Amintiri din satul lui Guguţă

La 14 iunie în satul Grinăuţi din raionul Râşcani este sărbătorită lumea lui Guguţă. În această zi grinăuţeanul Spiridon Vangheli împlineşte 82 de ani, iar satul său de baştină îl omagiază pe cel care a adus lumea copilăriei mici din acest sat în lumea mare a literaturii. Astăzi Guguţă este cel mai vestit personaj al copilăriei moldoveneşti, iar “tatăl său” – cel mai citit scriitor pentru copii din Moldova. Localnicii sunt mândri de “consătenii lor”, căci ei consideră că nu doar Spiridon Vangheli e din acest sat, ci şi Guguţă şi prietenii săi din cărţile celui mai îndrăgit scriitor.

Tatăl lui Guguţă, urcat pe casă

La Grinăuţi oricine ştie de micul Guguţă, dar şi de marele Spiridon Vangheli. Totuşi, cea care îl cunoaşte cel mai bine pe Spiridon este sora acestuia, Eugenia. Chiar dacă zice că au trecut prea mulţi ani, iar vârsta îşi are socotelile ei cu memoria, doamna Eugenia îşi aminteşte cu drag de copilăria sa alături de fratele mai mic Spiridon. Spune că a fost un băiat poznaş. Îi plăcea mai ales să urce pe acoperişul casei şi să îşi dea drumul jos până ajungea în şopron. Avea chef de joacă, de copilărie, dar şi de mâncare gustoasă. „Tare îi plăcea mâncărica bunişoară. Când îl întrebam ce să gătesc, el spunea că vrea scrob şi lapte. Şi unde mai pui că voia o cană cu vârf. De unde auzise el aşa expresie?!”, se întreabă şi astăzi nedumerită Eugenia. La cei 92 de ani ai săi, îşi aminteşte mai mult de munca şi osânda părinţilor.

Ştefan şi Eufrosinia Vangheli au crescut 9 copii. Chiar dacă Eugenia este din prima căsătorie, iar Spiridon din a doua şi au o diferenţă de vârstă de 10 ani, aceştia s-au înţeles bine. Deoarece a fost cea mai mare fată, a trebuit să aibă grijă de fraţi şi surori ca de ochii din cap. Mai ales că părinţii au fost gospodari şi munceau mult. Au îngrijit peste 25 de hectare de pământ. „Tata şi mama au muncit tot timpul la câmp, fiindcă eram mulţi şi trebuia să ne astupe gurile la toţi. Eu am avut grijă de casă şi de animale. Am avut cai, păsări, porci, oi. Dimineaţa ei se urcau în căruţă şi se duceau pe deal, dar eu rămâneam ca să îngrijesc casa şi să fac mâncare de 3 ori pe zi”, povesteşte sora, care locuieşte şi astăzi în satul natal.

„Numai seara ne despărţeam”

Agafia Putină are doar cuvinte de laudă despre Eugenia şi Spiridon. Au locuit pe aceeaşi uliţă. Au copilărit şi au crescut împreună, iar acum împart aceleaşi amintiri. „Familia noastră s-a împăcat foarte bine cu soţii Vangheli. Eugenia a fost o soră grijulie şi muncitoare. Cu Scridon, aşa îl numeau cei care îl cunoşteau, am fost prieteni buni. Unde era el la joacă, acolo eram şi eu. Numai seara ne despărţeam”, îşi aminteşte cu nostalgie Agafia de anii copilăriei. Zâmbeşte când îşi aminteşte de jocurile de pe acoperişul casei. Îşi mai aminteşte cu drag şi despre picioroangele pe care le-a făcut Spiridon. „Când ne săturam să mai urcăm pe acoperiş sau să mergem la izvor, el urca pe catalige, iar noi alergam din urma lui. Şi era o veselie pe uliţa noastră…”, spune vecina familiei Vangheli, care locuieşte şi astăzi pe aceeaşi stradă, doar că băiatul cu catalige a plecat şi a devenit scriitor. Mătuşa Agafia ştie şi ea despre mofturile lui Spiridon la mâncare. Zice că el refuza să mănânce pâine dacă nu era coaptă de doamna Frăsâna, mama lui. Ştia ce gust trebuie să aibă pâinea plămădită de mâinile acesteia şi nu accepta altă pâine. În copilărie Spiridon a fost un bun ascultător de poveşti. Agafia îşi aminteşte despre serile când acesta venea să asculte poveşti spuse de tatăl ei, Toader. „Când îi abătea lui că vrea să audă o poveste, nenea Ştefan îl aducea în spate la noi. Cumătre Toadere, spune-i o poveste, că nu-i chip, se ruga vecinul”, îşi aminteşte prietena de poveşti a lui Spiridon Vangheli. De mult nu l-a mai văzut pe fostul său ortac de copilărie. Dar se bucură mult că de fiecare dată când vine în sat, trece şi pe la ea. De la el, dar şi de la săteni, aude când acesta publică câte o carte nouă.

