Principală  —  RECOMANDAT   —   De Ziua Limbii Române la…

De Ziua Limbii Române la Vadul-Rașcov, satul de baștină al poetului Dumitru Matcovschi

Pe 31 august, R. Moldova sărbătorește Ziua Limbii Române, eveniment care, acum 31 de ani, s-a întâmplat în aplauzele a circa 700.000 de participanți la Marea Adunare Națională. Dumitru Matcovschi a fost unul dintre scriitorii care, alături de Leonida Lari, Grigore Vieru sau Ion Vatamanu au luptat pentru triumful limbii române și al grafiei latine. Evenimentul din 1989 a fost anticipat de acțiunile marilor intelectuali basarabeni. Bunăoară, în 1988, proaspăt ales redactor-șef al revistei Nistru, Dumitru Matcovschi publică, pentru prima data în RSSM, „Doina”  de Mihai Eminescu, nuvela „În voia valurilor” de Constantin Stere, dar şi eseul tranșant al lui Valentin Mândâcanu, „Veșmântul ființei noastre”, interzise până atunci de cenzura sovietică. Pentru aceste acțiuni ale sale, dar și pentru creația sa poetică, Dumitru Matcovschi rămâne un simbol al demnității și onoarei naționale. Cum trăiește azi satul poetului? Cum este evocată viața și creația sa de către consăteni? Cum și-l amintesc aceștia?

Casa mare din casa memorială

În ajunul zilei de 31 august, am ajuns la Vadul-Rașcov, raionul Șoldănești. Satul, atestat documentar în anul 1447, în calitate de târg care găzduia negustori și călători străini, se întinde generos pe malul drept al râului Nistru. Aici, în 1939, în familia lui Leonte și Eudochia, s-a născut Dumitru Matcovschi. Mai târziu, anii copilăriei sale, petrecute la Vadul-Rașcov, i-a evocat în versuri: „S-a rătăcit în vreme/ S-a preschimbat în stea/ Sărmana și icoana/ Copilăria mea”…

Gavrilița Stela, director casa memorială
Dumitru Matcovschi, nepoata poetului

Dumitru Matcovschi este copilul anilor de război. Părinții săi, care au născut și au crescut cinci copii, erau țărani mijlocași, nici bogați, nici săraci.

În sat am întâlnit-o pe Stela Gavriliță, nepoata poetului, directoare la Casa Memorială „Dumitru Matcovschi”. Aceasta își începe în felul următor povestirea destinată vizitatorilor Casei Memoriale: „Odată cu primirea tainei sfântului botez, Dumitru Matcovschi preia ceva sfânt de la preoți: privire senină, suflet curat și demnitate de bărbat… Mama poetului a fost o gospodină foarte bună. O să vedeți în casă, toate obiectele sunt făcute de mama Eudochia. Ea a știut că învățătura e adevărata bogăție pe care trebuie să o dea copiilor. Astfel, toți copiii au terminat școala medie (10 clase), toți 5 copii – 3 fete și 2 băieți”.

Cristina Clima, originară din satul Vadul-Rașcov, spune că se regăsește în fragmentele în care poetul descrie satul de baștină. Ea își amintește cum l-a întâlnit pentru prima dată pe poet: „L-am întâlnit prima dată când eram elevă, la Festivalul internațional de poezie și cântec care îi poartă numele și are loc, tradițional, la Vadul-Rașcov. Am trăit un sentiment intens de admirație. Îmi amintesc că am participat și la recepția care a avut loc la Liceul „Dumitru Matcovschi” și mi se umplea inima de mândrie și de recunoștință că mă aflam în preajma marelui scriitor. Am învățat multe din lucrările lui Dumitru Matcovschi. Cu trecerea timpului, a avut loc și o schimbare de percepție privind opera scriitorului. Un lucru care, cu siguranță, a rămas la fel și care m-a marcat mult este acel apel către bunătatea fiecăruia dintre noi, acel „un pic de bunătate, oameni buni”, cum zicea poetul. Citesc operele scriitorului cu o intensitate de nedescris, deoarece mă regăsesc în locurile despre care scrie și în personajele expuse. De exemplu, „Cântec de leagăn pentru bunici” este lucrarea care mă încântă și „mă doare” în același timp. Această piesă de teatru despre părinți și copiii care pleacă departe de casa părintească este ca un strigăt la cer, care te pune pe gânduri”.

Bustul lui Dumitru Matcovschi din satul Vadul-Rașcov

Casa Memorială Dumitru Matcovschi din satul Vadul-Rașcov a fost inaugurată la 20 octombrie 2011, cu prilejul celei de-a 72-a aniversări de la nașterea poetului Dumitru Matcovschi. Tot atunci a fost inaugurat Festivalul Internațional de cântec și poezie „Dumitru Matcovschi”.

