„Casa Gavroche” a împlinit 10 ani
Pe 27 mai, în „Casa Gavroche” era sărbătoare. Cei de acolo marcau 10 ani de activitate a Centrului de reabilitare socială a copiilor.
Svetlana Chifa, şefa Direcţiei pentru Protecţia Drepturilor Copilului (DMPDC), vorbea în cadrul evenimentului despre cum a apărut centrul, numit, de altfel, „cuib” pentru copiii străzii. „Ne-am dorit un centru deschis către comunitate, orientat spre reintegrarea în familie a copiilor. Astfel de centre sunt o soluţie pentru copiii care se confruntă cu o viaţă dură de la vârste fragede”.
„Casa Gavroche” reprezintă un loc de plasament temporar al copiilor aflaţi în dificultate: copiii străzii, orfani, semiorfani, abandonaţi, copiii abuzaţi emoţional sau fizic, din Chişinău şi din suburbii.
„Lucrăm pentru a-i reintegra în familia lor biologică, în familia extinsă sau pentru plasarea lor în altă familie, cu excepţia instituţionalizării. Dacă integrarea este imposibilă, căutăm o altă formă de protecţie, de exemplu, un alt centru de plasament pentru copii orfani sau rămaşi fără îngrijire părintească”, ne explică Tatiana Buinovschi, asistentă socială.
„Casa Gavroche” funcţionează în regim non-stop. Fiecare copil necesită lucru individual. Termenul de aflare al unui copil în centrul de plasament e de un an, perioadă în care cei de la centru încearcă să găsească soluţia optimă pentru fiecare copil. Primul lucru pe care-l fac atunci când ajunge copilul la centru este să-i găsească părinţii, să stabilească locul lor de trai şi, dacă este posibil, să încheie cu ei un contract de intervenţie. Astfel, centrul îşi asumă responsabilitatea să asigure copilului adăpost, hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte pentru perioada aflării sale aici, să-l integreze în sistemul de educaţie, în comunitate. Părintele, la rândul lui, îşi asumă responsabilitatea să viziteze copilul regulat, să-şi găsească un loc de muncă, pentru a crea condiţii elementare de trai pentru educaţia şi întreţinerea copilului. Dacă cei de la centru observă efortul depus pentru soluţionarea problemelor, constatând că şi copiii, şi părinţii vor să fie împreună, copilul revine în familia biologică. Dacă, însă, părinţii au o atitudine iresponsabilă, atunci asistenţii sociali caută posibilităţi de reintegrare a acestora în familia extinsă.
Copiii de la „Casa Gavroche” frecventează grădiniţele, şcolile, gimnaziile din regiune, astfel încât copiii să fie reintegraţi în societate. După asta vin „acasă”, iau masa, se odihnesc, îşi fac lecţiile, se joacă, apoi merg la culcare. „Nu suntem un centru de zi. Aceasta poate fi considerată casa lor, familia lor şi ceea ce fac copii în familie, asta fac şi copiii noştri aici”, spune Nina Dodon, directorul centrului.
La aniversarea „Casei Gavroche” au venit şi dintre cei care au stat cândva la centru. Copii care s-au întors în familiile lor biologice, dar şi care au fost adoptaţi. „Ne bucurăm că am revăzut în această zi familia care a adoptat trei fraţi orfani”, ne-a declarat directorul centrului.
Toţi copiii cu care am reuşit să discutăm au spus că sunt fericiţi că trăiesc în această „casă”, dar asistenta socială a Centrului, Tatiana Buinovschi, zice că, „deşi copiii se simt aici foarte bine, totuşi, ei îşi doresc o familie proprie, iar atunci când văd că centrul e vizitat de potenţiali părinţi adoptivi, visează să îi aleagă anume pe ei”.
Întrebată despre realizările din aceşti 10 ani, Nina Dodon menţionează reparaţia capitală care s-a făcut la centru şi amenajarea unei săli de calculatoare. Când a venit la „Casa Gavroche”, acum 8 ani, aici nu erau condiţii prea bune de trai. „Dar cea mai mare realizare pentru „casă”, spune directoarea, este faptul că 245 de copii au beneficiat aici de sprijin şi înţelegere. Unii dintre ei, circa 60%, au fost reintegraţi în familia biologică, iar alţii, circa 15%, au fost adoptaţi. Fiecare copil are acoperiş deasupra capului şi nu mai este singur”.
Tatiana Beghiu