Nepoata cu Guguţă în clasă

Cea care ştie întreaga opera a lui Spiridon Vangheli este Lilia Demcenco, nepoata scriitorului, dar şi învăţătoare în satul Grinăuţi. Lilia a citit nu o singură dată cărţile scrise de scriitor. Clasa în care îşi petrece majoritatea timpului este decorată cu fotografii ale lui Spiridon Vangheli, dar şi cu machete din opera acestuia. Participă la toate evenimentele dedicate lui Spiridon Vangheli. „Cum să nu le predau copiilor despre Vangheli? Cum să nu le vorbesc acestora despre tatăl lui Guguţă? El înţelege ca nimeni altul psihologia copilului, ştie de ce are nevoie un copil, ştie cum să ajungă mesajul la copil. Misiunea lui este să trezească dorinţa elevilor de a învăţa, de a fi buni”, este de părere Lilia. Nepoata susţine că prozatorul de multe ori a sunat-o în timp ce scria o carte, ca să o întrebe dacă mesajul ar ajunge la copilul de astăzi. „Este un înţelept. Aceasta a demonstrat-o la şcoală, când a trecut două clase într-un an, dar şi când a început să scrie pentru copii”, adaugă nepoata. Învăţătoarea mai spune că Spiridon a fost un cititor înflăcărat. Dacă nu era de găsit în jurul casei, atunci îl găseau în pod. Îşi lua lampa de gaz şi se retrăgea ca să citească. De la Lilia am aflat că tatăl lui Spiridon a avut talent artistic. Îi plăcea să deseneze. Partea de sus a casei a fost pictată de acesta cu cocoşi, găini, căluţi, o femeie cu căldări în mână. Acest talent a fost moştenit şi de către alţi copii.

„Nu este ruşinos şi nu se întristează repede”

La cei 13 ani ai săi, Elena Frecăuţan are majoritatea cărţilor scrise de Spiridon Vangheli. A îndrăgit poveştile acestuia când era în clasele primare. „Este un scriitor bun. Îmi place caracterul lui. Nu este ruşinos şi nu se întristează repede. L-am văzut în realitate. În cărţi este altfel. În realitate este om frumos şi mărinimos”, este de părere Elena.

Valentina Lungu este mândră că îl cunoaşte pe Spiridon Vangheli. Au schimbat nu o singură dată câteva vorbe despre viaţă, sat, copii. Educatoarea spune că Spiridon este un scriitor cu renume care îşi iubeşte satul şi copii. „Părinţii lui au fost în aceeaşi mahala cu socrul meu şi fetele mele au avut norocul să îl cunoască mai bine. Ele îl aşteptau cu sufletul la gură ca nenea Spiridon să vină acasă, la părinţi. Odată l-au ajutat să strângă cartofi şi au fost remunerate cu câte o insignă cu imaginea lui Guguţă. Credeţi că au strâns mulţi cartofi? Nu, dar nu asta era cel mai important pentru ele. Ele erau fermecate cum le vorbeşte şi le povesteşte despre Guguţă”, e de părere Valentina.

RT