Înțeleg că medicii luptau pentru viața ei. Nu exclud faptul că au făcut totul la cel mai înalt nivel, dar faptul că soțul ei stătea afară ore în șir, că a trebuit să se apropie la recepție în necunoaștere, că a trebuit să aștepte în rând sub ușa medicului, ca să audă că se întâmplă ceva cu soția sa, că a trebuit să caute nu știu unde anesteziologul, ca până la urmă să nu știe ce se întâmplă cu soția sa – e o lacună enormă. Dacă în halul acesta e organizat procesul de comunicare a veștilor triste – asta e o tragedie. 

În lume, în toate instituțiile medicale, există un algoritm despre modul în care trebuie corect să informezi o persoană, atunci când e vorba de o maladie gravă, de complicații, de moarte subită, de o diagnoză neașteptată. Sunt pașii necesari și, în primul rând, este empatie și compasiune. 

O familie și-a pierdut o persoană dragă, este o tragedie, este o durere. Ei merită compasiune, ei merită implicare, ei merită o atitudine cu empatie și nicidecum această aroganță că noi am făcut tot corect, ce mai vreți de la noi?”, explică specialista. 

Gramma mai spune că aceasta este o problemă la nivel de sistem și nicidecum un caz unic. 

„Este o problemă nu doar pentru această instituție privată, este o problemă a comunicării în sistemul nostru de sănătate. Haideți să fim sinceri, de multe ori numai se vorbește, dar nu se face mult pentru procesul educării personalului medical în construirea unei comunicări corecte la nivel de relație medic-pacient”, punctează Rodica Rusu-Gramma. 

Am întrebat-o dacă acest stop cardiac putea fi prevenit:

„Sunt situații când nu poți să prevezi reacțiile respective, din motiv că nu sunt indicatori care ar prevesti aceasta. Există reacții adverse care nu pot identificate că vor apărea la cineva sau nu vor apărea, pentru că depind de niște particularități fiziologice, genetice ale organismului. Și faptul că inima, la un moment dat, a dat un stop cardiac nu putea să fie prevăzut de anumiți indicatori. Deci, este o reacție a organismului care poate să se întâmple în cazul unei anestezii.  Sunt anumite reacții care nu pot fi prevăzute prin teste suplimentare, chiar și la organismul sănătos”, susține specialista. 

Totodată, Rodica Rusu-Gramma susține că instituția dispune de sală de reanimare. 

„Cunosc că instituția are reanimatolog și are toate echipamentele necesare. Am vorbit cu colegii reanimatologi, ei au confirmat că acolo există paturi pentru terapie intensivă, unde pacienta a fost ținută. Partea cea mai tristă este că femeia s-a trezit după anestezie, deci, ea s-a trezit, a vorbit, după care iarăși a intrat în stare gravă. Deja când au văzut că indicatorii cad tot mai rău și mai rău, au chemat ambulanța. Doar că nu au pregătire pentru terapie de nivel III, unde sunt mai multe posibilități, specialiști și atunci au transferat-o la alt nivel. Altceva este că soțul spune că a solicitat transferul la Medpark, dar s-a insistat pentru Institutul de Urgență. Dacă ruda insistă și solicită o instituție medicală anume, trebuia să fie transferată acolo unde a solicitat, chiar dacă nu dă nicio garanție cineva că acolo ar fi putut fi salvată. Dar din câte știu, ea a fost adusă deja în stare foarte gravă la Institutul de Urgență”.

„Medicii chiar fac totul ca să salveze pacientul, numai că ei nu știu cum să arate asta”

„Atunci când e vorba de astfel de situații, eu vă dau garanție 100% că medicii chiar fac totul ca să salveze pacientul, numai că ei nu știu cum să arate asta. Ei fac asta într-o formă atât de modestă că poate să se creeze impresia că nu s-a făcut nimic. În colectivul de la Institutul de Urgență sunt medici extraordinari, dar probabil că evoluția pacientei respective a fost foarte agresivă. 

Pe an, la nivel mondial sunt zeci de pacienți care mor de la o mușcătură de albină. Fac șoc anafilactic și ambulanța nu reușește să vină. Este o particularitate a organismului și iată câteodată și medicii chiar rămân șocați, căci așa spun și rudele: – Se conecta ficatul, se deconectau rinichii. Se conectau rinichii, apărea altceva… Se declanșează o situație în organism care, din păcate, nu întotdeauna poate fi controlată”, explică specialista. 

Cât despre posibile scenarii, Rodica Rusu-Gramma punctează:

„În cazul în care va fi procedură de judecată și se va constata cu adevărat o inacțiune a medicului, care a dus la deces, asta ține deja de Codul Penal, judecata dă pedeapsă medicului, dar aceasta trebuie constatată, inacțiunea trebuie demonstrată.

Dacă ar fi fost legea cu privire la malpraxis separat, ar fi putut fi prevăzute metode prin care pacienții pot fi compensați. Avem medierea, avem alte abordări, dar în cazul respectiv este vorba doar de decizia judecății dacă o să avem constatare că într-adevăr a fost malpraxis și deja, ulterior, întoarcerea prejudiciului prin varii compensări.

În cazul în care se constată că este o reacție adversă, iar medicii chiar nu am putut face nimic… Nu știu, de aceea și ziceam că legea cu malpraxis este importantă, fiindcă în cazul acesta deja instituția poate să plătească un anumit prejudiciu și medicul rămâne să lucreze în continuare, căci prin legea malpraxisului ar fi protejați și pacienții, și medicii. Totuși, nu știm ce s-a întâmplat la nivel de calitate a actului medical. Știm doar că a murit o persoană tânără și este o adevărată tragedie”, mai specifică Rodica Rusu-Gramma.

În prezent, nu există o statistică oficială sau studii despre amploarea fenomenului malpraxisului medical în R. Moldova. Nu există o lege a malpraxisului care să-i protejeze pe pacienți, dar și pe medici. În lipsa cadrului legal, avocații sunt puși în situația să invoce alte articole din legi, pentru a le putea face dreptate clienților.