De la Sănătăuca, o cititoare a ZdG vorbește despre cea mai grea problemă a societății – protecția socială
Emilia Chițan din satul Sănătăuca, raionul Florești citește Ziarul de Gardă de când a auzit că există această publicație. Ea zice că de când se știe, a avut curajul să spună lucrurilor pe nume, iar odată cu apariția ZdG în viața sa, a devenit și mai curajoasă și mai intolerantă față de minciună. „Deseori, în ZdG găsesc articole care susțin aceleași idei pe care le respect eu”, spune Emilia Chițan, explicând de ce apreciază ZdG. A muncit toată viața în agricultură, fiind agronoamă de profesie. A ajuns la pensie și ar vrea să trăiască frumos anii pe care îi mai are în față, dar problemele sale și ale unor consăteni de-ai săi nu-i pot oferi liniște.
„Problemele din sfera protecției sociale a cetățenilor ar trebui soluționate cât mai repede, pentru că de acest domeniu depinde viața a circa jumătate din numărul populației R. Moldova. La noi, pensionarii, invalizii, persoanele vulnerabile au nevoie de protecție socială.
Această jumătate din numărul populației R. Moldova sunt oameni chinuiți. Mulți dintre aceștia, unde-i bate vântul, încolo se duc. Majoritatea nu au încredere în ziua de mâine și sunt gata să se vândă chiar și pe bănuți”, spune Emilia Chițan, precizând că prin sate oamenii o duc foarte greu. „La noi e dezastru și am impresia că peste tot e la fel. E curată bătaie de joc. Banii destinați pentru protecția socială sunt împărțiți cum le trece prin cap. Uneori nu ajung la destinatar, dar se duc în altă parte.
Recent, 5000 de lei nu au ajuns la destinatar, dar au fost transmiși altei persoane care are același nume de familie ca și destinatarul. Dar, datele din actele de identitate nu sunt aceleași. De ce banii nu au ajuns la persoana cu grave probleme de sănătate, dar s-au dus la altcineva, care acum nu vrea să-i restituie?” – se întreabă Emilia. Femeia e indignată și de faptul că în situații diferite, imediat i se reproșează că are trei copii și nu ar mai trebui să ceară sprijin de la stat. „De ce ar trebui să stau în cârca unor copii care, vrând să scape de sărăcia de aici, au plecat la muncă în străinătate? Credeți că lor le este ușor acolo? Cum să pretind la ajutorul lor dacă ei și-au luat viața de la capăt printre străini? Noi i-am născut și i-am crescut din plăcerea și spre bucuria noastră, dar nu am făcut asta ca ei să ne rămână datori pe viață” – se plânge cititoarea ZdG.
Poveștile triste de la Sănătăuca
Aceasta spune că și ea nu primește niciun ajutor pentru încălzire. „M-au găsit ca și cum în listă că aș fi primit cărbuni, lemne. Cum se întâmplă așa ceva? Capul nu mă duce”, explică femeia, amintind și de un caz tragic care s-a întâmplat la ei în sat. „Anul trecut am încercat să ajut o femeie care era la pat, într-o mizerie greu de imaginat. Avea pensie vreo 3000 de lei, dar fiica lua banii și nu îi dădea. Am tot bătut alarma, am încercat să atenționez autoritățile publice, protecția socială. Indiferență totală! În aceste condiții, femeia s-a sfârșit tragic, arzând de vie în propria casă”, redă Emilia tragedia consătencei sale, care ar fi supraviețuit dacă ar fi fost ajutată de comunitate.
Emilia continuă altă poveste tristă din satul său. „Mai avem un om, invalid de copilărie, lumea îi zice Maugli. Înnoptează prin case distruse, pentru că se teme de oameni. Se vede că l-au supărat de multe ori și el nu mai știe cum să trăiască printre oameni. Cred că în fiecare sat ar trebui să se găsească oameni care s-ar uni și le-ar purta de grijă celor chinuiți.”
Marea neînțelegere a Emiliei Chițan e legată de faptul că autoritățile sunt absente la cererile și solicitările cetățenilor. „Pe 3 ianuarie 2024 am trimis o plângere pe numele lui Dorin Recean și al Maiei Sandu. Am plătit o taxă specială și am trimis-o recomandată. Dar înțeleg că scrisoarea mea a ajuns până la cancelarie, fiind retrimisă la Ministerul Muncii. Și până azi nu pot da de capăt. De fapt, ceream să mi se facă dreptate în legătură cu un caz în urma căruia am fost lipsită de compensații. Asta s-a întâmplat, pentru că pe contul meu ar fi fost găsiți 100 de mii de lei, depuși acolo în 2022, asta însemnând că am cu ce mă descurca în viață. Mai târziu am aflat că un lider care gestiona cota mea, având datele mele personale, a trimis banii către mine ca să nu plătească impozite pe venit. Eu am implicat vreo 15 oameni până m-am lămurit ce s-a întâmplat. Pentru a mă restabili în dreptul de a primi compensații pentru perioada de iarnă, mi s-a cerut un certificat care ar confirma că nu dețin acea sumă de bani.
Am adus de la Inspectoratul Fiscal confirmarea că cei 100 de mii de lei nu-mi aparțin, dar așa și nu am primit niciun ajutor pentru lunile de iarnă. M-a sufocat cel mai tare că și până acum statul funcționează în baza normelor după care activase cândva, dacă vă amintiți, pe timpul ministrei Valentina Buliga. Atunci se considera că dacă omul are un televizor sau un frigider, el deja e bogat și nu are nevoie de nimic. Toate acestea mi-au creat impresia că pe nimeni nu interesează nimic din ce se întâmplă cu oameni alde mine. Într-un an de zile de când am trimis scrisoarea, ar fi trebuit măcar cineva să vină să vadă ce se întâmplă, dar nimic nu s-a întâmplat”, explică Emilia Chițan, exprimându-și speranța că noul primar, Sergiu Robu, poate va reuși să schimbe fața și viața satului.
În contextul celor discutate cu cititoarea ZdG, am căutat-o pe asistenta socială din sat, Emilia Lăcrimioară. La oră târzie, mai era la Primărie, unde încerca să repartizeze echitabil o donație pe care a împărțit-o cu vârstnicii din sat azilul din Prodănești. „Nu este pentru prima dată când azilul din Prodănești, care primește donații de peste hotare, întinde o mână de ajutor și bătrânilor noștri”, ne-a spus Emilia Lăcrimioară. Asistenta socială ne-a confirmat că viața vârstnicilor și a persoanelor cu dizabilități din sat nu e deloc simplă. „Analizam zilele trecute că din cei 1200 de alegători, câți au participat la alegeri, vreo 800 sunt pensionari și invalizi. Satul a îmbătrânit mult, iar atunci când încerci să găsești persoane care ar vrea să lucreze în casele celor neputincioși, nu prea sunt doritori. Asta-i situația”, ne-a spus Emilia Lăcrimioară. Asistenta socială ne-a zis că îi sunt bine cunoscute problemele Emiliei Chițan. Ea consideră că, de fapt, nu lipsurile ar fi nevoia principală a Emiliei, ci singurătatea, deoarece o dor picioarele și din acest motiv, a ajuns cam izolată, lipsită de bucuria comunicării.
Pentru conformitate, Aneta Grosu