„După decesul părinților, casa a rămas drept moștenire surorii din sat, Valentina, care a decis să dăruiască casa statului, ca aici să fie un muzeu. În 2011, se adresează cu o scrisoare către guvern. Ca să deschidem casa am avut nevoie de acordul poetului, care era în viață. Dumitru Matcovschi a acceptat, dar cu o singură condiție, să fie în casă așa cum era pe când el era copil. Când a venit dumnealui la deschiderea muzeului, a trecut la colțul casei, s-a uitat la Nistru, apoi a intrat în casă, s-a uitat, s-a așezat pe pat și a spus: „Mamă, eu am venit acasă”, povestește nepoata poetului.

În anul 2012, în ograda casei părintești s-a jucat nunta de aur a poetului. Dumitru Matcovschi cu doamna Alexandrina au marcat 50 de ani de căsătorie.

Cloponița din ruinele bisericii Sf. Nicolae

„Dumitru Matcovschi este poetul dorului, dor de țară, de patrie, de baștină, adevăr, demnitate, tată, mamă, grai, limbă. De aceea, atunci când a decedat, scriitorul a fost adus aici, la Vadul-Rașcov. În casa părintească doarme ultima noapte și a doua zi este petrecut pe ultimul drum de săteni, rude. Aceasta a fost una din dorințele sale – să fie înmormântat la Vadul-Rașcov, unde toate drumurile l-au dus. A vrut ca peste sicriu să fie presărată țărâna baștinei. Dumitru Matcovschi a iubit viața, casa părintească, Basarabia, și-a iubit foarte mult mama. Dumnealui, de câte ori avea ocazia, venea aici, acasă la Vadul-Rașcov, aici unde a făcut primii pași, aici unde a rostit prima dată cuvântul mamă, venea aici acasă, la Nistru, la mărgioară, „la o insulă de lumină”, așa o numea dumnealui”, povestește Stela Gavriliță.

Nepoata poetului susține că datorită faptului că Matcovschi a fost un luptător ferm pentru demnitate, independență, baștină, patrie, neam, limbă, a avut de pătimit în accidentul din 17 mai 1989, accident care, se presupune, ar fi fost organizat intenționat. Din cauza traumatismelor suportate, Dumitru Matcovschi nu a reușit să participe la evenimentul de la 31 august 1989.

„2013, an foarte rău pentru noi, pentru că, la 26 iunie, Dumitru Matcovschi pleacă la ceruri, de unde ne luminează, dar ne lasă nouă ca amintire opera sa, care valorează cât un tezaur, pentru că Dumitru Matcovschi a scris despre tot ce este mai scump pe acest pământ: „Plângând și cântând bucuriile și necazurile acestui popor”, susține nepoata poetului.

Carolina Guțan, profesoară de geografie din Gimnaziul „Dumitru Matcovschi”, povestește că „din 2003, școala medie din Vadul-Rașcov este reorganizată și poartă numele lui Dumitru Matcovschi. La 20 octombrie, sărbătorim ziua poetului. Facem activitate la școală și la monumentul din centru satului, chiar plecăm cu un grup de elevi la casa muzeu. Îmi amintesc cum, în 2011, la 20 octombrie, am organizat la gimnaziu o întâlnire cu poetul. Dumitru Matcovschi a fost la școală, copiii au recitat poezii, au cântat cântece pe versurile sale. De mai mulți ani organizăm un Festival internațional de cântec și poezie „Dumitru Matcovschi”. Când era în viață, participa nelipsit”.

Guțan Carolina, profesoară de geografie la gimnaziul „Dumitru Matcovshi”

Carolina Guțan afirmă că satul s-a schimbat foarte mult grație faptului că au avut un astfel de poet. Zeci de turiști, din R. Moldova și de peste hotare, vizitează satul Vadul-Rașcov.

„Când îmi făceam eu studiile acasă, era Gimnaziul „Dumitru Matcovschi” și era o instituție de prestigiu. Am finalizat doar studiile gimnaziale în satul natal. Dar amprenta acelei perioade a fost una care mi-a rămas în memorie pentru toată viața. În acea perioadă, am cunoscut profesori de la care am învățat foarte multe și nu mă refer doar la materiile școlare, ci și la viziune, simț artistic, corectitudine, determinare și perseverență. Adevărul este că am conștientizat mult mai târziu, când eram deja studentă, că, de fapt, acea omenie și dragoste pentru frumos au fost valorile extraordinare pe care le-am învățat de la profesorii mei”, povestește Cristina Clima, evocând legăturile trainice spirituale care există între generațiile din Vadul-Rașcov, datorită profunzimii creației pământeanului lor, Dumitru Matcovschi.